22-01-2011, 01:34 AM
Multumim pentru comuri >:D<
Capitolul 6
Incepeam sa ma imprietenesc cu Anki. Era chiar de treaba, chiar imi aprea rau ca imi paruse arogant la un moment dat. Ceilalti plecara, instiintandu-ma ca raman doar cu niponul acasa. Foarte bine, mi-am spus mintea mea, nu conta.
Am mers sa ma imbrac, dupa care am iesit pe terenul de baschet incepand sa ne jucam. Imi placea, era chiar de treaba cand voia. Plus de asta ma uimea cum juca. Nu era om, de asta eram sigur, insa nu stiam ce specie e. Nu ca ar fi contat asta, insa voiam doar sa imi satisfac marea-mi curiozitate.
La un moment dat reusesc sa ma ii iau mingea, fiindca l-am vazut atent in alta parte. Vorbea la telefon. Am asteptat sa poata juca din nou, insa a inceput sa alerge in viteza spre intrare,trecand prin usa si daramand-o aproape. Am continuat sa ma joc cam o jumatate de ora dupa aceasta intamplare, pana cand am urcat inapoi in camera, facand din nou dus fiindca transpirasem in urma efortului.
Dupa ce am iesit si m-am uscat, mi-am luat o pereche de blugi stramti pe mine si negrii si un maieu albastru, mulat, dupa care am iesit din camera, hotarat sa inspectez casa in care stateam acum.
M-am intalnit pe drum cu domnul Meyer, care mi se adresa binevoitor :
- Dragul meu Strify, imi permiti sa te invit la un joc de sah ?
Ii zambesc batranului, dupa care spun :
- Cu mare placere, insa sunt incepator !
- Vei invata ! imi spuse zambind dupa care ma lua de brat si ne indreptaram amandoi spre camera sa.
Dupa cam 45 de minute de joc, trei sferturi din piese imi sunt luate de batranul ce se uita concentrate pe tabla de joc cand apare Anki si se propteste in spatele meu, cu mainile pe spatarul scaunului si aplecandu-se cu barbia pe capul meu. Se uita atent, apoi imi muta regina zambind. Batranul se declara invins si Anki zambi victorios. Imi dau capul pe spate, privindu-l fix in ochii si spun :
- Ce fac ceilalti ? intreb curios.
- Sunt bine, imi spuse zambind, dupa care domnul Meyer ne indemna sa iesim in oras, dar fara Cerberus din pacate. Intr-un sfarsit Anki accepta si iesiram am mers sa imi iau o geaca pe deasupra, dupa care am plecat la drum.
Ne-am oprit in fata cinematografului, cumparand doua bilete la filmul Underworld. Am intrat in sala ocupandu-ne locurile corespunzatoare si am inceput sa urmarim curiosi actiunea, insa pe la jumatatea filmului Anki adoarme si cade cu capul pe umarul meu, lovindu-ma destul de tare.
- Ma doare ! am mormait eu, insa tanarul scoase un geamat lung, semn ca doarme. L-am lasat in pace pana la sfarsitul filmului, iar dupa aceea l-am miscat usor, trezindu-l.
Am iesit pe strada, incepand sa ne plimbam, eu putin prost dispus si frecandu-mi umarul care incepuse sa ma doara din cauza teastei sale cam tari. La un moment dat, Anki spuse :
- Strif`, grabeste pasul ! Suntem urmariti !
Am dat sa fug, insa tanarul ma apuca de umar si sopti cu voce calma :
- Comporta-te normal !
Am aprobat din cap si am continuat sa merg pe langa Anki, insa tipii se impartira in doua grupe, inconjurandu-ne. Tanarul se supara atunci si ii lua la bataie, uitand parca de faptul ca e depasit numerit. Dadea in stanga si in dreapta, uitandu-se din cand in cand sa vada daca sunt bine.
Intr-un moment de neatentie, unul din baietii din gasca il prinse de gat pe nipon cu un lantisor de argint, acesta incepand sa se zvarcoleasca nebuneste si metalul pretios incepu sa ii arda pielea, creand santuri rosiatice pe gatul sau.
Am privit atent, tremurand din cap pana in picioare, insa in acel moment am pus mana pe o teava de metal si am dat cat am putut de tare in idiotul ala. Anki imi sopti incet :
- Scoate lantul !
M-am aplecat ascultator peste el si am tras cu grija metalul pretios din gatul sau si am observant arsurile adanci.
‘’ Straniu ‘’ imi spun in mintea mea, incepand sa ma gandesc la ceea ce ar putea fi tanarul cu adevarat. Il apuc de mana si il trag in sus, ajutandu-l sa se ridice.
- Stiu ce esti ! exclam entuziasmat uitandu-ma la rana de la gatul sau. Dar credeam ca agilitatea e puterea ta…
- Ce sunt ? ma intreba zambind Anki.
Mi-am pus mana la baza gatului sau, tragandu-l spre mine, si i-am soptit usor la ureche :
- Varcolac.
Tanarul incepu sa rada zgomotos, apoi rasul i se schimba intr-un latrat aproape demonic.
- Ai ghicit ! spuse facandu-mi cu ochiul.
Am zambit triumfator, dupa care am inceput sa ma indepartez. I-am simtit privirea atintita asupra mea si m-am intors cu fata la el, zambindu-i bland.
-An…ki… am soptit usor, insa in acel moment capul mi s-a umplut de soapte violente si fiori care imi faceau trupul sa tremure. M-am lasat incet in jos, in genunchi, fiind foarte dureros.
Varcolacul se apropie de mine si ma ridica in sus, sprijinindu-ma de trupul sau.
- Hei,Strif`, e totul in regula ? ma intreba dandu-mi parul ce imi cazuse in ochi.
Nu i-am putut raspunde. Nici macar nu ma puteam misca in voie.
Undeva, acolo, se intampla ceva rau, ceva neinchipuit de rau. In sinea mea stiam ca ne va afecta si pe noi, insa nu puteam spune nimic. In continuare nu puteam reactiona, trupul parca fiindu-mi o stana de piatra. Lacrimile incepura sa imi curga siroaie pe fata, iar Anki ma privy curios.
A facut in acel moment ceva ce nu ma asteptam sa faca : m-a cuprins in brate, spunandu-mi la ureche cateva cuvinte linistitoare. Ii simteam respiratia calda la urechea mea, mangaindu-ma. In sfarsit m-am putut misca, unicul lucru pe care l-am facut a fost sa imi pun mana in jurul gatului sau, plangand in continuare.
-Strif`, spuse bland, te rog, zi-mi ce nu e bine !
Ma mangaia pe spate usor pentru a ma linisti. Am simtit din nou un vuiet si aceiasi fiori, dupa care aparu Kayako in spatele lui, zambind trist.
- Anki …
- Stiu, zise mangaindu-ma, fantoma e aici.
- Se va intampla ceva rau, am spus dezorientat. Ceva foarte, foarte rau …
Capitolul 6
Incepeam sa ma imprietenesc cu Anki. Era chiar de treaba, chiar imi aprea rau ca imi paruse arogant la un moment dat. Ceilalti plecara, instiintandu-ma ca raman doar cu niponul acasa. Foarte bine, mi-am spus mintea mea, nu conta.
Am mers sa ma imbrac, dupa care am iesit pe terenul de baschet incepand sa ne jucam. Imi placea, era chiar de treaba cand voia. Plus de asta ma uimea cum juca. Nu era om, de asta eram sigur, insa nu stiam ce specie e. Nu ca ar fi contat asta, insa voiam doar sa imi satisfac marea-mi curiozitate.
La un moment dat reusesc sa ma ii iau mingea, fiindca l-am vazut atent in alta parte. Vorbea la telefon. Am asteptat sa poata juca din nou, insa a inceput sa alerge in viteza spre intrare,trecand prin usa si daramand-o aproape. Am continuat sa ma joc cam o jumatate de ora dupa aceasta intamplare, pana cand am urcat inapoi in camera, facand din nou dus fiindca transpirasem in urma efortului.
Dupa ce am iesit si m-am uscat, mi-am luat o pereche de blugi stramti pe mine si negrii si un maieu albastru, mulat, dupa care am iesit din camera, hotarat sa inspectez casa in care stateam acum.
M-am intalnit pe drum cu domnul Meyer, care mi se adresa binevoitor :
- Dragul meu Strify, imi permiti sa te invit la un joc de sah ?
Ii zambesc batranului, dupa care spun :
- Cu mare placere, insa sunt incepator !
- Vei invata ! imi spuse zambind dupa care ma lua de brat si ne indreptaram amandoi spre camera sa.
Dupa cam 45 de minute de joc, trei sferturi din piese imi sunt luate de batranul ce se uita concentrate pe tabla de joc cand apare Anki si se propteste in spatele meu, cu mainile pe spatarul scaunului si aplecandu-se cu barbia pe capul meu. Se uita atent, apoi imi muta regina zambind. Batranul se declara invins si Anki zambi victorios. Imi dau capul pe spate, privindu-l fix in ochii si spun :
- Ce fac ceilalti ? intreb curios.
- Sunt bine, imi spuse zambind, dupa care domnul Meyer ne indemna sa iesim in oras, dar fara Cerberus din pacate. Intr-un sfarsit Anki accepta si iesiram am mers sa imi iau o geaca pe deasupra, dupa care am plecat la drum.
Ne-am oprit in fata cinematografului, cumparand doua bilete la filmul Underworld. Am intrat in sala ocupandu-ne locurile corespunzatoare si am inceput sa urmarim curiosi actiunea, insa pe la jumatatea filmului Anki adoarme si cade cu capul pe umarul meu, lovindu-ma destul de tare.
- Ma doare ! am mormait eu, insa tanarul scoase un geamat lung, semn ca doarme. L-am lasat in pace pana la sfarsitul filmului, iar dupa aceea l-am miscat usor, trezindu-l.
Am iesit pe strada, incepand sa ne plimbam, eu putin prost dispus si frecandu-mi umarul care incepuse sa ma doara din cauza teastei sale cam tari. La un moment dat, Anki spuse :
- Strif`, grabeste pasul ! Suntem urmariti !
Am dat sa fug, insa tanarul ma apuca de umar si sopti cu voce calma :
- Comporta-te normal !
Am aprobat din cap si am continuat sa merg pe langa Anki, insa tipii se impartira in doua grupe, inconjurandu-ne. Tanarul se supara atunci si ii lua la bataie, uitand parca de faptul ca e depasit numerit. Dadea in stanga si in dreapta, uitandu-se din cand in cand sa vada daca sunt bine.
Intr-un moment de neatentie, unul din baietii din gasca il prinse de gat pe nipon cu un lantisor de argint, acesta incepand sa se zvarcoleasca nebuneste si metalul pretios incepu sa ii arda pielea, creand santuri rosiatice pe gatul sau.
Am privit atent, tremurand din cap pana in picioare, insa in acel moment am pus mana pe o teava de metal si am dat cat am putut de tare in idiotul ala. Anki imi sopti incet :
- Scoate lantul !
M-am aplecat ascultator peste el si am tras cu grija metalul pretios din gatul sau si am observant arsurile adanci.
‘’ Straniu ‘’ imi spun in mintea mea, incepand sa ma gandesc la ceea ce ar putea fi tanarul cu adevarat. Il apuc de mana si il trag in sus, ajutandu-l sa se ridice.
- Stiu ce esti ! exclam entuziasmat uitandu-ma la rana de la gatul sau. Dar credeam ca agilitatea e puterea ta…
- Ce sunt ? ma intreba zambind Anki.
Mi-am pus mana la baza gatului sau, tragandu-l spre mine, si i-am soptit usor la ureche :
- Varcolac.
Tanarul incepu sa rada zgomotos, apoi rasul i se schimba intr-un latrat aproape demonic.
- Ai ghicit ! spuse facandu-mi cu ochiul.
Am zambit triumfator, dupa care am inceput sa ma indepartez. I-am simtit privirea atintita asupra mea si m-am intors cu fata la el, zambindu-i bland.
-An…ki… am soptit usor, insa in acel moment capul mi s-a umplut de soapte violente si fiori care imi faceau trupul sa tremure. M-am lasat incet in jos, in genunchi, fiind foarte dureros.
Varcolacul se apropie de mine si ma ridica in sus, sprijinindu-ma de trupul sau.
- Hei,Strif`, e totul in regula ? ma intreba dandu-mi parul ce imi cazuse in ochi.
Nu i-am putut raspunde. Nici macar nu ma puteam misca in voie.
Undeva, acolo, se intampla ceva rau, ceva neinchipuit de rau. In sinea mea stiam ca ne va afecta si pe noi, insa nu puteam spune nimic. In continuare nu puteam reactiona, trupul parca fiindu-mi o stana de piatra. Lacrimile incepura sa imi curga siroaie pe fata, iar Anki ma privy curios.
A facut in acel moment ceva ce nu ma asteptam sa faca : m-a cuprins in brate, spunandu-mi la ureche cateva cuvinte linistitoare. Ii simteam respiratia calda la urechea mea, mangaindu-ma. In sfarsit m-am putut misca, unicul lucru pe care l-am facut a fost sa imi pun mana in jurul gatului sau, plangand in continuare.
-Strif`, spuse bland, te rog, zi-mi ce nu e bine !
Ma mangaia pe spate usor pentru a ma linisti. Am simtit din nou un vuiet si aceiasi fiori, dupa care aparu Kayako in spatele lui, zambind trist.
- Anki …
- Stiu, zise mangaindu-ma, fantoma e aici.
- Se va intampla ceva rau, am spus dezorientat. Ceva foarte, foarte rau …
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour