aloha! pai da...stiu ca nici macar 40 de randuri nu am avut dar...nu stiu ce a fost cu mine... am facut capitolul urmator pe foaie in ora de romana:)) deci:
Capitolul 6
Intra, cu pasi usori, aproape imperceptibili, in camera cufundata in intuneric. Teama punea stapanire pe mine, odata cu o ameteala ce imi inunda mintea. Cel putin stiam ca nu ma poate gasi in intuneric, si ca orice pas gresit facut de mine ar fi un indiciu pentru el. Eram atat de nedumerita. In fata mi se derulau imagini cu noi, cu toti trei. Puteam sa jur ca vazusem un zambet, macar odata, pe chipul lui serios. Inca un pas imi facu pielea de gaina. Se apropia. Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez, nu as putea nici macar sa ma apar in fata lui, nu credeam asta...Dar ce tot face? De ce vrea sa ma omoare? Oare doar atat am insemnat pentru el?! Off,normal ca da. Cine stie, poate si-a gasit alta obsedata drept servitoare si normal ca vrea sa scape de mine, cumva. Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea lui. "Sharingan!" Numele legendarei tehnici rasuna in toata camera. Am inceput sa alerg, disperata. Ce se va intampla cu mine? N-am mai putut face nici un pas. Mainile lui m-au impins, astfel incat am ajuns lipita de unul din peretii reci de piatra. Am inchis ochii, si am expirat usor. Oare chiar voi muri, acesta e sfarsitul?... In lumina slaba se putea distinge cum scotea sabia din teaca, o sabie taioasa, care stralucea. M-am speriat la vederea reflexiei mele in lama acesteia, inchizand dinnou ochii. Il simteam. Ii auzeam pasii prin camera, apoi simteam cum taisul lamei imi atingea gatul, facandu-ma sa gem de durere. Nu voia sa ma omoare, voia sa ma tortureze, incet...
***
Ma simteam inghetata in timp. Atat de neputincioasa, incat nu puteam sa ma misc, nu puteam sa lupt pentru soarta mea. Nu puteam, nici macar, sa gandesc. Sa ma gandesc la ce se va intampla cu mine...
Intr-un moment de luciditate mi-am amintit tot: Am fost antrenata de Tsunade, unul din sanini. Sunt un ninja medical puternic. Sunt, sunt...Cineva. Si merit sa traiesc. Am pus mana pe un kunai. Poate ca timp de o secunda mi-a venit in minte ideea ca as putea sa-l otravesc, dar nu am facut-o. I-am strapuns pielea dintr-o data cu acel kunai. Nu-mi venea sa cred ce facusem. Incepusem sa tremur, usor. Ii priveam umarul, din care se scurgeau siroaie de sange, apoi, se impregnau in materialul alb pe care il purta, ca o amintire care avea sa ramana mult timp acolo. O chakra alba i-a aparul in jurul ranii, vindecand-o. Trebuia sa ma gandesc, ce sanse am eu impotriva lui? Mai bine il lasam sa ma omoare...
-Sakura, Sakura. Se pare ca numai esti aceeasi fetita fricoasa. Vocea lui Orochimaru imi trezea ecouri in minte, dar nu am putut sa trec cu vederea zambetul care i-a aparut pe chip. Acesta numai era Sasuke...Dar cred ca ma subestimezi! Vocea adauga. stiam ce va urma.Stiam...
***
Tipatul lui...Tipatul lui imi era asa de cunoscut, dar imi era asa frica sa-l aud dinnou. Habar nu aveam cum am ajuns aici. Stateam chiar in fata lui cu un kunai in mana. Era imobilizat, nu stiu de ce. Ma simteam de parca facusem ceva fara stirea mea, de parca cineva m-a drogat si acum am revenit la realitate.
~Flashback~
Pasii lui rapizi ma faceau sa tremur, deja. O chakra alba se aduna in palma lui, apoi se combina cu fulgere, ca acelea a unei furtuni de vara. Nu credeam ca ar folosi tehnica aia. Din cate tineam minte, nu o poate folosi decat de trei ori pe zi. Ar irosi o incercare pe mine? "Chidori!" Numele tehnici a fost rostit. Deci chiar o va face...
O putere ciudata imi invada corpul. Ce se intampla cu mine? Daca Sasuke numai e el...Nici eu nu ma mai cunosc acum. Puterea curgea spre palme. Chakra ma invaluia. Ma simteam atat de bine. Dar ochii lui m-au facut sa ma trezesc. A trecut atata timp de cand nu l-am mai vazut asa uimit.
Tehnica nu a avut efect pe mine. Ma simteam de parca aveam un scut in jurul meu. Il atacam, fara sa vreau. Incercam sa ma opresc, de parca stiam ca nu e bine ce fac. Dar nu simteam nici o remuscare pentru ca il ranesc pe cel la care am tinut atata timp, cel pentru acre am plans nopti la rand si cel la care ma geandeam mereu in taina. S-a izbit de peretele opus mie. Era ca si cum tehnica lui ar fi functionat asupra corpului lui. Am scos un kunai si...
~End Flashback~
Imaginile mi se derulau in fata ochiilor. Sunt in fata ultimului supravietuitor Uchiha, cu un kunai la gatul lui? Asta nu putea fi real...
Mii de ganduri ma copleseau. Daca l-as fi omorat, as fi scapat satul de Orochimaru, cel mai mare pericol din istorie. Eu puteam face asta. Dar daca nu? Daca nu as fi putut? Daca as fi incremenit in fata lui, ca deobicei? Daca si-ar fi dat seama ca sunt exact aceeasi fata de acum trei ani innebunita dupa el? Si mai rau, daca satenii ar afla ca am avut ocazia sa-l omor pe Orochimaru si nu am facut-o? Kunaiul se apropia tot mai mult de gatul lui, nu voi mai fi aceeasi de acum trei ani!
hmzz...sper ca asta sa vi se para mai lung si sa va placa =.-' astept critici. zbai>:D<
Capitolul 6
Intra, cu pasi usori, aproape imperceptibili, in camera cufundata in intuneric. Teama punea stapanire pe mine, odata cu o ameteala ce imi inunda mintea. Cel putin stiam ca nu ma poate gasi in intuneric, si ca orice pas gresit facut de mine ar fi un indiciu pentru el. Eram atat de nedumerita. In fata mi se derulau imagini cu noi, cu toti trei. Puteam sa jur ca vazusem un zambet, macar odata, pe chipul lui serios. Inca un pas imi facu pielea de gaina. Se apropia. Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez, nu as putea nici macar sa ma apar in fata lui, nu credeam asta...Dar ce tot face? De ce vrea sa ma omoare? Oare doar atat am insemnat pentru el?! Off,normal ca da. Cine stie, poate si-a gasit alta obsedata drept servitoare si normal ca vrea sa scape de mine, cumva. Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea lui. "Sharingan!" Numele legendarei tehnici rasuna in toata camera. Am inceput sa alerg, disperata. Ce se va intampla cu mine? N-am mai putut face nici un pas. Mainile lui m-au impins, astfel incat am ajuns lipita de unul din peretii reci de piatra. Am inchis ochii, si am expirat usor. Oare chiar voi muri, acesta e sfarsitul?... In lumina slaba se putea distinge cum scotea sabia din teaca, o sabie taioasa, care stralucea. M-am speriat la vederea reflexiei mele in lama acesteia, inchizand dinnou ochii. Il simteam. Ii auzeam pasii prin camera, apoi simteam cum taisul lamei imi atingea gatul, facandu-ma sa gem de durere. Nu voia sa ma omoare, voia sa ma tortureze, incet...
***
Ma simteam inghetata in timp. Atat de neputincioasa, incat nu puteam sa ma misc, nu puteam sa lupt pentru soarta mea. Nu puteam, nici macar, sa gandesc. Sa ma gandesc la ce se va intampla cu mine...
Intr-un moment de luciditate mi-am amintit tot: Am fost antrenata de Tsunade, unul din sanini. Sunt un ninja medical puternic. Sunt, sunt...Cineva. Si merit sa traiesc. Am pus mana pe un kunai. Poate ca timp de o secunda mi-a venit in minte ideea ca as putea sa-l otravesc, dar nu am facut-o. I-am strapuns pielea dintr-o data cu acel kunai. Nu-mi venea sa cred ce facusem. Incepusem sa tremur, usor. Ii priveam umarul, din care se scurgeau siroaie de sange, apoi, se impregnau in materialul alb pe care il purta, ca o amintire care avea sa ramana mult timp acolo. O chakra alba i-a aparul in jurul ranii, vindecand-o. Trebuia sa ma gandesc, ce sanse am eu impotriva lui? Mai bine il lasam sa ma omoare...
-Sakura, Sakura. Se pare ca numai esti aceeasi fetita fricoasa. Vocea lui Orochimaru imi trezea ecouri in minte, dar nu am putut sa trec cu vederea zambetul care i-a aparut pe chip. Acesta numai era Sasuke...Dar cred ca ma subestimezi! Vocea adauga. stiam ce va urma.Stiam...
***
Tipatul lui...Tipatul lui imi era asa de cunoscut, dar imi era asa frica sa-l aud dinnou. Habar nu aveam cum am ajuns aici. Stateam chiar in fata lui cu un kunai in mana. Era imobilizat, nu stiu de ce. Ma simteam de parca facusem ceva fara stirea mea, de parca cineva m-a drogat si acum am revenit la realitate.
~Flashback~
Pasii lui rapizi ma faceau sa tremur, deja. O chakra alba se aduna in palma lui, apoi se combina cu fulgere, ca acelea a unei furtuni de vara. Nu credeam ca ar folosi tehnica aia. Din cate tineam minte, nu o poate folosi decat de trei ori pe zi. Ar irosi o incercare pe mine? "Chidori!" Numele tehnici a fost rostit. Deci chiar o va face...
O putere ciudata imi invada corpul. Ce se intampla cu mine? Daca Sasuke numai e el...Nici eu nu ma mai cunosc acum. Puterea curgea spre palme. Chakra ma invaluia. Ma simteam atat de bine. Dar ochii lui m-au facut sa ma trezesc. A trecut atata timp de cand nu l-am mai vazut asa uimit.
Tehnica nu a avut efect pe mine. Ma simteam de parca aveam un scut in jurul meu. Il atacam, fara sa vreau. Incercam sa ma opresc, de parca stiam ca nu e bine ce fac. Dar nu simteam nici o remuscare pentru ca il ranesc pe cel la care am tinut atata timp, cel pentru acre am plans nopti la rand si cel la care ma geandeam mereu in taina. S-a izbit de peretele opus mie. Era ca si cum tehnica lui ar fi functionat asupra corpului lui. Am scos un kunai si...
~End Flashback~
Imaginile mi se derulau in fata ochiilor. Sunt in fata ultimului supravietuitor Uchiha, cu un kunai la gatul lui? Asta nu putea fi real...
Mii de ganduri ma copleseau. Daca l-as fi omorat, as fi scapat satul de Orochimaru, cel mai mare pericol din istorie. Eu puteam face asta. Dar daca nu? Daca nu as fi putut? Daca as fi incremenit in fata lui, ca deobicei? Daca si-ar fi dat seama ca sunt exact aceeasi fata de acum trei ani innebunita dupa el? Si mai rau, daca satenii ar afla ca am avut ocazia sa-l omor pe Orochimaru si nu am facut-o? Kunaiul se apropia tot mai mult de gatul lui, nu voi mai fi aceeasi de acum trei ani!
hmzz...sper ca asta sa vi se para mai lung si sa va placa =.-' astept critici. zbai>:D<
![[Imagine: hugmur.jpg]](http://img718.imageshack.us/i/hugmur.jpg/)