Dryadales

[SnowFlake.]

Nu puteam să-mi cred ochilor. Înţeleg că vroia să-i arate cine e şeful aici, dar nu trebuia să o şi omoare. Am sărit imediat în ajutorul Sayei, nu credeam că voi face asta, dar eram nevoit. Am apucat săgeata şi am rupt-o în două.
- Unde ţi-a fost capul ? Puteai să o omori ! Legolas, cu tine vorbesc ! m-am răstit eu.
Părea evident tulburat de situaţie, iar eu ţipând la el nu rezolvam nimic. L-am luat în braţe şi i-am spus să nu-şi facă griji, totul va fi bine. Poate era o minciună, dar trebuia să i-o spun. M-a strâns la rândul lui. Am luat gestul drept prietenie, dar eu vroiam mai mult. Eram lacom, aşa că l-am sărutat. A fost un sărut scurt, dar mi-a răspuns. Apoi mi-am îndreptat privirea către Saya, care încă tremura.
- Eşti bine ? am întrebat-o mecanic.
- Sigur, deşi nu îmi pot explica ce s-a întâmplat acum câteva minute.
- Te referi la sărut ? am întrebat eu, deranjat.
- Nu, mă refer la furia lui Legolas.

Occ: DeDal N.