22-01-2011, 06:17 PM
Well, well am adus nextu. Scuzati eventualele greseli. Sper sa va placa.:pfiu: So enjoy.
Cap 6:Surpriza
Ma imbratisat! Ce naiba la apucat nu puteam intelege. De ce facea toate astea nu imi dadeam seama. Nu puteam sa il inteleg, sa ii inteleg gesturile. Atunci, am simtit cum rasuflarea lui calda imi mangaia acum gatul, cum buzele lui se apropiau incet de urechea mea.
- Asta e rasplata ta, pentru ce i-ai facut lui Jake. Ma facut sa tresar. Apoi am simtit cum sunt indepartata incet de catre brunet, ma privea in ochii fara sa schiteze vreun gest, fara sa scoata vreo vorba era ca si cum priveam o statuie. Ma privit asa cateva zeci de secunde, dupa care am simtit cum palma lui a facut contact cu obrazul meu stang. Daca la inceput fusesem socata, acum eram stupefiata. Il priveam in ochii in timp ce o durere inexplicabila pusese stapanire pe sufletul meu. Incercam, din rasputeri sa imi ascund lacrimile care vroiau sa apara. Nu vroiam sa ma vada ca plang.
- Asta e pentru ce i-ai facut Amandei, imi zise aruncandu-mi o privire plina de ura si plecand lasandu-ma singur, fara a privii inapoi.
Continuam sa stau nemiscata, privind cum dispare din raza mea vizuala. Ma simteam precum un obiect nefolositor, aruncata la gunoi. Tocmai primisem cea mai mare lovitura sub centura. Aveam orgoliul ranit, iar faptul ca ma lovit ma dezgusta. Putea sa isi apere ,,iubita’’, dar niciodata sa ma loveasca. Nu avea acest drept. Nu imi era greu sa suport o palma, o facusem de atatea ori. Dar venind din partea lui ma durea intradevar. Imi venea sa alerg dupa el si sa ii spun cat il urasc, si alte multe lucruri…dar la ce bun sa fac toate astea, la ce bun sa ma obosesc pentru nimic, caci in fond asta era nimic. Si oricum nu aveam forta necesara sa fac ceva. Asa ca am cazut in genuchi pe trotuarul rece, lipsit de viata precum fusese Austin cand imi facuse asta. Nu il iubem in nici un caz, dar ma simteam inferioara, umilita. Am stat asa cateva minute bune in fond nu era nimeni care sa ma vada cum sufar. Apoi un gand ma fulgerat: de ce faceam toate astea cand nu eram vinovata cu nimic, cand stiam ca o sa vina si randul meu sa il fac sa sufere. Acesta fusese doar in moment care se va transforma in amintire careea ii voi spune pe nume fara sa o mai privesc. M-am ridicat incet si am pornit spre casa revazand iar si iar aceea scena atat de, de umilitoarea. Am sa ti-o platesc Austin fii sigur de asta, nu stiu cand se va intampla dar o sa o fac, am strigat cat de tare am putut. Eram atat de cocentrata pe ceea ce se intamplase incat nici nu imi dadausem ca am ajuns acasa. Priveam mirata, acest loc de parca acum il vedeam pentru prima data. Am intrat incet in casa, stiam ca mama nu avea sa se intoarca pana diseara, era singura. Poate ca asa era mai bine nu aveam chef de nimic. Am mers in camera mea, doar aici ma simteam in siguranta, doar aici eram protejata de lumea de afara. Am aruncat ghiozdanul prin camera si m-am dus sa fac un dus pentru a ma mai linisti, chiar speram sa reusesc. Nu a durat prea mult, nu eram genu care sa piarda mult timp cu astfel de lucruri. Totusi,nimic nu se compara cu aceasta senzatie. Deodata, am auzit cum usa de la camera se deschise brusc. Era mama. Dar ce facea ea atat de devreame acasa ?!
- Mama ce faci ? Cum de ai venit ? Am intrebat in speranta ca o sa imi pot nedumeri curiozitatea.
- Pai draga mea, am venit mai devreme pentru ca l-am invitat pe Dean la cina. Sper ca nu te superi, o sa vazi cat de minunat este. Imi raspunse la intrebare in timp ce pleca din camera mea spre bucatarie probabil. Mai bine nu intrebam, acum aceea curiozitate se transformase in dezamagire. Nu ma simteam in stare sa asist la o reuniune de familie, mai ales ca nu il cunosteam pe tip dar cred ca asta era si ideea. Chiar imi era teama de cum avea sa decurga totul. M-am inbracat cu un tricou alb si o salopeta de blugi, iar parul l-am prins intr-o pleata si gata. Timpul a treecut foarte repede, nu pot spune ca am facut prea multe ci doar am privit-o pe mama care se agita si nimic nu i se parea bine. Purta o rchie neagra destul de eleganta iar parul blond il avea prins intr-un coc. Chiar dorea sa fie totul perfect, iar cand a auzit soneria a inceput sa se alarmeze si mai tare, a inceput sa bolboroseasca ca nu era gata si ca a avut prea putin timp si alte lucruri. Era chiar amuzant sa o privesti, desi intr-o anumta privinta avea dreptate nu eram pregatita, pregatita sa il cunosc.
- Intra, Dean te asteptam. Ma bucur ca ai venit. Am auzit-o pe mama zicand in timp ce eu priveam spre cel care tocmai isi facuse aparitia. Parea un barbat de aproximativ treizeci si ceva de ani, destul de inalt, era satin avea ochii caprui si un ten putin mai inchis la culoare. Purta un costum negru, o camasa alba si o cravata de un albastru inchis, avea o pereche de pantofi din piele si un ceas din aur cred, arata ca un adevarat om de afaceri parea de treaba iar mama parea asa de indragostita de el incat numai de dragul ei merita sa ma port frumos.
- Rose vino trebuie sa cunosti pe cineva. A strigat mama, din sufragerie. Nu am stat pe ganduri ci m-am conformat sa fac ceea ce mi s-a spus. Am ajuns in sufragerie unde i-am vazut pe cei doi pareau asa de fericiti.
- Oh Rose, el este Dean Collins imi spuse mama aratand spre babrbatul care acum se ridicase de pe canapea venind spre mine.
- Dean Collins incantat sa te cunosc. Spuse acesta in timp ce dadea mana cu mine, oferindu-mi intre timp o cutiuta frumos ambalata.
- Rose Dawson ma bucur sa va cunosc. Nu cred ca era cine stie ce bucurie dar trebuia sa desimulez asta cat mai bine. Totul a decurs bine, am luat cu totii cina, am vorbit sau mai degraba i-am ascultat pe ei cum vorbeau amintindu-si de vremea cand erau la liceu. Era chiar amunzat sa ii ascult, iar Dean parea de treba si poate, am spus ca poate nu era asa de rau pe cat m-am asteptat. Au continuat sa vorbeasca asa cateva ore bune, iar eu nu faceam decat sa ii ascult si sa zambesc. Era deja trecut de unsprezece asa ca am decis sa ma retrag in camera mea nu inainte sa imi iau la revedere de la Dean. Am ajuns in camera mea si cum eram prea curioasa sa vad ce am primit am deschis imediat cadoul si am ramas placut surprinsa. Era o bratara de aur cu niste trandafiri micuti, fusese frumos din partea lui. M-am schimbat in pijamale gandindu-ma la tot ceea ce s-a intamplat astazi incepuse atat de prost, dar surprinzator s-a terminat bine.
Cap 6:Surpriza
Ma imbratisat! Ce naiba la apucat nu puteam intelege. De ce facea toate astea nu imi dadeam seama. Nu puteam sa il inteleg, sa ii inteleg gesturile. Atunci, am simtit cum rasuflarea lui calda imi mangaia acum gatul, cum buzele lui se apropiau incet de urechea mea.
- Asta e rasplata ta, pentru ce i-ai facut lui Jake. Ma facut sa tresar. Apoi am simtit cum sunt indepartata incet de catre brunet, ma privea in ochii fara sa schiteze vreun gest, fara sa scoata vreo vorba era ca si cum priveam o statuie. Ma privit asa cateva zeci de secunde, dupa care am simtit cum palma lui a facut contact cu obrazul meu stang. Daca la inceput fusesem socata, acum eram stupefiata. Il priveam in ochii in timp ce o durere inexplicabila pusese stapanire pe sufletul meu. Incercam, din rasputeri sa imi ascund lacrimile care vroiau sa apara. Nu vroiam sa ma vada ca plang.
- Asta e pentru ce i-ai facut Amandei, imi zise aruncandu-mi o privire plina de ura si plecand lasandu-ma singur, fara a privii inapoi.
Continuam sa stau nemiscata, privind cum dispare din raza mea vizuala. Ma simteam precum un obiect nefolositor, aruncata la gunoi. Tocmai primisem cea mai mare lovitura sub centura. Aveam orgoliul ranit, iar faptul ca ma lovit ma dezgusta. Putea sa isi apere ,,iubita’’, dar niciodata sa ma loveasca. Nu avea acest drept. Nu imi era greu sa suport o palma, o facusem de atatea ori. Dar venind din partea lui ma durea intradevar. Imi venea sa alerg dupa el si sa ii spun cat il urasc, si alte multe lucruri…dar la ce bun sa fac toate astea, la ce bun sa ma obosesc pentru nimic, caci in fond asta era nimic. Si oricum nu aveam forta necesara sa fac ceva. Asa ca am cazut in genuchi pe trotuarul rece, lipsit de viata precum fusese Austin cand imi facuse asta. Nu il iubem in nici un caz, dar ma simteam inferioara, umilita. Am stat asa cateva minute bune in fond nu era nimeni care sa ma vada cum sufar. Apoi un gand ma fulgerat: de ce faceam toate astea cand nu eram vinovata cu nimic, cand stiam ca o sa vina si randul meu sa il fac sa sufere. Acesta fusese doar in moment care se va transforma in amintire careea ii voi spune pe nume fara sa o mai privesc. M-am ridicat incet si am pornit spre casa revazand iar si iar aceea scena atat de, de umilitoarea. Am sa ti-o platesc Austin fii sigur de asta, nu stiu cand se va intampla dar o sa o fac, am strigat cat de tare am putut. Eram atat de cocentrata pe ceea ce se intamplase incat nici nu imi dadausem ca am ajuns acasa. Priveam mirata, acest loc de parca acum il vedeam pentru prima data. Am intrat incet in casa, stiam ca mama nu avea sa se intoarca pana diseara, era singura. Poate ca asa era mai bine nu aveam chef de nimic. Am mers in camera mea, doar aici ma simteam in siguranta, doar aici eram protejata de lumea de afara. Am aruncat ghiozdanul prin camera si m-am dus sa fac un dus pentru a ma mai linisti, chiar speram sa reusesc. Nu a durat prea mult, nu eram genu care sa piarda mult timp cu astfel de lucruri. Totusi,nimic nu se compara cu aceasta senzatie. Deodata, am auzit cum usa de la camera se deschise brusc. Era mama. Dar ce facea ea atat de devreame acasa ?!
- Mama ce faci ? Cum de ai venit ? Am intrebat in speranta ca o sa imi pot nedumeri curiozitatea.
- Pai draga mea, am venit mai devreme pentru ca l-am invitat pe Dean la cina. Sper ca nu te superi, o sa vazi cat de minunat este. Imi raspunse la intrebare in timp ce pleca din camera mea spre bucatarie probabil. Mai bine nu intrebam, acum aceea curiozitate se transformase in dezamagire. Nu ma simteam in stare sa asist la o reuniune de familie, mai ales ca nu il cunosteam pe tip dar cred ca asta era si ideea. Chiar imi era teama de cum avea sa decurga totul. M-am inbracat cu un tricou alb si o salopeta de blugi, iar parul l-am prins intr-o pleata si gata. Timpul a treecut foarte repede, nu pot spune ca am facut prea multe ci doar am privit-o pe mama care se agita si nimic nu i se parea bine. Purta o rchie neagra destul de eleganta iar parul blond il avea prins intr-un coc. Chiar dorea sa fie totul perfect, iar cand a auzit soneria a inceput sa se alarmeze si mai tare, a inceput sa bolboroseasca ca nu era gata si ca a avut prea putin timp si alte lucruri. Era chiar amuzant sa o privesti, desi intr-o anumta privinta avea dreptate nu eram pregatita, pregatita sa il cunosc.
- Intra, Dean te asteptam. Ma bucur ca ai venit. Am auzit-o pe mama zicand in timp ce eu priveam spre cel care tocmai isi facuse aparitia. Parea un barbat de aproximativ treizeci si ceva de ani, destul de inalt, era satin avea ochii caprui si un ten putin mai inchis la culoare. Purta un costum negru, o camasa alba si o cravata de un albastru inchis, avea o pereche de pantofi din piele si un ceas din aur cred, arata ca un adevarat om de afaceri parea de treaba iar mama parea asa de indragostita de el incat numai de dragul ei merita sa ma port frumos.
- Rose vino trebuie sa cunosti pe cineva. A strigat mama, din sufragerie. Nu am stat pe ganduri ci m-am conformat sa fac ceea ce mi s-a spus. Am ajuns in sufragerie unde i-am vazut pe cei doi pareau asa de fericiti.
- Oh Rose, el este Dean Collins imi spuse mama aratand spre babrbatul care acum se ridicase de pe canapea venind spre mine.
- Dean Collins incantat sa te cunosc. Spuse acesta in timp ce dadea mana cu mine, oferindu-mi intre timp o cutiuta frumos ambalata.
- Rose Dawson ma bucur sa va cunosc. Nu cred ca era cine stie ce bucurie dar trebuia sa desimulez asta cat mai bine. Totul a decurs bine, am luat cu totii cina, am vorbit sau mai degraba i-am ascultat pe ei cum vorbeau amintindu-si de vremea cand erau la liceu. Era chiar amunzat sa ii ascult, iar Dean parea de treba si poate, am spus ca poate nu era asa de rau pe cat m-am asteptat. Au continuat sa vorbeasca asa cateva ore bune, iar eu nu faceam decat sa ii ascult si sa zambesc. Era deja trecut de unsprezece asa ca am decis sa ma retrag in camera mea nu inainte sa imi iau la revedere de la Dean. Am ajuns in camera mea si cum eram prea curioasa sa vad ce am primit am deschis imediat cadoul si am ramas placut surprinsa. Era o bratara de aur cu niste trandafiri micuti, fusese frumos din partea lui. M-am schimbat in pijamale gandindu-ma la tot ceea ce s-a intamplat astazi incepuse atat de prost, dar surprinzator s-a terminat bine.