17-01-2011, 09:47 PM
Deci,acesta este primul meu fic.La unii sar putea sa le placa,altii sa-l considere slab,jalnic,etc.Sincer,nu imi pasa atata timp cat oferiti critica constructiva :).
Soarele rasare deasupra orizontului.Iarba umeda imi gadila talpile.Bate o adiere usoara de vant.Vrabiile ciripesc cantecul lor obisnuit.Deschid incet ochii si realizez unde sunt.Culoarea ierbii,peretii darapanati ai casei,copacii poate prea incarcati de fructe,florile care isi deschid timid petalele,toate imi sunt familiare-desigur ca sunt familiare,aceasta e curtea bunicii mele.
Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama de ce sunt aici:noaptea trecuta,eu cu parintii mei si sora mea i-am facut o surpriza bunicii.Extenuati,dupa ce am stat putin de vorba,ne-am dus la culcare.Dupa pozitia soarelui si cat de bine deduc eu ora,as spune ca e 06:00.Inteleg de ce doar eu sunt treaza,e relativ devreme.Totusi,o zaresc pe bunica venind din departare.
-Ce faci,"Zoie"?De ce nu dormi?
"Zoie"?Buni,nici macar dupa saisprezece ani nu-mi poti pronunta numele corect...
-Bunica,e "Zoe",nu "Zoie",spun eu cu unzambet amar.Nu mai pot dormi.
-Scuze,draga mea,zicea ea,incercand sa ma consoleze fara motiv.Sa stii ca ai un nume foarte incurcat.Nu iti este frig?Realizez ca sunt desculta,cu un tricou larg si pantaloni foarte scurti.
-Nu.Chiar imi era cald.
-Aaa,pai atunci bine.stai aici cat vrei,numai sa nu te racesti.
-Bine,buni!
O privesc in timp ce pleaca,apoi ma asez pe prispa.Imi ridic capul si privesc cerul,de o nuanta rosiatica pe care rar o vad.Brusc,se aude un latrat.Dupa scurt timp apare si cel responsabil de latrat,un ciodabesc german foarte frumos,si cel responsabil de el.Il analizez din cateva priviri scurte:ochi albastrii,par saten deschis,ciufulit si pielea aparent fina,fara cosuri.Are o constitutie relativ atletica.Ma observa si isi intoarce privirea spre mine,in timp ce eu avem o privire trufasa,fara motiv.Surade brusc.Imi intorc privirea dar inca pot sa imi dau seama ce face,adica se joaca cu cainele,dar apoi se indreapta spre mine.
-Salut!imi spune el cu un zambet larg pe buze,arantandu-si dintii albi ca perlele.
-Buna.
-As putea sa intreb domnia voastra,cu privirea ei trufasa,daca imi dezvaluie numele ei?Sau ar trebui sa-i spun "lor"?
-Ai putea intreba,si te-ai putea adresa la plural,dar..de ce ai face-o?
-Curiozitatea a omorat pisica,iar dorinta omul,dar pe caine nu.Ochii lui ma studiau atent,sau cel putin incercau.Gardul care ne despartea era la o asa distanta incat nu se observa prea mult.
-Iti zis numele meu daca tu mi-l zici pe al cainelui,zic eu,fara sa imi dau seama.El se uita urat la mine.
-Ce iti pasa de Squalo?
-Deci Squalo il cheama.Sa stii ca nu seamana cu un rechin,ii spun eu in timp ce ma ridic si plec.Oricum,pentru ca tu mi-ai facut pe plac si mi-ai spus numele cainelui,numele e Zoe.Acum maiestatea noastra trebuie sa plece.Pa Squalo,si plec fara ca blondinul sa fi scos un cuvant.
Ajung in casa si cad imediat in patul moale.Imi tot vine in minte blondinul si cainele lui,Squalo.Squalo..ce nume nepotrivit pentru un caine.Dar nu eu sunt cea care ar trebui sa comenteze...si felul in care ma analiza atent,era mai mult decat enervant.Avea privirea aceea de macho-care-da-gata-toate-fetele-dar-defapt-e-un-fraier.Chiar si asa,de ce am fost batuta in cap sai spun numele meu?Zoe...mama un geniu malefic.Si tata.Totusi,ochii lui pareau ca si ai unui om copilaros,nu ai unui super macho.Iar parul lui...Marius.De ce toti baietii seamana cu Marius?Blonzi,bruneti,roscati,toti arata ca el.Ca Marius..Cu acei ochi de copil inocent,albastrii,si par roscat....perechea ideala.toata lumea zicea asta.Zoe si Marius sunt suflete pereche.Dar nu a fost sa fie...Nu,blondinul acela nu seamana cu Marius.El e unic pe lumea asta sau..nu....
-Noe!
-Cum?!zic speriata,cu lacrimi in ochi pe care le sterg rapid.In fata mea apare o faptura mica,cu ochii mari,caprui,si par blond.Cati blonzi pe lume.Dar fata asta..Cat.
-Cat,lasa-ma sa dorm!Si ma cheama Zoe,nu Noe!
-Zoe Noe Zoe Noe!Hai la masa!E 9 dimineata!
Noua?Cat timp am visat cu ochii deschisi?
-Bine,vin acum...
Cat fuge pe usa.La cei noua ani ai ei,e foarte imatura.Nu se vede ca suntem surori.Eu roscata(si e un rosu sangeriu),ea blonda,eu cu ochii verzi,ea cu ochii caprui,eu Zoe Rozalia Kress,ea Catalina Kress...prea diferite.Dar acum nu conta.Trebuie sa plec rapid afara.ma schimb rapid in niste haine comode si fug la masa.Cand ajung in bucatarie,sunt intampinata cu urale.
-Zoe Rozalia Kress s-a trezit.Aceasta e o alta minune a domnului.
-Amin.
-Noe a dormit mai mult decat mine!zice Cat cu o incercare esuta de a avea o voce de regina.
-Zoie s-a trezit inaintea ta,dar se pare ca s-a culcat din nou,incearca bunica sa o provoace pe Cat.
-Da?
-Da.Acum taci si manca,ii tai pofta de vorbit.
-Zoe?Esti bine,devushka?Aud vocea tatei.Tata care a avut mereu grija de mine,tata care ma citeste ca o carte deschisa.
-Mda..Doar putin obosita si..Marius.Bunica,mama si cat rad nepasatoare,dar eu cu tata ne aruncam sageti prin priviri,iar el castiga mereu.
-Hai si manca mai bine,spune in timp ce-si sorbea cafeaua.
Micul-dejun se termina repede.Mintea imi jongleaza de la Marius la blond,de la blond la Marius si tot asa.Stiind ca nu voi putea face nimic din cauza asta,imi iau foile,creioanele si mp3-ul pe prispa,exact de unde am vorbit cu blondinul.Incep sa desenez aceleasi desene abstracte,fara inteles,specifice mie.Forme ciudate,linii multe,suprapuse,toate fac parte din desenele mele.Brusc,se aude un latrat.
-Squalo!strig,fara sa-mi dau seama,extaziata.Dupa putin timp apare cainele,alergand.Ma reped la poarta ca sa o deschid,iar dupa ce o fac,cainele se arunca la mine in brate.Fara sa-mi dau seama,apare si blondinul imediat.
-Esti cam nerabdatoare,nu crezi,Zoe?Auzul numelui meu imi zgarie timpanul.
-De ce zici asta?Imi plac caini mari si pufosi,ca Squalo.
-Aha,deci deasta cand il auzi pe Squalo sari pe el..sar putea sa ma faci gelos.Surad.
-De ce ai fi?Deabea ne-am cunoscut,nu?Sunt chiar asa de fermecatoare?
-Da.
Ne privim in ochi pentru o secunda.O secunda in care parca ochi lui albastrii vor sa ma inece,asemenea oceanului.
-Asa deci..,zic eu in timp ce ma ridic.
-Zoe Noe Zoe Noe!Cat apare de nicaieri.
-Firar...
-Z-Zoe Noe?incearca blondinul sa bolboroseasca in timp ce rade.Cine e fata?
-Cine esti tu?intreaba Cat cu un tupeu nepotrivit ei.
-As putea fi un print din povesti,un Fat-Frumos,dar in acelasi timp pot fi un zmeu fioros,o bestie teribila.
-Ce narcisist poti fi!strig eu in hohote.
-Ce e aia "narcisistist"?Se mananca?Cu ce?intreba Cat in imaturitatea ei inegalabila.
-Cu otet de mere,zic eu sarcastic.Si nu e "narcisistist" ,ci narcisist.Adica te crezi cel mai bun la toate,tu ai inventat focul si roata,fara tine nu ar exista civilizatia.Asta e explicatia intr-o nuca.
-Asta e replica lui ala care venea mereu la tine si cantati impreuna.Cum il chema pe ala?Nu cumva Mar-
Bravo Cat,tocmai ai enervat-o pe sora ta mai mare.
-Cat,mai ti minte ce a omorat pisica?Zaattt!
-Hei,calmeaza-te!Ce ai patit asa,brusc?
Ma intorc inspre blondin,furioasa.
-Asculta,mai bine ne vedem mai tarziu.O iau pe Cat si la propriu-zis,alerg.
-Ce sa-
-Nimic,pa!
Ajung in casa cu Cat.Are o privire plina de dispret,dar nu-mi pasa.I-am zis de mii de ori sa nu vorbeasca de Marius ca nu stie ce vorbeste.
-Niciodata,dar niciodata, sa nu te mai gandesti sa spui numele ala!tip la Cat.M-auzi?Si nici macar sa nu iti vina prin cap sa pomenesti de accident sau de el!Clar?!Cat s-a speriat,nu mai are acea aura de dispret.Are lacrimi in ochi.
-Noe rea!striga si alearga in camera de alaturi.Slava cerului ca nu era nimeni acasa.
Fata asta...cum poate ea strica totul.Dar absolut totul.Nu ca ar fi fost ceva de stricat.Adica,pe blondin il stiu de azi dimineata asa ca....iar am uitat sa-l intreb cum il cheama.Nu m-ar interesa asa de mult daca nu mi-ar sti si el numele.Dar am fost un strumf care nu stie cand sa taca si acum suport consecintele.Mai bine m-as intoarce afara sa imi i-au lucrurile.Apoi probabil ma culc.
Afara era un soare orbitor.Mult prea puternic pentru propriul meu bine.Ma duc pe prispa sa imi iau desenele si surpriza,o foaie era scrisa.Un scris foarte...aristocrat,dupa parerea mea:
"Zoe,imi pare rau daca te-am suparat cu ceva.Chiar nu asta a fost intentia mea.Esti o persoana interesanta si mi-ar mai placea sa mai vorbi.:)
Cu bine,amicul tau,Squalo"
Of frate!Mi-a luat mp3-ul!Ce asigurare buna pentru a mai vorbi!Copilu’ asta a avut parinti in primii sapte ani de viata?!Sau macar o dadaca?Oricum,mai bine plec in casa.Voi rezista fara mp3.Sper.Soarele asta e mult prea puternic pentru propriul meu bine.Ce bine ca mi-am adus cu mine castile de la telef-
-Nu.Nu din nou.dispari.Nu mai veni.Te rog.
In fata mea era Marius.Sau imaginea lui,cred.Nu vreau sa apara.Nu,chiar nu vreau asta,nu acum.Fara nicio directie,fug si ajung in casa.Cred ca am trecut pe langa el.Sau prin el.Ma arunc in pat,plangand.Asta a fost picatura care a umplut paharul.De ce trebuie sa il vad?Nu vreau sa il vad.Cel putin nu asa.E prea dureros.De fiecare data e palid si are o expresie chinuita.Nu pot sa-l vad asa.Amintirile sunt destul.......de..dureroase.Stau in pat si plang,iar intr-un final adorm.Cand ma trezesc nu stiu daca ii noapte sau zi,dar O vad pe Cat langa mine,dormind ca un inger.Ma tine strans in bratele ei micute.Sunt putine momente ca acestea in care eu si Cat ne exprimam iubirea,sau mai bine zis,dovedim ca totusi exista.Ma ridic incet,ca sa nu o trezesc,si ma uit la ceas:23:25.Dragut,e aproape miezul noptii.Ma uit pe geam si vad masina parintilor mei,deci s-au intors.Din fericire,bunica nu incuie vara usa,asa ca ies din nou,pe prispa.Mintea imi fuge din nou la Marius.
Eu cu Marius eram ceea ce ai putea numi "perechea de soc".Mereu gaseam glume noi(in mare parte el,eu doar la ziceam mai bine),toti ne indrageau.Eram artistii scolii,cei mai "daruiti",sa zic asa.Si ziua in care ne-am intalnit...
-Deci salut,Zice Marius din banca de alaturi.
Eu ma uit la el putin speriata.Aveam exact aceeasi freza pe care o am si acum,a la Hailey Williams,iar el o freza gen "Justin Bieber",dar cu mult mai grozava,iar amandoi aveam parul roscat.Ok,din capul meu mai ieseau cateva suvite albastre,dar asta nu conteaza acum.
-Am zis "salut"!
-O.O.Scuze..Salut!
-Si..
-...
-Nu mai ai nimic de zis?
Dau din cap,nu.Se uita la mine aproape disperat.
-Deci cine esti?
-Zoe.
Se uita iar la mine urat.
-Eu sunt Marius,si imi intinde mana.Nu musc!
Ii iau mana,iar el ma ia in brate.Dupa ce ma eliberez,se uita la mine cu un zambet de invingator(gen :>),iar eu,ei bine,eu eram terifiata.Dar putin fericita.
Ce zile frumoase erau,iar acum sunt blocata la tara,ce frumos.Visez in continuare cu ochii deschisi la zilele de demult,pana cand in fata portii vad o fiara,o bestie.Nu stiu ce e,dar se uita la mine cu ochii ei negrii,luminati de luna.Parca ma studiaza atent sa vada ce parte din mine sa manance prima,iar gandul acesta ma ingrozeste.
-Squalo,hai baiete,hai aici.Hai ca e tarziu.Din intuneric apare blondinul.Ma trezesc brusc.Si imi amintesc de mp3.
-Zoe?Ce faci aici?Adica,e aproape miezul nopti..etc.
-MP3.
-Cum?Ce ai spus?
-Imi vreau mp3-ul inapoi.
-Aaa,da.Mp3-ul.L-am luat ca sa ascult ceva muzica,al mei e dascarcat asa ca..apropo ai gusturi bune cand vine vorba de muzica.Oricum,nu-l am la mine.Vii cu mine pana acasa ca sa-l aduc?
-Nici nu ma gandesc sa ma misc de aici,spun hotarata.Stiu miscarea asta,macho,spun in gandul meu
-Asa sa fie,zice trecandu-si mana prin cap.Vin imediat.
Si nici nu a stat mult.
-Zoe...
-Cum?tresar speriata.Vocea e cunoscuta,mult prea cunoscuta.
-....Zal.....
Si cosmarul incepe.Dureri incredibile imi ataca capul si as putea zice ca pieptul meu e strivit.Urlete ingrozitoare,acompaniate de rasete demente,imi ating timpanul.Tin inchisi ochii,deoarece mie frica ca atunci cand ii deschid sa vad iadul.Slab,aud latratul lui Squalo,dar nu pentru mult,pentru ca lesin de durere.Dar inainte de asta,simt ceva moale strecurandu-se in bratele mele.
~
Deci ce pot sa spun acum la final de post...este posibilitatea sa para la multi foarte luuung.Voi incerca sa le fac pe urmatoarele mai scurte daca e o problema ;).
Soarele rasare deasupra orizontului.Iarba umeda imi gadila talpile.Bate o adiere usoara de vant.Vrabiile ciripesc cantecul lor obisnuit.Deschid incet ochii si realizez unde sunt.Culoarea ierbii,peretii darapanati ai casei,copacii poate prea incarcati de fructe,florile care isi deschid timid petalele,toate imi sunt familiare-desigur ca sunt familiare,aceasta e curtea bunicii mele.
Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama de ce sunt aici:noaptea trecuta,eu cu parintii mei si sora mea i-am facut o surpriza bunicii.Extenuati,dupa ce am stat putin de vorba,ne-am dus la culcare.Dupa pozitia soarelui si cat de bine deduc eu ora,as spune ca e 06:00.Inteleg de ce doar eu sunt treaza,e relativ devreme.Totusi,o zaresc pe bunica venind din departare.
-Ce faci,"Zoie"?De ce nu dormi?
"Zoie"?Buni,nici macar dupa saisprezece ani nu-mi poti pronunta numele corect...
-Bunica,e "Zoe",nu "Zoie",spun eu cu unzambet amar.Nu mai pot dormi.
-Scuze,draga mea,zicea ea,incercand sa ma consoleze fara motiv.Sa stii ca ai un nume foarte incurcat.Nu iti este frig?Realizez ca sunt desculta,cu un tricou larg si pantaloni foarte scurti.
-Nu.Chiar imi era cald.
-Aaa,pai atunci bine.stai aici cat vrei,numai sa nu te racesti.
-Bine,buni!
O privesc in timp ce pleaca,apoi ma asez pe prispa.Imi ridic capul si privesc cerul,de o nuanta rosiatica pe care rar o vad.Brusc,se aude un latrat.Dupa scurt timp apare si cel responsabil de latrat,un ciodabesc german foarte frumos,si cel responsabil de el.Il analizez din cateva priviri scurte:ochi albastrii,par saten deschis,ciufulit si pielea aparent fina,fara cosuri.Are o constitutie relativ atletica.Ma observa si isi intoarce privirea spre mine,in timp ce eu avem o privire trufasa,fara motiv.Surade brusc.Imi intorc privirea dar inca pot sa imi dau seama ce face,adica se joaca cu cainele,dar apoi se indreapta spre mine.
-Salut!imi spune el cu un zambet larg pe buze,arantandu-si dintii albi ca perlele.
-Buna.
-As putea sa intreb domnia voastra,cu privirea ei trufasa,daca imi dezvaluie numele ei?Sau ar trebui sa-i spun "lor"?
-Ai putea intreba,si te-ai putea adresa la plural,dar..de ce ai face-o?
-Curiozitatea a omorat pisica,iar dorinta omul,dar pe caine nu.Ochii lui ma studiau atent,sau cel putin incercau.Gardul care ne despartea era la o asa distanta incat nu se observa prea mult.
-Iti zis numele meu daca tu mi-l zici pe al cainelui,zic eu,fara sa imi dau seama.El se uita urat la mine.
-Ce iti pasa de Squalo?
-Deci Squalo il cheama.Sa stii ca nu seamana cu un rechin,ii spun eu in timp ce ma ridic si plec.Oricum,pentru ca tu mi-ai facut pe plac si mi-ai spus numele cainelui,numele e Zoe.Acum maiestatea noastra trebuie sa plece.Pa Squalo,si plec fara ca blondinul sa fi scos un cuvant.
Ajung in casa si cad imediat in patul moale.Imi tot vine in minte blondinul si cainele lui,Squalo.Squalo..ce nume nepotrivit pentru un caine.Dar nu eu sunt cea care ar trebui sa comenteze...si felul in care ma analiza atent,era mai mult decat enervant.Avea privirea aceea de macho-care-da-gata-toate-fetele-dar-defapt-e-un-fraier.Chiar si asa,de ce am fost batuta in cap sai spun numele meu?Zoe...mama un geniu malefic.Si tata.Totusi,ochii lui pareau ca si ai unui om copilaros,nu ai unui super macho.Iar parul lui...Marius.De ce toti baietii seamana cu Marius?Blonzi,bruneti,roscati,toti arata ca el.Ca Marius..Cu acei ochi de copil inocent,albastrii,si par roscat....perechea ideala.toata lumea zicea asta.Zoe si Marius sunt suflete pereche.Dar nu a fost sa fie...Nu,blondinul acela nu seamana cu Marius.El e unic pe lumea asta sau..nu....
-Noe!
-Cum?!zic speriata,cu lacrimi in ochi pe care le sterg rapid.In fata mea apare o faptura mica,cu ochii mari,caprui,si par blond.Cati blonzi pe lume.Dar fata asta..Cat.
-Cat,lasa-ma sa dorm!Si ma cheama Zoe,nu Noe!
-Zoe Noe Zoe Noe!Hai la masa!E 9 dimineata!
Noua?Cat timp am visat cu ochii deschisi?
-Bine,vin acum...
Cat fuge pe usa.La cei noua ani ai ei,e foarte imatura.Nu se vede ca suntem surori.Eu roscata(si e un rosu sangeriu),ea blonda,eu cu ochii verzi,ea cu ochii caprui,eu Zoe Rozalia Kress,ea Catalina Kress...prea diferite.Dar acum nu conta.Trebuie sa plec rapid afara.ma schimb rapid in niste haine comode si fug la masa.Cand ajung in bucatarie,sunt intampinata cu urale.
-Zoe Rozalia Kress s-a trezit.Aceasta e o alta minune a domnului.
-Amin.
-Noe a dormit mai mult decat mine!zice Cat cu o incercare esuta de a avea o voce de regina.
-Zoie s-a trezit inaintea ta,dar se pare ca s-a culcat din nou,incearca bunica sa o provoace pe Cat.
-Da?
-Da.Acum taci si manca,ii tai pofta de vorbit.
-Zoe?Esti bine,devushka?Aud vocea tatei.Tata care a avut mereu grija de mine,tata care ma citeste ca o carte deschisa.
-Mda..Doar putin obosita si..Marius.Bunica,mama si cat rad nepasatoare,dar eu cu tata ne aruncam sageti prin priviri,iar el castiga mereu.
-Hai si manca mai bine,spune in timp ce-si sorbea cafeaua.
Micul-dejun se termina repede.Mintea imi jongleaza de la Marius la blond,de la blond la Marius si tot asa.Stiind ca nu voi putea face nimic din cauza asta,imi iau foile,creioanele si mp3-ul pe prispa,exact de unde am vorbit cu blondinul.Incep sa desenez aceleasi desene abstracte,fara inteles,specifice mie.Forme ciudate,linii multe,suprapuse,toate fac parte din desenele mele.Brusc,se aude un latrat.
-Squalo!strig,fara sa-mi dau seama,extaziata.Dupa putin timp apare cainele,alergand.Ma reped la poarta ca sa o deschid,iar dupa ce o fac,cainele se arunca la mine in brate.Fara sa-mi dau seama,apare si blondinul imediat.
-Esti cam nerabdatoare,nu crezi,Zoe?Auzul numelui meu imi zgarie timpanul.
-De ce zici asta?Imi plac caini mari si pufosi,ca Squalo.
-Aha,deci deasta cand il auzi pe Squalo sari pe el..sar putea sa ma faci gelos.Surad.
-De ce ai fi?Deabea ne-am cunoscut,nu?Sunt chiar asa de fermecatoare?
-Da.
Ne privim in ochi pentru o secunda.O secunda in care parca ochi lui albastrii vor sa ma inece,asemenea oceanului.
-Asa deci..,zic eu in timp ce ma ridic.
-Zoe Noe Zoe Noe!Cat apare de nicaieri.
-Firar...
-Z-Zoe Noe?incearca blondinul sa bolboroseasca in timp ce rade.Cine e fata?
-Cine esti tu?intreaba Cat cu un tupeu nepotrivit ei.
-As putea fi un print din povesti,un Fat-Frumos,dar in acelasi timp pot fi un zmeu fioros,o bestie teribila.
-Ce narcisist poti fi!strig eu in hohote.
-Ce e aia "narcisistist"?Se mananca?Cu ce?intreba Cat in imaturitatea ei inegalabila.
-Cu otet de mere,zic eu sarcastic.Si nu e "narcisistist" ,ci narcisist.Adica te crezi cel mai bun la toate,tu ai inventat focul si roata,fara tine nu ar exista civilizatia.Asta e explicatia intr-o nuca.
-Asta e replica lui ala care venea mereu la tine si cantati impreuna.Cum il chema pe ala?Nu cumva Mar-
Bravo Cat,tocmai ai enervat-o pe sora ta mai mare.
-Cat,mai ti minte ce a omorat pisica?Zaattt!
-Hei,calmeaza-te!Ce ai patit asa,brusc?
Ma intorc inspre blondin,furioasa.
-Asculta,mai bine ne vedem mai tarziu.O iau pe Cat si la propriu-zis,alerg.
-Ce sa-
-Nimic,pa!
Ajung in casa cu Cat.Are o privire plina de dispret,dar nu-mi pasa.I-am zis de mii de ori sa nu vorbeasca de Marius ca nu stie ce vorbeste.
-Niciodata,dar niciodata, sa nu te mai gandesti sa spui numele ala!tip la Cat.M-auzi?Si nici macar sa nu iti vina prin cap sa pomenesti de accident sau de el!Clar?!Cat s-a speriat,nu mai are acea aura de dispret.Are lacrimi in ochi.
-Noe rea!striga si alearga in camera de alaturi.Slava cerului ca nu era nimeni acasa.
Fata asta...cum poate ea strica totul.Dar absolut totul.Nu ca ar fi fost ceva de stricat.Adica,pe blondin il stiu de azi dimineata asa ca....iar am uitat sa-l intreb cum il cheama.Nu m-ar interesa asa de mult daca nu mi-ar sti si el numele.Dar am fost un strumf care nu stie cand sa taca si acum suport consecintele.Mai bine m-as intoarce afara sa imi i-au lucrurile.Apoi probabil ma culc.
Afara era un soare orbitor.Mult prea puternic pentru propriul meu bine.Ma duc pe prispa sa imi iau desenele si surpriza,o foaie era scrisa.Un scris foarte...aristocrat,dupa parerea mea:
"Zoe,imi pare rau daca te-am suparat cu ceva.Chiar nu asta a fost intentia mea.Esti o persoana interesanta si mi-ar mai placea sa mai vorbi.:)
Cu bine,amicul tau,Squalo"
Of frate!Mi-a luat mp3-ul!Ce asigurare buna pentru a mai vorbi!Copilu’ asta a avut parinti in primii sapte ani de viata?!Sau macar o dadaca?Oricum,mai bine plec in casa.Voi rezista fara mp3.Sper.Soarele asta e mult prea puternic pentru propriul meu bine.Ce bine ca mi-am adus cu mine castile de la telef-
-Nu.Nu din nou.dispari.Nu mai veni.Te rog.
In fata mea era Marius.Sau imaginea lui,cred.Nu vreau sa apara.Nu,chiar nu vreau asta,nu acum.Fara nicio directie,fug si ajung in casa.Cred ca am trecut pe langa el.Sau prin el.Ma arunc in pat,plangand.Asta a fost picatura care a umplut paharul.De ce trebuie sa il vad?Nu vreau sa il vad.Cel putin nu asa.E prea dureros.De fiecare data e palid si are o expresie chinuita.Nu pot sa-l vad asa.Amintirile sunt destul.......de..dureroase.Stau in pat si plang,iar intr-un final adorm.Cand ma trezesc nu stiu daca ii noapte sau zi,dar O vad pe Cat langa mine,dormind ca un inger.Ma tine strans in bratele ei micute.Sunt putine momente ca acestea in care eu si Cat ne exprimam iubirea,sau mai bine zis,dovedim ca totusi exista.Ma ridic incet,ca sa nu o trezesc,si ma uit la ceas:23:25.Dragut,e aproape miezul noptii.Ma uit pe geam si vad masina parintilor mei,deci s-au intors.Din fericire,bunica nu incuie vara usa,asa ca ies din nou,pe prispa.Mintea imi fuge din nou la Marius.
Eu cu Marius eram ceea ce ai putea numi "perechea de soc".Mereu gaseam glume noi(in mare parte el,eu doar la ziceam mai bine),toti ne indrageau.Eram artistii scolii,cei mai "daruiti",sa zic asa.Si ziua in care ne-am intalnit...
-Deci salut,Zice Marius din banca de alaturi.
Eu ma uit la el putin speriata.Aveam exact aceeasi freza pe care o am si acum,a la Hailey Williams,iar el o freza gen "Justin Bieber",dar cu mult mai grozava,iar amandoi aveam parul roscat.Ok,din capul meu mai ieseau cateva suvite albastre,dar asta nu conteaza acum.
-Am zis "salut"!
-O.O.Scuze..Salut!
-Si..
-...
-Nu mai ai nimic de zis?
Dau din cap,nu.Se uita la mine aproape disperat.
-Deci cine esti?
-Zoe.
Se uita iar la mine urat.
-Eu sunt Marius,si imi intinde mana.Nu musc!
Ii iau mana,iar el ma ia in brate.Dupa ce ma eliberez,se uita la mine cu un zambet de invingator(gen :>),iar eu,ei bine,eu eram terifiata.Dar putin fericita.
Ce zile frumoase erau,iar acum sunt blocata la tara,ce frumos.Visez in continuare cu ochii deschisi la zilele de demult,pana cand in fata portii vad o fiara,o bestie.Nu stiu ce e,dar se uita la mine cu ochii ei negrii,luminati de luna.Parca ma studiaza atent sa vada ce parte din mine sa manance prima,iar gandul acesta ma ingrozeste.
-Squalo,hai baiete,hai aici.Hai ca e tarziu.Din intuneric apare blondinul.Ma trezesc brusc.Si imi amintesc de mp3.
-Zoe?Ce faci aici?Adica,e aproape miezul nopti..etc.
-MP3.
-Cum?Ce ai spus?
-Imi vreau mp3-ul inapoi.
-Aaa,da.Mp3-ul.L-am luat ca sa ascult ceva muzica,al mei e dascarcat asa ca..apropo ai gusturi bune cand vine vorba de muzica.Oricum,nu-l am la mine.Vii cu mine pana acasa ca sa-l aduc?
-Nici nu ma gandesc sa ma misc de aici,spun hotarata.Stiu miscarea asta,macho,spun in gandul meu
-Asa sa fie,zice trecandu-si mana prin cap.Vin imediat.
Si nici nu a stat mult.
-Zoe...
-Cum?tresar speriata.Vocea e cunoscuta,mult prea cunoscuta.
-....Zal.....
Si cosmarul incepe.Dureri incredibile imi ataca capul si as putea zice ca pieptul meu e strivit.Urlete ingrozitoare,acompaniate de rasete demente,imi ating timpanul.Tin inchisi ochii,deoarece mie frica ca atunci cand ii deschid sa vad iadul.Slab,aud latratul lui Squalo,dar nu pentru mult,pentru ca lesin de durere.Dar inainte de asta,simt ceva moale strecurandu-se in bratele mele.
~
Deci ce pot sa spun acum la final de post...este posibilitatea sa para la multi foarte luuung.Voi incerca sa le fac pe urmatoarele mai scurte daca e o problema ;).