Franturi de speranta

[Amélie]

So, here I am !
Sa vedem... Ce ciudat e tipu'! Adica, pe bune, cum poate sa faca asa ceva? Daca eram in locul lui Rose cred ca alergam dupa el si ii dadeam si eu doua palme ( ca sa fiue dublu ) . Cum poate un baiat sa fie asa de insensibil? Pe Austin nu l-a invatat nimeni ca intr-o fata nu se da nici macar cu o floare? Aaa... Si a mai si imbratisat-o la inceput. Pentru? Ca sa para mai gentleman? Off... Baietii astia!
Capitolul a fost OK, desi a doua parte a fost putin cam monotona. Nu pot sa spun ca m-am plictisit in timp ce citeam, pur si simplu era cam lipsit de actiune si ma asteptam la mai mult. Inca ai probleme cu descrierea, desi e mai bine. Ca sa-ti dau un sfat, incearca sa te pui in pielea tipei si sa te gandesti tu ce sentimente ai avea daca ti s-ar intampla asa? Ce ai simti?
Ai avut greseli de tastare si cateva gramaticale, dar nu le mai tin minte pentru ca am citit capitolul aseara.
Mi-am amintit! Voiam sa-ti spun ca ar fi frumos daca ai imbogati dialogul cu diferite cuvinte. Sa fie mai difersificat. In orice caz, nu e sec, dar... Ar merge sa-l faci mai complex, ca sa zic asa...
Cam asta e... Anw, mi-a placut capitolul asta, sau cel putin prima parte ( faza cu Rose si Austin ) pentru ca la a doua ti-am spus ca a fost putin monotona ( actiune, dar si sentimentele tipei )
Astept urmatorul capitol si succes la scris, multa inspiratie! ^^

Amélie