Love Impossible

[shiro]

Hello again... Am venit cu cu chapter two... :D




________________________

2

Parfumul ei încă mai dăinuia în biroul lui, de fapt biroul lor de acum. Era un parfum fin, după care şi-a dat seama că e o femeie cu gusturi bune. Înghiţi şi ultima picătură de whisky, îşi luă jacheta de pe scaun şi ieşi din cameră. Pe hol se întâlni cu un subangajat, căruia îi ordonă să-i facă orarul Caitlinei şi să se ocupe de hârţoage.
Ieşi din clădire şi se urcă în maşinuţa lui, un Audi ŢŢ, negru. Poate unora li se părea ciudat ca şeful celei mai tari firme IT din industria momentului să conducă o aşa maşină mică, de doar două locuri, ce părea mai degrabă demnă de o domnişoară decât decât de un bărbat. Îi spuseră asta şi câţiva prieteni, dar pe el nu-l interesă părerea celorlalţi cu privire la alegerile făcute deja. Desigur, nu era singura maşină pe care o avea, dar pe asta o folosea cel mai des, pentru că întotdeauna îşi dorise o maşină mică, sigură şi de viteză în acelaşi timp, cu care să se poată strecura nestingherit pe străzile aglomerate ale capitalei.
Probabil că de la cele câteva guri de whisky băute mai devreme, acum avea o energie şi un chef de distracţie ieşit din comun. Dădu muzica la un volum ce făcea să vibreze toată maşina, iar la semafoare ceilalţi şoferi se uitau la el de parcă ar fi fost nebun, însă pe el nu-l interesa, ci continuă să dea frenetic din cap pe melodia „Delyno & Park Place a€“ I have the world”. În drumul spre casă o luă pe ocolite, voia să se bucure de atmosfera umedă de după ploaie a oraşului.
Într-un final ajunse acasă, la semi-palatul construit exact după cum arăta acesta în fanteziile lui de copil, însă modernizat după ultimul răcnet. Când ieşi din maşină o pisicuţa albă i se vârî printre picioare, bucuroasă că stăpânul său s-a întors acasă.
- Hei, tu de unde ai apărut, întrebă Adam, ştiind că o lăsase pe Tera în casă, fără posibilitatea de a ieşi. O ridică în braţe, iar când o luă spre casă văzut geamul de la bucătărie deschis, ceea ce explică de ce pisicuţa putuse ieşi afară. Îşi puse în minte să-i atragă atenţia menajerei să nu mai lase geamurile deshise, pentru că Tera reprezenta pentru el fiinţa cu care îşi împărţea viaţa. Momentan. Ca şi cum aceasta îi citi gândurile mieună şi îşi atinse drăgăstoasă capul de pieptul puternic al stăpânului sau. Acesta o puse jos, în hol, dar ea continuă să îi umble printre picioare.
Îşi lasă jacheta pe un scaun şi intră în bucătărie, unde îşi turnă un pahar cu apa cu gheaţă. Se plimbă un timp prin bucătărie, înconjurând masa de câteva ori, cu o expresie mediaivă. Se gândea la fosta lui prietenă, o tipă blondă, cu ochii verzi, nu prea înaltă şi slăbuţă. La început, i se păruse super atractivă tipa, ar fi renunţat la orice pentru a fi cu ea seară de seară, însă, după cum se ştie, orice început este privit dintr-o perspectivă ce nu admite decât că totul e perfect. Din păcate viaţa ţine neapărat să te izbească de tot ce poate, de parcă ţelul ei ar fi acela de a te scoate din joc, de a te neutraliza. Şi reuşeşte, dacă oamenii îi permit, dacă în sufletele lor nu se aprinde spiritul de a trăi viaţa după propriile instincte, nu după dictatura hazardului.
Se opri brusc în mijlocul încăperii, ştiind că nu îi stă în fire să filosofeze şi că oricum n-a gândit vreodată prea profund despre ceva, cu atât mai puţin despre viaţă. Singura concluzie pe care a găsit-o i se părea destul de ok, aceea că viaţa i-a făcut un serviciu descoperindu-i latura ascunsă şi într-o totală contrarietate cu cea pe care o ştia el, a aşa-zisei sale prietene. Indiferent de sentimentele pe care le nutirise atunci pentru ea, în locul acestora rămase doar ceva ce aducea foarte bine cu o indiferenţă profundă.
Îşi ciufuli părul negru şi ieşi din bucătărie, amintindu-şi că nu mai schimbase apa din acvariu de câteva zile, dar se împiedică de Tera şi îşi dădu seama că îi este foame. Îi puse câteva granule din mâncarea ei într-un castronel, apoi se apucă de peşti. De fiecare dată când le curăţa acvariul îşi lua două-trei minute pentru a-i contempla. Dintotdeauna îi plăcuseră apa şi peştii şi de mic îşi dorise un acvariu cu peşti multicolori, prin pereţii căruia razele soarelui să fie dispersate şi să-i transforme pereţii castelului în curcubeu. Avea cinci peştişori şi fiecare avea câte un nume, pe care nu-l încurca niciodată. Cel mai mult îi plăcea un peştişor dungat cu alb şi portocaliu, pe care îl chema Nemo. Ei se învăţaseră foarte repede cu el şi de fiecare dată când trecea prin preajma acvariului lor se strângeau toţi într-un loc, ca şi cum ar fi vrut să se ţină după el.
După ce le curăţă acvariul şi-i puse la loc îi urmări câteva momente cum se bucură de apa curată şi dau voioşi din codiţe, apoi îşi trecu mâna prin păr şi urcă la primul etaj, unde făcu repede un duş, iar când ieşi, înfăşurat într-un halat de baie destul de lung se duse glonţ în camera sa, sperând să prindă telefonul care sura ca disperatul. Probabil din prea mult zel şi contrar voinţei sale, se împiedică de halat şi de un rucsac ce zăcea pe podea şi-şi piredu echilibrul, palnand în toată splendoarea spre bordura patului pe care nu reuşi s-o evite întru totul şi care-şi lasă amprenta pe fruntea sa... Telefonul sună în continuare, iar el scoase câteva înjurături printre dinţi, cu o foarte mare încărcătură negativă. Continuând să-şi maseze fruntea, deasupra ociului drept, se sprijinindu-se de se întinse după telefon, care tocmai momentul acela se opri. venea dea cu el de toţi pereţii, dar se stăpâni, pentru avea valoare , fiind primit de , de la cel bun prieten. Display-ul chiar numele celui bun prieten, iar el :
- Hello omule!
- Hi Mattew!
- Ce faci frate, parcă vorbeşti de pe altă lume!
- Eşti pe-aproape... Tocmai am luat o trântă demnă de tot râsul şi m-am ales cu un cucui în frunte!
- Serios? Nu te ştiam împiedicat... Din ce cauză ?
- Voiam să-ţi răspund la telefon şi m-am împiedicat în halatul de pe mine si de o chestie de pe jos. În fine, sunai în disperare. Ce-ai păţit?
- Eh, n-am păţit nimic, dar cred că tu da . Ce se întâmplă cu tine? Nu te-am văzut de secole prin cluburi...
- Chiar aşa bătrâni suntem, întoarse Adam întrebarea cu o notă ironică în glas.
- Doar nu-ţi imaginezi că suntem nişte puştani de saptişpe ani, nu? Omule, nu mai lăsa viaţa să treacă pe lângă tine ...
- Matt...
- Stai frate că nu mi-am terminat discursul, spuse prietenul său nepermiţându-i să intervină. Mai ştii când pierdeam nopţile prin toate cluburile de fiţe, când ne-o puneam cu tipele pe care le cunoşteam pe-acolo? Ei bine, eu îmi amintesc şi mi-e dor de timpurile alea. De când te-ai combinat cu Liz s-a dus dracua toată distracţia, că Stev şi Jack nu-s sufletul petrecerii ca tine. Omule, sper că n-ai de gând să te călugăreşti! Ce naiba, mai ieşi şi tu cu noi, că altfel te pierdem...
- Stai frate, vorbeşti de parc-aş fi pe moarte, spuse Adam dându-şi seama că prietenul său de-o viaţă are perfectă dreptate, ducându-se spre bucătărie în căutarea unui cub de gheaţă pe care să-l administreze proaspătului semn din frunte. Sunt perfect conştient că ai dreptate, dar Liz m-a orbit atât de mult încât am săvârşit păcatul capital, ăla de a-mi neglija prietenii... Chiar îmi pare rău...
- Ei frate, stai liniştit că nu te decapitează nimeni, omule! Noi nu ne-am schimbat, tot ăia pe care-i ştii suntem. Aşa că dacă vrei să-ţi fie iertate păcatele hai să ne reluăm bunul şi vechiul obicei şi să asaltăm cluburile ca în vremurile bune! Ok?
- Băi, trebuia să te faci avocat, nu tehnician dentar, că în felul ăsta ai fi în stare să mă convingi şi că pământul e un cub! Mai şi întrebi!? Normal că vin! Deci, ca de obicei, la unu făr-un sfert?
- Da frate, vnim noi şi te luăm, ok?
- Ok, frate. See yah!
Convorbirea se întrerupse, iar el căzu pe gânduri rememorând toată convorbirea. Se simţea atât de entuziasmat, de parcă ar fi plănuit cine ştie ce lovitură de stat, sau de parcă viaţa lui ar fi depins de seara aceea în care el şi gaşca lui reveneau la viaţă.
Între timp cubul de gheaţă i se topise şi îi cursese pe faţă. Îşi şterse apa cu mâneca halatului şi urcă din nou în camera sa şi se trânti în pat fiind conştient că dacă va adormi, îl va trezi grijuliul şi disperatul Mattew la timp pentru a fi gata.