16-01-2011, 09:18 PM
Dupa ce activitatea “educationala†luase sfarsit,am hotarat sa merg,pentru a treia oara,in drum spre petshop.
“Nimic nu ma mai poate de data asta.â€
Vreau sa zic,era imposibil.Ori de cate ori am incercat sa iau zgarda aia nenorocita,s-a intamplat ceva si am fost intoarsa din drum.Sayuri hotari sa ma insoteasca,alaturi de minunata blonda.Ii puteam observa privirea atintita destul de insistent asupra mea.
-S-a intamplat ceva?am intrebat eu intr-un mod oarecum inocent.
-Nu meritai sa fii in echipa cu el,imi zise nervoasa.
-Poftim?
-Nu numai ca te-a ales pe tine din cate fete erau,dar ai si refuzat sa participi.
Am constatat ca bruneta avea o privire asemanatoare cu cea a Nataliei.Dar nu imi pasa.Intr-un fel,imi parea atat de bine ca reusisem sa o fac geloasa pe ingamfata.
La capatul celalalt al orasului,o femeie frumos dezvoltata,cu un par de culoarea focului,statea lipita de iubitul sau,saten,cu ochi albastri,imbatandu-se cu dragoste.Barbatul incepu a-i inlatura cu pofta lenjeria intima de culoarea abanosului,iar ea,printre gemete rosti:
-Te iubesc,Octavian!
Barbatul nu schita niciun gest,nu ii raspunse prin nicio vorba,doar continua a-si satisface dorintele.Femeia i se supuse,vrand sa ii ofere tot ceea ce isi dorea inima acestuia.
-Sa plecam in lume! Continua a rosti cu multa indemnare roscata.
-Sa stii ca..nu e o idee rea.
Voia sa scape de toate gandurile ce ii invadasera mintea in ultima perioada,de tot stresul si lucrurile ce il impovarau.Chiar avea nevoie de o vacanta..poate chiar mai mult de atat..undeva departe..cu altcineva.
-Amanda,fi atenta.
Femeia ridica dintr-o spranceana,devenind usor emotionata.
-Plecam saptamana viitoare.Ma duc marti la agentie si voi cauta biletele celui mai bun si mai sigur avion.USA.
-Plecam in America?chiar peste ocean?
-Da,continua el.Cat mai departe de tara asta infecta.
Maya simtea cum are nevoie de el.Mai mult ca niciodata.Voia sa il priveasca in ochi,sa ii admire privirea sagetatoare,buzele pline.
Sa ii atinga incet obrajii,sa ii dea o imbratisare.Era speriata.Speriata ca se indragostise si nu se mai putea opri din a se gandi la el.Parca devenise dependenta de Octavian.
Pana acum nu inceta sa se ascunda in spatele indiferentei sau chiar urei fata de barbat,dar realiza ca,de fapt,simpla lui prezenta o face sa se simta in siguranta si mai fericita ca deobicei.
Statea ghemuita intr-un colt al patului,ducandu-si genunchii la piept,parca pastrandu-si caldura corpului,desi in casa erau vreo douazeci de grade.
-Draga mea,iti e rau?
-Nu..Nu imi e rau,mama.Pur si simplu sunt obosita,rosti tanara fata.
-Pari foarte abatuta de cateva zile.De ce nu vrei sa vorbesti cu mine?
-Lasa-ma..te rog..
Si continua sa stea in acea pozitie,inchizandu-si ochii,permitandu-le gandurilor sa navaleasca in mintea sa.
-Ce e,iubitule?Ce ai?Nu te simti bine?
-Amanda,eu..
-Chiar nu te inteleg! De ceva vreme te comporti ciudat,parca sunt invizibila,nici in pat nu esti altfel!Inainte de bucurai si iti simteam energia cum imi intampina trupul.Acum parca..parca o faci cu sila,zise femeia,suspinand.
-Nu!Nu mai spune prostii..Stii bine ca am niste probleme..Si faptul ca vom pleca in state,indepartandu-ma de slujba pe care o iubesc cel mai mult..nu prea ma duce in culmile extazului.
-De ce e atat de important pentru tine circul asta?Niciodata nu vorbesti despre el.Tii totul secret..
-Da,si asa va ramane!Nu am dezvaluit nimanui lucrurile astea si nu sunt pregatit sa o fac.
-Te-a afectat..Ai patit ceva cand erai mai tanar,sau?
-Am spus sa taci!La naiba,nu mai fi asa insistenta!
Nu mai mancasem de trei zile.Mama se hotari sa ma invoiasca la scoala,din nou,pana aveam de gand sa imi revin.Dar cum era posibil?Imi simteam trupul greu,ochii invadati de lacrimi,sufletul uscat.Nu credeam ca cineva te poate uita atat de repede..Ca te poate face sa te simti atat de rau..de parasit.Mai puteam avea incredere in cineva?
Si mai ales,de ce nu mai trecuse de atata timp pe la apartament,era responsabilitatea lui.
-Maya,scumpo,vezi cine e la usa.
-Mama..nu sunt in dispozitia necesara.
-Poate ar trebui sa incetezi a te mai alinta atat..imi spuse manioasa.
Se ridica de pe canapeaua racoroasa si mergea cu pasi repezi catre usa de la intrare.
-Buna ziua,va pot ajuta cu ceva?
-Buna ziua..ma numesc Eduard Paun.
La auzul numelui,mintea mea parca mi-a strapuns tot corpul,inima tinea din adins sa-mi sara din piept,dar am intrecut-o eu de data aceasta,sarind grabita din pat.
-Sunt tatal lui Octavian.Voiam sa va anunt ca..acesta a hotarat sa plece la pranz din tara.Mi-a lasat mie responsabilitatea de a verifica acest apartament de azi inainte.Sper ca nu e nicio problema.
“Nimic nu ma mai poate de data asta.â€
Vreau sa zic,era imposibil.Ori de cate ori am incercat sa iau zgarda aia nenorocita,s-a intamplat ceva si am fost intoarsa din drum.Sayuri hotari sa ma insoteasca,alaturi de minunata blonda.Ii puteam observa privirea atintita destul de insistent asupra mea.
-S-a intamplat ceva?am intrebat eu intr-un mod oarecum inocent.
-Nu meritai sa fii in echipa cu el,imi zise nervoasa.
-Poftim?
-Nu numai ca te-a ales pe tine din cate fete erau,dar ai si refuzat sa participi.
Am constatat ca bruneta avea o privire asemanatoare cu cea a Nataliei.Dar nu imi pasa.Intr-un fel,imi parea atat de bine ca reusisem sa o fac geloasa pe ingamfata.
La capatul celalalt al orasului,o femeie frumos dezvoltata,cu un par de culoarea focului,statea lipita de iubitul sau,saten,cu ochi albastri,imbatandu-se cu dragoste.Barbatul incepu a-i inlatura cu pofta lenjeria intima de culoarea abanosului,iar ea,printre gemete rosti:
-Te iubesc,Octavian!
Barbatul nu schita niciun gest,nu ii raspunse prin nicio vorba,doar continua a-si satisface dorintele.Femeia i se supuse,vrand sa ii ofere tot ceea ce isi dorea inima acestuia.
-Sa plecam in lume! Continua a rosti cu multa indemnare roscata.
-Sa stii ca..nu e o idee rea.
Voia sa scape de toate gandurile ce ii invadasera mintea in ultima perioada,de tot stresul si lucrurile ce il impovarau.Chiar avea nevoie de o vacanta..poate chiar mai mult de atat..undeva departe..cu altcineva.
-Amanda,fi atenta.
Femeia ridica dintr-o spranceana,devenind usor emotionata.
-Plecam saptamana viitoare.Ma duc marti la agentie si voi cauta biletele celui mai bun si mai sigur avion.USA.
-Plecam in America?chiar peste ocean?
-Da,continua el.Cat mai departe de tara asta infecta.
Maya simtea cum are nevoie de el.Mai mult ca niciodata.Voia sa il priveasca in ochi,sa ii admire privirea sagetatoare,buzele pline.
Sa ii atinga incet obrajii,sa ii dea o imbratisare.Era speriata.Speriata ca se indragostise si nu se mai putea opri din a se gandi la el.Parca devenise dependenta de Octavian.
Pana acum nu inceta sa se ascunda in spatele indiferentei sau chiar urei fata de barbat,dar realiza ca,de fapt,simpla lui prezenta o face sa se simta in siguranta si mai fericita ca deobicei.
Statea ghemuita intr-un colt al patului,ducandu-si genunchii la piept,parca pastrandu-si caldura corpului,desi in casa erau vreo douazeci de grade.
-Draga mea,iti e rau?
-Nu..Nu imi e rau,mama.Pur si simplu sunt obosita,rosti tanara fata.
-Pari foarte abatuta de cateva zile.De ce nu vrei sa vorbesti cu mine?
-Lasa-ma..te rog..
Si continua sa stea in acea pozitie,inchizandu-si ochii,permitandu-le gandurilor sa navaleasca in mintea sa.
-Ce e,iubitule?Ce ai?Nu te simti bine?
-Amanda,eu..
-Chiar nu te inteleg! De ceva vreme te comporti ciudat,parca sunt invizibila,nici in pat nu esti altfel!Inainte de bucurai si iti simteam energia cum imi intampina trupul.Acum parca..parca o faci cu sila,zise femeia,suspinand.
-Nu!Nu mai spune prostii..Stii bine ca am niste probleme..Si faptul ca vom pleca in state,indepartandu-ma de slujba pe care o iubesc cel mai mult..nu prea ma duce in culmile extazului.
-De ce e atat de important pentru tine circul asta?Niciodata nu vorbesti despre el.Tii totul secret..
-Da,si asa va ramane!Nu am dezvaluit nimanui lucrurile astea si nu sunt pregatit sa o fac.
-Te-a afectat..Ai patit ceva cand erai mai tanar,sau?
-Am spus sa taci!La naiba,nu mai fi asa insistenta!
Nu mai mancasem de trei zile.Mama se hotari sa ma invoiasca la scoala,din nou,pana aveam de gand sa imi revin.Dar cum era posibil?Imi simteam trupul greu,ochii invadati de lacrimi,sufletul uscat.Nu credeam ca cineva te poate uita atat de repede..Ca te poate face sa te simti atat de rau..de parasit.Mai puteam avea incredere in cineva?
Si mai ales,de ce nu mai trecuse de atata timp pe la apartament,era responsabilitatea lui.
-Maya,scumpo,vezi cine e la usa.
-Mama..nu sunt in dispozitia necesara.
-Poate ar trebui sa incetezi a te mai alinta atat..imi spuse manioasa.
Se ridica de pe canapeaua racoroasa si mergea cu pasi repezi catre usa de la intrare.
-Buna ziua,va pot ajuta cu ceva?
-Buna ziua..ma numesc Eduard Paun.
La auzul numelui,mintea mea parca mi-a strapuns tot corpul,inima tinea din adins sa-mi sara din piept,dar am intrecut-o eu de data aceasta,sarind grabita din pat.
-Sunt tatal lui Octavian.Voiam sa va anunt ca..acesta a hotarat sa plece la pranz din tara.Mi-a lasat mie responsabilitatea de a verifica acest apartament de azi inainte.Sper ca nu e nicio problema.