Dryadales

[SnowFlake.]

Îl privesc cum începe să aibă nedumeriri, nu mă crede în totalitate, simt asta. Tremură sub atingerea mea şi când îmi apropii faţa de a lui încercând să-l sărut, a întors privirea.
- Tot nu te cred.
- Ce dovezi mai vrei ? Ne-ai prins cumva sărutându-ne ? Alooo ! Revino-ţi.
În sfârşit a bătut în retragere. I-am atins părul mătăsos şi am început să-l sărut. Îi plăcea asta se vede pe chipul lui. Închidea ochii când introduceam limba în lăcaşul " sfânt " ca să spun aşa. Mă pierdeam în lumea infinitului, împreună cu el. Totul era aşa de frumos, de magic, până când Saya a spus fericită:
- Ştiam eu ! Aşa fraţilor, iubiţi-vă, iar tu Legolas să nu mai ai nedumeriri, da? Prietena ta Saya, aici de faţă nu ţi-ar face niciodată rău.
Am început să râdem toţi trei şi ne-am îndreptat spre cabană.

Occ: Saya