17-01-2011, 08:24 PM
Well,am adus nextu. Cu dedicatie speciala pt DeDal N, Dei-Kun, K.OG, Larisa, LemonCandy, ali_lady_kiss si Savarina Ali. Sper sa va placa:>:>.
Cap 4 : Schimbari…
- Rose trebuie sa iti spun ceva. Spuse ea oprinduse brusc din ras si privind in pamant. Acel ,, ceva ’’ fiind cuvantul cheie. Deja eram ingrijorata, dar indiferent de ce ar fi fost aveam sa fiu tare, trebuia sa fiu tare.
- Am vorbit azi cu tatal tau si…am hotarat ca ar fi mai bine ca fiecare sa o ia pe drumul sau, asa ca a depus actele de divort, care se va pronunta peste doua saptamani, a zis ca ii pare rau pentru ce s-a intamplat si vrea sa il suni. Se pare ca vrea sa vorbeasca cu tine. Spuse mama dintr-o singura suflare, de parca se temea de reactia pe care urma sa o am.
- O sa il sun. Am raspun scurt sperand sa scap de presiunea care venea din partea celor doi.
- Si …a poi…nu stiu cum sa-ti spun, adica vreau sa iti mai spun ceva doar ca…nu stiu cum o sa reactionezi. Continua, mama o ce Dumnezeu, adica eram fica ei ce puteam face.
- Spune-o pur si simplu, i-am raspus sperand sa o fac sa dezvaluie odata tot misterul asta. Care ar fi fost cea mai rea reactie pe care as fi putut sa o am?!Ei bine, nici eu nu stiu aveam sa aflu la momentul potrivit.
- Pai, am cunoscut un barbat si m-am indragostit de el si suntem impreuna de o saptamana, doua zile si o dar cine mai tine cont. Gata, am zis-o si p-asta. Deci, asta era !? Ce mare chestie mi-am zis in gand.
- Ma bucur pentru tine m-am trezit ca incep sa spun. Ia stai ce era in capul meu, cum puteam spune asta nici macar nu il cunosteam si eu deja o felicitam, de unde stia ea ca este ceea ce ii trebuie, ca este ceea de ce are nevoie, ca acest el o iubea. Dar eu de unde stiam acest lucru, in fond ea il cunostea si putea sa faca ce vroia. Sigur vestea ca in curand o sa apara un posibil tata nu era foarte buna, dar ma puteam adapta situatiei.
- Ceee ?!! Glumesti nu?! Abia acum imi dadusem seama, de ceea ce spuneam dar mai ales de ceea ce gandisem.
- O, poate ar fi mai bine sa ii zic lui Dean sa…sa ne despartim. Daca tu nu esti deacord, sunt sigura ca va intelege spuse mama cu o oarecare ezitare in glas.
- Ok, ok in primul rand cine a zis ceva despre o despartire, in al doilea rand ma bucur pentru tine, adica nimanui nu ii face placere sa stie ca mama lui se intalneste cu cineva, dar atata timp cat esti fericita pot accepta asta. Acum ma duc sa il sun pe tata. Si zicand asta m-am ridicat de la masa indreptandu-ma spre camera mea.
- Rose zise din nou mama.
- Da stiu nu ii spun nimic nu iti face griji. Eram sigura ca asta vroia sa imi zica. Ceea ce ma nelinistea pe mine era faptul ca trebuia sa il sun pe tata. Adica nu mai vorbisem cu el de atata timp, incat nu stiam ce aveam sa ii spun sau de ce reactie ar fi putut sa aiba, sau mai rau care dintre noi avea sa cedeze primul. Mai mult ca sigur avea sa fie suparat pe mine si ii dadeam dreptate, dar eu aveam mai multe motive sa fiu suparata pe el. Am intrat in camera mea, indreptandu-mi privirea spre o fotografie destul de veche in care eram eu si parinti mei, aratam ca o adevarata familie, o familie fericita si daca mi-ar fi spus cineva ca parinti mei o sa ajunga sa se desparta i-as fi spus ca e nebun. Am mai privit inca odata aceea fotografie, sperand parca sa imi dea curajul necesar, acel curaj de care aveam nevoie in acest moment.
Am luat telefonul, formand numarul tatalui meu, desi nu eram sigura stiam ca trebuia sa o fac. Nu puteam sa aman asta la nesfarsit.
- Alo
- Buna tata, sunt Rose. Mi-a spus mama ca vrei sa vorbesti cu mine.
- Buna Rose ma bucur ca ai sunat. Ma gandeam ca mama ta nu o sa iti spuna.
- Mda mi-a zis deci ce e? l-am intrebat nervoasa.
- Uite cum sta treaba, chiar daca eu si mama ta vom divorta tu vei veni sa stai cu mine. Cum sa iti spun, daca nu faci asta intelegerea cade. Pricepi ? ma intreba barbatul de la capatul firului.
Si zicand asta i-am inchis pur si simplu.
Nu puteam sa cred asta, cu ce drept imi facea asta. Nu era corect, nu era corect deloc. Asta se numea santaj. Il uram pentru ca imi facea asta, il uram pentu ca ma facuse sa ii spun ca il urasc. Nimic nu mai avea sens, mai bine nu il sunam, mai bine nu era el tatal meu. Ce aveam sa fac vroiam ca mama sa fie libera, doream sa o vad fericita din nou dar nu imi doream sa ma intorc inapoi, chiar nu vroiam sa o fac. Situatia asta era fara esire, nu gaseam nici o solutie. Cel putin nu una care sa mi se para cea potrivita. Am inceput sa plang. Plangeam de nervi, plangeam din cauza amintirilor urate care mi se infatisau in fata ochilor, plangeam cand stiam ca totul este pierdut, plangeam pentru ca stiam ca eu eram cea pierduta. Nu stiu cat era ceasul, sau cand am adormit, nu stiu cum am ajuns in pat. Tot ce stiu era ca plangeam, apoi mi-am amintit motivul. Acum ca eram treaza puteam sa ma gandesc la ce aveam de facut. Mai intai de toate un dus dupa care aveam sa vorbesc cu mama iar apoi o sa merg la scoala. Si cat timp eu eram la baie, in camera a venit mama, dorind probabil sa afle cum a decurs comvorbirea mea cu tata.
- Rose, scumpo esti bine ? Ce s-a intamplat aseara ? ma intreba mama vazandu-ma ca incep sa plang .
- Nimic, doar ca…ca tata ma obliga sa ma intorc la el, doar asa are sa iti acorde divortul. I -am raspuns printre suspine, in timp ce aceasta ma imbratisa.
- Ohh , Rose nu iti face griji nu poate sa te i-a de langa mine. Tu esti destul de mare incat sa decizi cu care dintre noi vrei sa stai si in orice caz, el stie la fel de bine ca si noi ca nu te poate lua atata timp cat a fost violent cu tine si te-a maltratat. Imi zicea mama incercand sa ma linisteasca probabil, ceea ce reusise.
- Tu trebuie sa fii puternica Rose. Trebuie. Pentru mine, pentru tine si nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te faca sa plangi, sa te umileasca.Pe nimeni!! Acum ca stau sa ma gandesc mai bine mama avea dreptate . Eu nu eram slaba, aveam doar momente de slabiciune. Nimeni nu a spus ca o sa fie usor, dar nu trebuia sa ma dau batuta.
- Multumesc. M-am desparit din imbratisaerea calda pe care o primisem,desi as fi stat asa o vesnicie.Pur si simplu imi placea siguranta pe care mi-o oferea.
Deodata mi-am aruncat privirea spre ceasul din perete mai aveam mai putin de jumatate de ora sa ma pregatesc si sa ajung la scoala.Nu am stat sa ma gandesc cu ce ma imbrac, ci am luat un tricou alb cu niste trandafiri albastri pe el, o pereche de blugi albastri si o pereche de opincute albe. Parul roscat il lasasem liber, oricum timpul nu imi permitea sa il aranjez altfel. Am luat o geanta neagra si am iesit val-vartej din casa in timp ce mama imi spusese ceva, dar eram prea departe ca sa o pot auzi. Am hotarat sa ma duc pe jos la liceu, iar asta insemna ca trebuia sa alerg. Am ajuns in mai putin de douazeci de minute asa ca m-am oprit langa un copac ca sa imi trag putin sufletul, dar chiar atunci am simtit cum cineva ma trage brusc si imi pune mana la gura. Incercam sa ma eliberez din stransoarea aceea dar fara folos, efortul depus cu cateva minute in urma ma epuizase complet. Vedeam cum sunt trasa cu putere, necunoscutul indemnandu-ma sa il urmez. Am mers asa cateva minute pana cand am ajuns in spatele liceului, iar atacatorul meu mi se dezvaluise. Era un baiat blond, mai inalt decat mine, avea ochii negri si un corp lucrat , putandu-se observa toate aceste trasaturi prin camasa neagra pe care o purta .
- Buna ,, paupusa’’ deci tu esti fata care la infruntat pe Austin ?! imi spuse acesta in timp ce ma privea masurandu-ma din cap pana in picioare. Ohhh doar nu facuse asta ?! Doar nu ma numise ,, papusa’’?!. Tot ce uram mai mult decat un tip care sa se dadea mare, erau tipi care imi spunea ,,papusa’’. Cat uram cuvantul asta. Practic eram dezgustata de acest cuvant.
- Ce zici nu vrei sa intri in gasca mea?! Sigur eu sunt seful dar daca te comporti frumos…cine stie. Continua el, vazand ca nu reactionam in nici un fel, dar ceea ce nu stia era ca in mintea mea fierbeam de nervi la figurat vorbind, dar daca as fi putut as fi facut-o si la propriu.
- Te rog sa imi scuzi manierele pe care azi le-am lasat acasa.In primul rand eu sunt cea care l-am infruntat pe marele Austin, in al doilea rand cine a spus ca vreau sa fac parte din grupul vostru de ratati. Dar stii ce urasc cel mai mult, iti spun eu ca nu stii. Cel mai mult urasc cand cineva imi spune ,,papusaaa’’ . Si profitand ca blondul nu reactiona in nici un fel i-am dat un picior in burta facandul sa cada jos .
- Asta pentru ca mai numit ,,papusa’’ am spus in timp ce am luat-o la fuga. Deja pierdusem o gramada de timp cu aiuritul asta acum mai mult ca sigur aveam sa intarzii.
Cap 4 : Schimbari…
- Rose trebuie sa iti spun ceva. Spuse ea oprinduse brusc din ras si privind in pamant. Acel ,, ceva ’’ fiind cuvantul cheie. Deja eram ingrijorata, dar indiferent de ce ar fi fost aveam sa fiu tare, trebuia sa fiu tare.
- Am vorbit azi cu tatal tau si…am hotarat ca ar fi mai bine ca fiecare sa o ia pe drumul sau, asa ca a depus actele de divort, care se va pronunta peste doua saptamani, a zis ca ii pare rau pentru ce s-a intamplat si vrea sa il suni. Se pare ca vrea sa vorbeasca cu tine. Spuse mama dintr-o singura suflare, de parca se temea de reactia pe care urma sa o am.
- O sa il sun. Am raspun scurt sperand sa scap de presiunea care venea din partea celor doi.
- Si …a poi…nu stiu cum sa-ti spun, adica vreau sa iti mai spun ceva doar ca…nu stiu cum o sa reactionezi. Continua, mama o ce Dumnezeu, adica eram fica ei ce puteam face.
- Spune-o pur si simplu, i-am raspus sperand sa o fac sa dezvaluie odata tot misterul asta. Care ar fi fost cea mai rea reactie pe care as fi putut sa o am?!Ei bine, nici eu nu stiu aveam sa aflu la momentul potrivit.
- Pai, am cunoscut un barbat si m-am indragostit de el si suntem impreuna de o saptamana, doua zile si o dar cine mai tine cont. Gata, am zis-o si p-asta. Deci, asta era !? Ce mare chestie mi-am zis in gand.
- Ma bucur pentru tine m-am trezit ca incep sa spun. Ia stai ce era in capul meu, cum puteam spune asta nici macar nu il cunosteam si eu deja o felicitam, de unde stia ea ca este ceea ce ii trebuie, ca este ceea de ce are nevoie, ca acest el o iubea. Dar eu de unde stiam acest lucru, in fond ea il cunostea si putea sa faca ce vroia. Sigur vestea ca in curand o sa apara un posibil tata nu era foarte buna, dar ma puteam adapta situatiei.
- Ceee ?!! Glumesti nu?! Abia acum imi dadusem seama, de ceea ce spuneam dar mai ales de ceea ce gandisem.
- O, poate ar fi mai bine sa ii zic lui Dean sa…sa ne despartim. Daca tu nu esti deacord, sunt sigura ca va intelege spuse mama cu o oarecare ezitare in glas.
- Ok, ok in primul rand cine a zis ceva despre o despartire, in al doilea rand ma bucur pentru tine, adica nimanui nu ii face placere sa stie ca mama lui se intalneste cu cineva, dar atata timp cat esti fericita pot accepta asta. Acum ma duc sa il sun pe tata. Si zicand asta m-am ridicat de la masa indreptandu-ma spre camera mea.
- Rose zise din nou mama.
- Da stiu nu ii spun nimic nu iti face griji. Eram sigura ca asta vroia sa imi zica. Ceea ce ma nelinistea pe mine era faptul ca trebuia sa il sun pe tata. Adica nu mai vorbisem cu el de atata timp, incat nu stiam ce aveam sa ii spun sau de ce reactie ar fi putut sa aiba, sau mai rau care dintre noi avea sa cedeze primul. Mai mult ca sigur avea sa fie suparat pe mine si ii dadeam dreptate, dar eu aveam mai multe motive sa fiu suparata pe el. Am intrat in camera mea, indreptandu-mi privirea spre o fotografie destul de veche in care eram eu si parinti mei, aratam ca o adevarata familie, o familie fericita si daca mi-ar fi spus cineva ca parinti mei o sa ajunga sa se desparta i-as fi spus ca e nebun. Am mai privit inca odata aceea fotografie, sperand parca sa imi dea curajul necesar, acel curaj de care aveam nevoie in acest moment.
Am luat telefonul, formand numarul tatalui meu, desi nu eram sigura stiam ca trebuia sa o fac. Nu puteam sa aman asta la nesfarsit.
- Alo
- Buna tata, sunt Rose. Mi-a spus mama ca vrei sa vorbesti cu mine.
- Buna Rose ma bucur ca ai sunat. Ma gandeam ca mama ta nu o sa iti spuna.
- Mda mi-a zis deci ce e? l-am intrebat nervoasa.
- Uite cum sta treaba, chiar daca eu si mama ta vom divorta tu vei veni sa stai cu mine. Cum sa iti spun, daca nu faci asta intelegerea cade. Pricepi ? ma intreba barbatul de la capatul firului.
Si zicand asta i-am inchis pur si simplu.
Nu puteam sa cred asta, cu ce drept imi facea asta. Nu era corect, nu era corect deloc. Asta se numea santaj. Il uram pentru ca imi facea asta, il uram pentu ca ma facuse sa ii spun ca il urasc. Nimic nu mai avea sens, mai bine nu il sunam, mai bine nu era el tatal meu. Ce aveam sa fac vroiam ca mama sa fie libera, doream sa o vad fericita din nou dar nu imi doream sa ma intorc inapoi, chiar nu vroiam sa o fac. Situatia asta era fara esire, nu gaseam nici o solutie. Cel putin nu una care sa mi se para cea potrivita. Am inceput sa plang. Plangeam de nervi, plangeam din cauza amintirilor urate care mi se infatisau in fata ochilor, plangeam cand stiam ca totul este pierdut, plangeam pentru ca stiam ca eu eram cea pierduta. Nu stiu cat era ceasul, sau cand am adormit, nu stiu cum am ajuns in pat. Tot ce stiu era ca plangeam, apoi mi-am amintit motivul. Acum ca eram treaza puteam sa ma gandesc la ce aveam de facut. Mai intai de toate un dus dupa care aveam sa vorbesc cu mama iar apoi o sa merg la scoala. Si cat timp eu eram la baie, in camera a venit mama, dorind probabil sa afle cum a decurs comvorbirea mea cu tata.
- Rose, scumpo esti bine ? Ce s-a intamplat aseara ? ma intreba mama vazandu-ma ca incep sa plang .
- Nimic, doar ca…ca tata ma obliga sa ma intorc la el, doar asa are sa iti acorde divortul. I -am raspuns printre suspine, in timp ce aceasta ma imbratisa.
- Ohh , Rose nu iti face griji nu poate sa te i-a de langa mine. Tu esti destul de mare incat sa decizi cu care dintre noi vrei sa stai si in orice caz, el stie la fel de bine ca si noi ca nu te poate lua atata timp cat a fost violent cu tine si te-a maltratat. Imi zicea mama incercand sa ma linisteasca probabil, ceea ce reusise.
- Tu trebuie sa fii puternica Rose. Trebuie. Pentru mine, pentru tine si nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te faca sa plangi, sa te umileasca.Pe nimeni!! Acum ca stau sa ma gandesc mai bine mama avea dreptate . Eu nu eram slaba, aveam doar momente de slabiciune. Nimeni nu a spus ca o sa fie usor, dar nu trebuia sa ma dau batuta.
- Multumesc. M-am desparit din imbratisaerea calda pe care o primisem,desi as fi stat asa o vesnicie.Pur si simplu imi placea siguranta pe care mi-o oferea.
Deodata mi-am aruncat privirea spre ceasul din perete mai aveam mai putin de jumatate de ora sa ma pregatesc si sa ajung la scoala.Nu am stat sa ma gandesc cu ce ma imbrac, ci am luat un tricou alb cu niste trandafiri albastri pe el, o pereche de blugi albastri si o pereche de opincute albe. Parul roscat il lasasem liber, oricum timpul nu imi permitea sa il aranjez altfel. Am luat o geanta neagra si am iesit val-vartej din casa in timp ce mama imi spusese ceva, dar eram prea departe ca sa o pot auzi. Am hotarat sa ma duc pe jos la liceu, iar asta insemna ca trebuia sa alerg. Am ajuns in mai putin de douazeci de minute asa ca m-am oprit langa un copac ca sa imi trag putin sufletul, dar chiar atunci am simtit cum cineva ma trage brusc si imi pune mana la gura. Incercam sa ma eliberez din stransoarea aceea dar fara folos, efortul depus cu cateva minute in urma ma epuizase complet. Vedeam cum sunt trasa cu putere, necunoscutul indemnandu-ma sa il urmez. Am mers asa cateva minute pana cand am ajuns in spatele liceului, iar atacatorul meu mi se dezvaluise. Era un baiat blond, mai inalt decat mine, avea ochii negri si un corp lucrat , putandu-se observa toate aceste trasaturi prin camasa neagra pe care o purta .
- Buna ,, paupusa’’ deci tu esti fata care la infruntat pe Austin ?! imi spuse acesta in timp ce ma privea masurandu-ma din cap pana in picioare. Ohhh doar nu facuse asta ?! Doar nu ma numise ,, papusa’’?!. Tot ce uram mai mult decat un tip care sa se dadea mare, erau tipi care imi spunea ,,papusa’’. Cat uram cuvantul asta. Practic eram dezgustata de acest cuvant.
- Ce zici nu vrei sa intri in gasca mea?! Sigur eu sunt seful dar daca te comporti frumos…cine stie. Continua el, vazand ca nu reactionam in nici un fel, dar ceea ce nu stia era ca in mintea mea fierbeam de nervi la figurat vorbind, dar daca as fi putut as fi facut-o si la propriu.
- Te rog sa imi scuzi manierele pe care azi le-am lasat acasa.In primul rand eu sunt cea care l-am infruntat pe marele Austin, in al doilea rand cine a spus ca vreau sa fac parte din grupul vostru de ratati. Dar stii ce urasc cel mai mult, iti spun eu ca nu stii. Cel mai mult urasc cand cineva imi spune ,,papusaaa’’ . Si profitand ca blondul nu reactiona in nici un fel i-am dat un picior in burta facandul sa cada jos .
- Asta pentru ca mai numit ,,papusa’’ am spus in timp ce am luat-o la fuga. Deja pierdusem o gramada de timp cu aiuritul asta acum mai mult ca sigur aveam sa intarzii.