Dryadales

[DeDal N.]

Nu vreau sa admit asta, insa am exagerat. Nu il cred, nu cred ca totul va fi bine. Il privesc pe acel animal al ei, pe Tax cum se ridica ametit si paseste parca tocmai bause ceva alcool. Imi arunc parul pe spate si in acea clipa o aud pe Saya aproape tipand.
-Nu, ma refer la furia lui Legolas.
Furia mea? A mea?
-Hei..
Il vad pe Akira cum se apropie de mine.
-Totusi, de ce ai facut asta? Poate ca ti-am soptit sa ii arati cine e cel mai bun, continua el apropiindu-se, insa nu am vrut sa intelegi gresit.
-Mda, ai dreptate. Probabil ca imi pare rau.
Saya se intoarse catre mine, privindu-ma vizibil deranjata.
-Probabil ca iti pare rau? Daca nu oprea Akira acea sageata, iti parea rau, poti sa fii sigur de asta.
Ca si cum ar fi vrut sa ii intareasca vorbele, animalul incepu sa maraie.
-Bine, am gresit si eu, ce naiba?! E prima data sau? Nu inteleg, de ce esti atat de deranjata? Antrenament nu inseamna sa jucam leapsa sau mai stiu eu ce. Nu iti convine, nu te mai antrena, tip eu, rupand sulita si arucand bucatile cat colo. Vad cum Akira ma priveste intr-un mod ciudat si o vad pe Saya cum isi intoarce spatele si pleaca.