Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Thank you girl ^^ Totusi cred ca veti afla puuutin(mai mult) mai incolo in ce sens e mai diferit
Thanks again ^.^

Capitolul II

Barbatul se aplecase usor spre mine, si i-am simtit muschiul bratului incordandu-se devenind tare ca piatra.
-Cine esti?
-Ty... Taylor. Taylor Kannes, i-am soptit cu glas subtire, cutremurandu-ma incet, din cauza fricii care ma cuprinse brusc. Sunt... sora Samanthei, am adaugat, apoi inghitind cu greu.
Se parea ca m-a crezut, pentru ca revenise la pozitia initiala, apoi si-a aranjat sacoul costumului gri ce il purta impreuna cu acea camasa alba scoasa din pantaloni si descheiata la cativa nasturi, astfel incat conturul pieptului puternic sa se faca observat. S-a aplecat din nou inspre mine, prinzandu-ma de barbie, si intorcandu-mi capul, pentru ca vocea lui groasa si patrunzatoare sa imi vorbeasca...
Atunci, daca te aflii aici, inseamna ca nu te-ar deranja daca te sarut. Era vorba ca iubita mea avea sa ma insoteasca la premiera, iar aceea trebuia sa fie sora ta cea fitoasa.
M-am incruntat la cuvintele acelea care erau spuse despre sora mea, insa nu am putut sa reactionez, ci am fost lasat fara respiratie de buzele lui care le-au acoperit ferm pe ale mele, lasandu-si limba sa se strecoare in caldura umeda a gurii mele. Nu am reactionat pentru cateva clipe. Ma sarutam cu un barbat, ce naiba! Si parca eram hipnotizat, sau poate eram speriat... Da, eram speriat! Inima mea batea atat de repede ca si cum era la maraton, si niste fiori imi strabateau corpul, aproape facandu-ma sa tremur. Sarutul nu a fost lung, insa parca a durat o vesnicie, pentru ca ma simteam atat de jenat de toate privirile din jur, incat intreg sangele parca mi se aduna in obraji. Fanii ce erau tinuti in frau de gardul de un metru, incepusera sa urle ca si cum tocmai s-au prins de ultima sansa la viata, ceea ce ma stanjenea si mai mult.
In sfarsit cand am intrat in sala, aceasta era plina de multe alte persoane pe care cu siguranta nu le cunosteam. Am vazut doar ca multi dintre ei dadeau mana pentru a-l saluta pe Kyan in trecere. Toti pareau atat de celebri, incat aveam impresia ca eram o furnica printre fluturi- insemnificant. Multi dintre barbatii care il salutau pe Kyan imi faceau si mie complimente de genul "Ce domnisoara incantatoare" sau "superba" si asa mai departe, dar ma gandeam ca era doar o formalitate. Cand in sfarsit ne-am asezat cu totii iar filmul a inceput, avandu-l ca actor principal pe domnul de langa mine, Kyan Lawson, acesta se lasase pe bratul scaunului, vorbindu-mi soptit pentru ca eu sa fiu singura persoana care il intelegea...
-Esti mult mai frumoasa decat sora ta.
-Nu mintiti si dumneavoastra, si va rog sa nu o mai vorbiti de urat asa cum ati facut inainte!
-"Dumneavoastra" ? Esti si mai educata decat ea, cu siguranta! spuse acesta, razand usor. Se pare ca nu o cunosti asa cum trebuie, domnisoara Taylor.
-Cum adica?
-"Cum adica" ?
-Aveti o problema de repetati ceea ce spun?
-Da, sunt uimit de faptul ca sustii ca esti sora ei, si habar nu ai ca e o curva, dar ca aspect... semanati destul de bine.
Am ramas cu gura cascata atunci cand ii auzisem cuvintele aruncate fara mila la adresa surorii mele, si m-am incruntat. Oh, cat as fi vrut sa il lovesc!
-Scuzati-ma, cred ca mi-a cazut o falca pe jos, ar trebui sa mi-o caut pe sub scaun... Cum indrazniti sa spuneti asa ceva despre Sam?! e o fiinta incredibila!
-Incredibil de larga! Stii, e ca o tara care isi deschide portile oricarei persoane care poate aduce profit.
-Va rog sa incetati sau ma ridic si plec! Nu aveti niciun motiv sa vorbiti asa de sora mea! Nu o cunoasteti!
-Ssst! mai incet. Nu ar fi frumos sa deranjam lumea din jurul nostru. Mai bine vorbim dupa ce se termina.
Am expirat tot aerul si toti nervii pe care ii adunasem in mine, inchizandu-mi ochii pentru cateva secunde. Eram atat de nelinistit... Nu intelegeam cu ce drept vorbea el in halul acela despre sora mea! Desigur, probabil nu avea ce sa imi demonstreze in privinta ei, pentru ca eu eram cel mai apropiat de ea... fratele ei. Eu o cunosteam cel mai bine. Cel putin asta voiam sa cred...

Nici macar nu stiam care a fost subiectul filmului, pentru ca parca il priveam in ceata, deoarece gandul meu era intr-o cu totul alta parte, concentrat la acele vorbe ale barbatului si la mana lui mare asezata peste a mea. Filmul se terminase, iar eu stiam de ce toata lumea era in picioare. Ropotele de aplauze l-au facut pe Kyan sa se ridice, indemnandu-ma si pe mine sa fac acelasi lucru. Eram agitat, si voiam sa plec cat mai repede, de aceea, barbatul ma trase dupa el, iesind inaintea tuturor din cinematograf, fara ca macar sa primeasca laudele pentru film. Am intrat intr-o limuzina neagra, si nu era aceea cu care am sosit eu la premiera, ci era a lui.
-Uite, imi pare rau daca te-am suparat, dar ti-am spus adevarul si punct. Chiar cred ca nu o cunosti... sau poate nu esti sora ei, imi spuse el, in timp ce amandoi ne asezam pe canapeaua de piele alba.
-Nu sunt sora ei?! Cand e in casa, poarta mereu un sutien si pantaloni scurti, uraste unghiile exagerat de lungi, si are un tatuaj...
-In forma unui fluture... acolo jos, pe care numai cei care se culca cu ea pot sa il vada.
Am amutit, inghitind cu greu, auzindu-i cuvintele.
-Tu... Dumneavoastra v-ati culcat cu sora mea?
-Cine nu a facut-o? Scumpo, Samantha e exact cum ti-am spus.
-Dar a zis ca va cunoaste doar de cateva zile si nu va suporta!
-Normal ca nu ma suporta, pentru ca din prima zi mi s-a oferit, si pe urma i-am trantit in fata faptul ca e o curva. Dar cum amandoi suntem cunoscuti, ne ajutam reciproc imaginile.
-Nu pot sa cred asta... am rostit eu, acoperindu-mi chipul cu mana dreapta, inchizandu-mi ochii.
-Eu nu spun sa crezi, eu spun adevarul, iar daca vrei sa il crezi, e doar alegerea ta. Si un alt adevar a fost cand am spus ca esti mai frumoasa decat sora ta... mult mai frumoasa, a rostit el, prinzandu-mi barbia intre degetul mare si cel aratator. Ochii lui albastri straluceau pe masura ce se apropiau mai mult, insa odata ce buzele sale le-au atins pe ale mele pentru un sarut scurt si simplu, mi-am intors capul lasandu-mi privirea in jos.
-Imi pare rau... dar eu nu sunt ceea ce credeti. Daca toate lucrurile acelea despre sora mea sunt adevarate -desi nu prea cred, regret sa va spun ca la aspectul acesta al vietii, noi doua nu ne asemanam.
-Ce, esti virgina?
-Este o crima daca sunt?
Aici nu mintisem. Chiar eram virgin... Nu ca m-as fi mandrit cu asta!
-Dimpotriva, mi se pare dragut. Astfel imi oferi sansa sa cuceresc o domnisoara virgina, frumoasa si cu clasa.
-Regret, dar nu sunt interesata in astfel de aventuri de cateva zile cu un barbat care pe urma uita tot ceea ce s-a intamplat. Va rog sa ii spuneti soferului sa ma duca acasa...
-Au, asta m-a durut, a rostit el, zambind in coltul gurii. Vrei sa spui ca sunt curvar?
-Iar dumneavoastra vreti sa negati lucrul asta?
-Nu chiar sa il neg, dar imi place sa imi traiesc viata.
-Domnule Lawson...
-Kyan. Fara atata politete, te rog, nu am saizeci de ani. Nici macar jumatate.
-Kyan, am spus eu, oftand inainte de a-i rosti numele. Ai observat ca daca barbatii isi "traiesc viata" cu multe femei, sunt considerati tari, macho, lucru care le hraneste mandria... Dar daca femeile fac asta sunt considerate... ieftine. Ti se pare corect?
-Evident. Femeia e femeie.
Am ridicat o spranceana la auzul vorbelor lui care nu purtau niciun sens in spatele lor. Chiar daca nu eram eu femeie, tema aceea ma bantuia de foarte mult timp, si eram curios de parerile altora.
-Asta nu are logica, am spus eu, incrucisandu-mi bratele.
-Chiar ai de gand sa discutam pe tema asta? Te rog, femeia trebuie sa fie cuminte, si nu ma refer ca ma astept ca toate sa fie virgine, si totusi nici curve. Un barbat experimenteaza... face sex... dragoste... si cel putin el nu devine ca o galeata pe urma. Iarta-ma daca folosesc niste cuvinte care te deranjeaza.
Am strambat din gura si am refuzat sa mai rostesc vreun cuvant pe acea tema, apoi peste un scurt timp, limuzina se oprise. Privind pe geam, am observat ca eram in fata casei mele.
-La revedere, domnule Lawson...
Acesta a iesit inaintea mea, tinandu-mi usa deschisa, pana cand am pasit pe asfaltul negru.
-Sper ca acest "la revedere" sa nu fie un "adio", rostise el, zambind in coltul gurii.
Nu i-am raspuns, insa i-am zambit si am ridicat un umar, intorcandu-ma pentru a urma poteca ingusta care ma conducea spre usa casei.