26-01-2011, 05:48 PM
Scuze pt greșelile ( toooate, alea mult care sunt)
Ryoku P.o.V - Și totul din cauza unor anumiți prieteni...
Nu mi-a venit să cred cât de repede a cedat puștiul ăsta, dar mi-a plăcut cum și-a pus inelul primit de la Yumi ( părea că încearcă el ceva de la început) . Am chicotit și am închis ochii să pot adormi. Vreau să visez frumos, cu micul Neko-kun. Cum va arăta la șaisprezece ani? Va fi mai înalt?Se va comporta diferit? Tot felul de întrebări asemănătoare îmi treceau prin minte și nu înțelegeam de ce s-a purtat așa.
***
Iată că apărut și soarele și m-am ridicat în capul oaselor privind în jur și am văzut că Alexander stătea lângă mine privindu-mă cu ochii lui albaștri și strălucitori, zâmbind.
- S-a întâmplat ceva, Alex? l-am întrebat spunându-i Alex pentru că Neko mi se părea ciudat...
- Nu. Nimic, spune și se ridică. Am văzut că era în niște pijamale bleu, când s-o fi schimbat nu știu ( probabil după ce am adormit eu ). Mama a făcut plăcintă cu mere, vrei? mă întrebă el și deschide dulapul. Ia de acolo un maieu alb și larg și niște pantaloni scurți pe care le aruncă pe pat apoi ia un tricou și niște blugi pe care mi le-aruncă exact în față.
-Îmbracă-te... Mamei nu-i place ca o persoană să poate aceleași haine două zile la rând.
- De ce? în întreb și îmi dau jos cea aveam pe mine. Mi-am pus tricoul și m-am mirat când am văzut că e exact măsura mea. Dar de ce ai haine așa de mari..nu largi ? îl întreb și privesc blugii.
- Pentru că îmi plac ,prietenii îmi spun că-s drăguț când mă îmbrac așa, îmi răspunde și îmi ia maieul. Oh, Doamne chiar că e drăguț... acel maieu care îi vine cu puțin mai jos de fund și pantalonașii scurți bleu se asortau perfect. M-am ridicat și am mers lângă el.
- Ryo, ce crezi? Cum îmi stă? m-a întrebat cu o voce așa de inocentă că îmi vena să-l pap cu totul.
Fără să-i zic nimic m-am apropiat și mi-am pus mâinile în jurul taliei sale și capul pe părul său și am privit oglinda care era în fața noastră. M-am aplecat și i-am spus la ureche că e sexi și l-am mușcat ușor de lob. Lăsă capul în jos și mormăi ceva apoi îi reveni zâmbetul pe buze și mă trage de mână pe scări. Ajungem în bucătărie, Kyuu se juca cu o linguriță iar Yumi îl privea visător. Pe masă erau doar două farfurii așa că eu a trebuit să o împart cu Alex. Nu m-a deranjat și câteodată l-am mai șters pe față de plăcintă. Ohm, ce simpatic era atunci când se murdărea.
După ce am terminat m-ia dat o dantură falsă, de vampir, ca să trec neobservat și să încercăm să vedem dacă pot să mă întorc la sora mea. Am ieșit din casă, Kyuu și Yumi au luat-o spre școală iar eu cu Alex spre templul de unde venisem. Când am ajuns la templu am observat că nu pot intra, ceva mă impiedica, un fel de barieră invizibilă.
- Hei, Ryo, vii sau stai acolo? mă întreabă Alex care intrase deja. Îl priveam mirat.Acum exista și magie în lumea asta?
-Nu pot.
-Hai nu mai glumi, vin-o aici odată, Ryo.
Mă dau puțin in spate și când vreau să alerg spre barieră, o fată mă oprește. Era frumoasă, de vârsta lui Alex. Fugise de la ore, se vedea asta pe fața ei. De ce? Se uită la mine apoi își îndreaptă privirea de vampiriță către Alex.
- Angelica, ce-i cu tine aici !?
- De parcă n-ai ști. Idiotule! Tu nu ai fost atent chiar deloc la orele despre reîncarnări?
Ne uităm amândoi la ea... Eu unul nici măcar nu știam de așa ceva... de unde venise cu porcăriile astea?Reîncarnări, neko, vampiri vârcolaci.. deja mă doare capul. Lumea asta e ciudată și vreau să plec de aici... dar îl voi lua cu mine pe Alex, orice ar fi. Îi dau mâna la o parte și alerg spre templu dar la un pas de barieră, corpul mi se oprește. Ce dracu?
- Îmi explicați și mie?
-Păi, spune Angelica, nu ți-a zis ăla? Îl arată cu degetul pe vinovat, Alex, și se uită la mine.Uite, îți voi zice in câteva propoziții. Unu. În tine este spiritul unui criminal din L.A care a vrut să-și corecteze greșelile. Doi. Nu poți pleca de aici până când ori scapi de spiri ori el pune stăpânire pe corpul și mintea ta.. și din câte vad eu deja începe. Și ultimul lucru - dacă de îndrăgostești aici și cel pe care îl iubești devine al tău, dacă înțelegi ce vreau să spun, devii unul de-al nostru.
-Ce? se aude vocea lui Alex și vine repede lângă mine. Angela îl privește mirată... Hm, se pare că ăia doi nu i-au spus chiar tot. Alex vede că ea nu știe și nu mă atinge.
-Și, Angelica, și cum scap de spirit?
-Mai întâi trebuie să știi ce criminal a fost și ce a făcut, mi-a răspuns scurt . O privesc și Vreau să mă dus spre ea, dar parcă eram bătut în cuie. M-a privit și a oftat, a scos din buzunar o sticluță și a aruncat pe mine cu un praf albastru și am putut să mă mișc.
-Ai cinci ani, dacă ești reîncarnare bineînțeles, dacă nu reușești. Dacă în cinci ani nu pleci de aici, vei muri.
Cum? Nu mi-e frică de moarte dar acum aș vrea să stau cu Alex. Am cinci ani să descopăr chestiile astea. Ah.. ce să fac ca să plec de aici? Ajutor nu pot cere pentru că sunt om.
-Și altfel nu pot deveni ca voi? am întrebat. Dacă vroiam să rămân și să scap de Ăla din mine trebuia să am niște informații.
- Nu. Hai că eu plec. Deja am lipsit de la ora de matematică și nu am chef să mă certe scorpia aia de directoare.
L-am privit pe Alex, e așa de inocent dar i-am promis că până la șaisprezece ani nu mă ating de el și nu sunt genul care își încalcă promisiunile. Am oftat. Mai aveam doi ani până făcea Neko-kun șaisprezece ani și cinci până la marele somn... asta dacă nu reușesc să scap de spirit.
-Hei,Ryo, se aude vocea lui Alex care mă întrerupe din gândit. Tu chiar vrei să pleci?
L-am privit. Da... bună întrebarea... Eu chiar vreau să plec? Mi-am găsit aici jumătatea... sau cel puțin asta cred, lumea asta e mult mai frumoasă decât aia din care am venit. Nu i-am răspuns ci doar am rămas nemișcat, gândindu-mă la ce mă întrebase.
-Ryo... Hai să mergem la poliție. Iar îmi întrerupe gândirea. Oh, Doamne băiatul ăsta nu știe să lase oamenii în pace?Dar trebuie să recunosc că e o idee bună. O să primesc poate și niște explicații pe care să le înțeleg de la ăia. L-am luat de mână și i-am spus că vreau să mergem, dar nu în imediat. M-am privit fericit și am plecat amândoi pe stradă... Poate cine știe, scap de spirit și rămân aici... dar sigur rămân.
Ryoku P.o.V - Și totul din cauza unor anumiți prieteni...
Nu mi-a venit să cred cât de repede a cedat puștiul ăsta, dar mi-a plăcut cum și-a pus inelul primit de la Yumi ( părea că încearcă el ceva de la început) . Am chicotit și am închis ochii să pot adormi. Vreau să visez frumos, cu micul Neko-kun. Cum va arăta la șaisprezece ani? Va fi mai înalt?Se va comporta diferit? Tot felul de întrebări asemănătoare îmi treceau prin minte și nu înțelegeam de ce s-a purtat așa.
***
Iată că apărut și soarele și m-am ridicat în capul oaselor privind în jur și am văzut că Alexander stătea lângă mine privindu-mă cu ochii lui albaștri și strălucitori, zâmbind.
- S-a întâmplat ceva, Alex? l-am întrebat spunându-i Alex pentru că Neko mi se părea ciudat...
- Nu. Nimic, spune și se ridică. Am văzut că era în niște pijamale bleu, când s-o fi schimbat nu știu ( probabil după ce am adormit eu ). Mama a făcut plăcintă cu mere, vrei? mă întrebă el și deschide dulapul. Ia de acolo un maieu alb și larg și niște pantaloni scurți pe care le aruncă pe pat apoi ia un tricou și niște blugi pe care mi le-aruncă exact în față.
-Îmbracă-te... Mamei nu-i place ca o persoană să poate aceleași haine două zile la rând.
- De ce? în întreb și îmi dau jos cea aveam pe mine. Mi-am pus tricoul și m-am mirat când am văzut că e exact măsura mea. Dar de ce ai haine așa de mari..nu largi ? îl întreb și privesc blugii.
- Pentru că îmi plac ,prietenii îmi spun că-s drăguț când mă îmbrac așa, îmi răspunde și îmi ia maieul. Oh, Doamne chiar că e drăguț... acel maieu care îi vine cu puțin mai jos de fund și pantalonașii scurți bleu se asortau perfect. M-am ridicat și am mers lângă el.
- Ryo, ce crezi? Cum îmi stă? m-a întrebat cu o voce așa de inocentă că îmi vena să-l pap cu totul.
Fără să-i zic nimic m-am apropiat și mi-am pus mâinile în jurul taliei sale și capul pe părul său și am privit oglinda care era în fața noastră. M-am aplecat și i-am spus la ureche că e sexi și l-am mușcat ușor de lob. Lăsă capul în jos și mormăi ceva apoi îi reveni zâmbetul pe buze și mă trage de mână pe scări. Ajungem în bucătărie, Kyuu se juca cu o linguriță iar Yumi îl privea visător. Pe masă erau doar două farfurii așa că eu a trebuit să o împart cu Alex. Nu m-a deranjat și câteodată l-am mai șters pe față de plăcintă. Ohm, ce simpatic era atunci când se murdărea.
După ce am terminat m-ia dat o dantură falsă, de vampir, ca să trec neobservat și să încercăm să vedem dacă pot să mă întorc la sora mea. Am ieșit din casă, Kyuu și Yumi au luat-o spre școală iar eu cu Alex spre templul de unde venisem. Când am ajuns la templu am observat că nu pot intra, ceva mă impiedica, un fel de barieră invizibilă.
- Hei, Ryo, vii sau stai acolo? mă întreabă Alex care intrase deja. Îl priveam mirat.Acum exista și magie în lumea asta?
-Nu pot.
-Hai nu mai glumi, vin-o aici odată, Ryo.
Mă dau puțin in spate și când vreau să alerg spre barieră, o fată mă oprește. Era frumoasă, de vârsta lui Alex. Fugise de la ore, se vedea asta pe fața ei. De ce? Se uită la mine apoi își îndreaptă privirea de vampiriță către Alex.
- Angelica, ce-i cu tine aici !?
- De parcă n-ai ști. Idiotule! Tu nu ai fost atent chiar deloc la orele despre reîncarnări?
Ne uităm amândoi la ea... Eu unul nici măcar nu știam de așa ceva... de unde venise cu porcăriile astea?Reîncarnări, neko, vampiri vârcolaci.. deja mă doare capul. Lumea asta e ciudată și vreau să plec de aici... dar îl voi lua cu mine pe Alex, orice ar fi. Îi dau mâna la o parte și alerg spre templu dar la un pas de barieră, corpul mi se oprește. Ce dracu?
- Îmi explicați și mie?
-Păi, spune Angelica, nu ți-a zis ăla? Îl arată cu degetul pe vinovat, Alex, și se uită la mine.Uite, îți voi zice in câteva propoziții. Unu. În tine este spiritul unui criminal din L.A care a vrut să-și corecteze greșelile. Doi. Nu poți pleca de aici până când ori scapi de spiri ori el pune stăpânire pe corpul și mintea ta.. și din câte vad eu deja începe. Și ultimul lucru - dacă de îndrăgostești aici și cel pe care îl iubești devine al tău, dacă înțelegi ce vreau să spun, devii unul de-al nostru.
-Ce? se aude vocea lui Alex și vine repede lângă mine. Angela îl privește mirată... Hm, se pare că ăia doi nu i-au spus chiar tot. Alex vede că ea nu știe și nu mă atinge.
-Și, Angelica, și cum scap de spirit?
-Mai întâi trebuie să știi ce criminal a fost și ce a făcut, mi-a răspuns scurt . O privesc și Vreau să mă dus spre ea, dar parcă eram bătut în cuie. M-a privit și a oftat, a scos din buzunar o sticluță și a aruncat pe mine cu un praf albastru și am putut să mă mișc.
-Ai cinci ani, dacă ești reîncarnare bineînțeles, dacă nu reușești. Dacă în cinci ani nu pleci de aici, vei muri.
Cum? Nu mi-e frică de moarte dar acum aș vrea să stau cu Alex. Am cinci ani să descopăr chestiile astea. Ah.. ce să fac ca să plec de aici? Ajutor nu pot cere pentru că sunt om.
-Și altfel nu pot deveni ca voi? am întrebat. Dacă vroiam să rămân și să scap de Ăla din mine trebuia să am niște informații.
- Nu. Hai că eu plec. Deja am lipsit de la ora de matematică și nu am chef să mă certe scorpia aia de directoare.
L-am privit pe Alex, e așa de inocent dar i-am promis că până la șaisprezece ani nu mă ating de el și nu sunt genul care își încalcă promisiunile. Am oftat. Mai aveam doi ani până făcea Neko-kun șaisprezece ani și cinci până la marele somn... asta dacă nu reușesc să scap de spirit.
-Hei,Ryo, se aude vocea lui Alex care mă întrerupe din gândit. Tu chiar vrei să pleci?
L-am privit. Da... bună întrebarea... Eu chiar vreau să plec? Mi-am găsit aici jumătatea... sau cel puțin asta cred, lumea asta e mult mai frumoasă decât aia din care am venit. Nu i-am răspuns ci doar am rămas nemișcat, gândindu-mă la ce mă întrebase.
-Ryo... Hai să mergem la poliție. Iar îmi întrerupe gândirea. Oh, Doamne băiatul ăsta nu știe să lase oamenii în pace?Dar trebuie să recunosc că e o idee bună. O să primesc poate și niște explicații pe care să le înțeleg de la ăia. L-am luat de mână și i-am spus că vreau să mergem, dar nu în imediat. M-am privit fericit și am plecat amândoi pe stradă... Poate cine știe, scap de spirit și rămân aici... dar sigur rămân.
![[Imagine: akira_sig_01_2.png]](http://i634.photobucket.com/albums/uu69/riku_kingdomG/akira_sig_01_2.png)