[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Capitolul XVI

M-am apropiat de canapea, luand animalul care inca statea acolo tolanit, apoi m-am trantit de-a lungul suprafetei moale, punand pisica pe abdomenul meu, iar bratele asezandu-mi-le sub cap. Am oftat scurt, indreptandu-mi privirea spre tavan. Nu imi era somn, si nici starea potrivita pentru a sta. Mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor, cautand numarul lui Takashi pentru a-l suna.
-Hai la mine, ii cerusem eu, de indata ce acesta raspunse.
-Dar nu de mult m-ai lasat acasa.
-Da, stiu. Misca-te aici. Nu mai ploua, asa ca nu aud scuze si imbraca-te de club, ca am chef de putina distractie.
Am inchis inainte de a-l auzit rostind refuzul, care cu siguranta avea sa vina, insa doar asa stia ca eram in stare sa il scot cu forta din casa daca nu venea cu mine.
Inca cinci minute am stat intins, incercand sa imi limpezesc gandurile, apoi m-am ridicat, indreptandu-ma spre camera pentru a-mi lua din dulap o pereche de pantaloni negri, un maoiu alb ce mi se mula perfect pe corp, si geaca mea neagra de piele, lasata descheiata atat cat sa se vada desenul negru al unui dragon ce se intindea pe mijlocul maioului.
Totusi zgarda aceea de la gatul meu facea ca intreaga mea imbracaminte sa para al dracului de perversa, insa nu aveam ce face in acea privinta. Imi trecusem peria prin parul meu lung, dupa care il prinsesem intr-o coada la spate. Privindu-ma in oglinda de pe usa dulapului, buzele mi se arcuira intr-un zambet.
-Hmm, pana si eu m-as da la mine, am rostit eu multumit de rezultat.
-Yuri, am venit! strigase vocea lui Takashi care trantise usa in urma lui.
-Hei! Nu esti la maica-ta acasa. Data viitoare am sa iti dobor apartamentul daca mai trantesti asa usa! Ai nervi? il intrebasem eu coborandu-mi vocea si indreptandu-ma spre living.
-Spune-mi tu. L-am intalnit pe Dante ala... Ghici ce mi-a spus? "Transmite-i prietenului tau ca ne vedem maine".
-Cum? Dar a plecat de ceva timp...
-Ah da? Ei bine, a vrut sa se intoarca aici. A spus ca a uitat ceva.
-A uitat? intrebasem eu, intorcandu-mi privirea spre canapea. Am vazut acolo un obiect negru, care imediat ce il luasem in mana am observat ca era un telefon. Deci asta a uitat, am spus apoi, privind spre micul aparat.
-In fine, i-am spus sa isi vada de treaba si sa te lase in pace, si dupa ce ca aproape m-a injurat din priviri, mi-a zis ca va vedeti maine. Parca ii si convenea, desi pun pariu ca nu l-ar fi deranjat sa imi rupa putin capul si dupa aceea sa vina la tine. Oricum, pare linistit de ideea ca va veti vedea maine...
-Stii ce? Nu ma intereseaza. Hai sa plecam.
Mi-am aruncat bratul dupa gatul amicului meu, si am iesit amandoi din apartament. El a fost inspirat si chemase un taxi inainte sa urce la mine, asa ca nu am fost nevoiti sa asteptam.
-Yuri, ce cauta el acolo? ma intrebase Takashi, care statea cu mine pe bancheta din spate a taxiului.
-Nici eu nu stiu. Nu stiam cum sa il scot din casa dupa ce a intrat...
-Ce ati vorbit?
-Despre cat de suparat e ca i-am luat documentele si ca nu vreau sa i le dau inapoi.
-Aha... si adevarul care e? intrebase el incrucisandu-si suparat bratele la piept, stiind ca il mintisem.
-Bine, au fost numai porcarii care nu te intereseaza, in regula? nu mai intreba.
El si-a dat ochii peste cap, si a incheiat orice subiect de discutie. Dupa ce am iesit din taxi, i-am platit barbatului de la volan, dupa care am intrat cu amicul meu in clubul cu numele "Vanilla". Intunericul din incaperea imensa era patruns de lumini colorate, lasere, ele fiind singurele modalitati prin care puteai sa observi persoanele din jurul tau. Muzica iti putea astupa orice gand, iar basul il simteai pana si in interiorul tau. Ne-am indreptat spre bar, asezandu-me pe scaunele inalte, si comandand cate un pahar de whisky.
-Ai de gand sa imi spui despre ce vorbeasi? intrebase Takashi strigand aproape de urechea mea pentru a se face auzit.
Am dat negativ din cap atunci cand imi primisem paharul de la barman si l-am platit, apoi am dat pe gat intregul continut.
-Ce dracu faci? Vrei sa te imbeti? strigase el din nou, incruntandu-se.
-Cam asa ceva. Vreau sa ma simt bine, am spus eu incet, insa destul incat ca el sa auda, facand in acelasi timp un semn barmanului pentru a mai aduce un pahar.
-Dar nu poti sa bei mult! Nu esti obisnuit.
-Si ce? Sunt baiat mare, ma descurc.
Spunand aceste vorbe, am luat si al doilea pahar pe care il bausem rapid, pentru ca pe urma sa imi dau geaca de piele jos, inmanand-o amicului meu. M-am indepartat de el, aventurandu-ma in multime si nu dupa mult timp, am recunoscut o fosta colega de liceu cu care intrasem in vorba pe ringul de dans, dupa care incepusem sa ne miscam impreuna pe ritmul melodiei. Acele doua pahare de whisky pareau ca isi faceau efectul, deoarece deveneam mai ametit, mai vesel, mai glumet. Am luat de la barul de pe partea cealalta a ringului de dans, o sticla intreaga de Jack Daniel's, pe care, treptat, o golisem impreuna cu acea fata a carui nume abia daca mai stiam cu ce litera incepea. Totusi ne simteam bine, iar cand prietenele ei ni s-au alaturat aveam impesia ca abia atunci incepea distractia... Probema era ca il lasasem singur pe Takashi.
Ametit de lume, de alcool si de muzica, mergeam pe trei carari inapoi spre barul unde imi lasasem amicul, eu fiind insotit de una din acele domnisoare.
Am fost usurat vazandu-l ca statea de vorba cu cineva, dar apropiindu-ma mai mult ma fost inspaimantat sa descopar cine era de fapt acolo.
-Ce dracu? te aliezi cu dusmanul? am intrebat eu, agatandu-ma de gatul lui Takashi. Pentru numele lui Dumnezeu, ce cauti aici? intrebasem eu, privind persoana de langa el, care se facea ca era chiar Dante. Si nu, nu era o proiectie a mintii mele ametite.
-Se face ca asta e clubul meu preferat. Vin aici aproape in fiecare seara, rostise Dante lasandu-si paharul pe suprafata neteda a barului.
Ceva era diferit la el. Nu avea costum... Mi se parea ciudat. Intr-o pereche de blugi inchisi la culoare, care i se mulau bine pe fesele si pulpele lui puternice, la fel si in fata...
Mi-am ridicat imediat privirea spre partea de sus a corpului sau, observad un maiou negru pana la baza gatului, mulat si el pe fiecare muschi in parte. Era atat de diferit fata de cum arata de obicei imbracat ca om de afaceri... Insa parul ii era la fel si pierceurile din urechi, la locul lor. Dadea impresia aceluiasi "pusti" rebel de douazeci si cinci de ani.
-Nu esti cam batran pentru locul asta? am intrebat eu, vrand sa par cat mai rautacios.
-Tu nu esti prea mucos pentru locul asta?
-Bingo! Cel putin mie nu imi spune nimeni "tataie".
-Nu mi-ai spus tataie atunci cand eram in tine.
Mi-am inghitit fiecare cuvant pe care voiam sa i-l arunc. Fata de langa mine a ramas la fel de muta ca si mine.
M-am bagat in spatiul dintre scaunul pe care statea Takashi si cel pe care statea Dante, apoi ii rostisem marait:
-Mai scoate o vorba despre asta si...
-Si ce? intrebase el, inconjurandu-mi talia cu bratul pentru a ma trage mai aproape. Mirosi a bautura, spuse el, de indata se isi apropiase chipul de al meu.
-Logic! Te asteptai cumva sa miros a zmeura? Cauta la sectiunea "Fructe de padure", aici gasesti numai alcool si fum! Oricum, de ce vorbiti voi doi?
-Ce? Avem interdictie? acum nu lucrez, nici el, nici tu. Sunetem niste oameni normali la un club normal. Alte probleme de discutat? intrebase Takashi dupa acea explicatie atat de logica...
-Sigur. De ce dracu ma tii asa?! Se uita lumea! am spus eu, incercand sa scap de mana ce ma tinea aproape de Dante, care m-a trase mai tare, indepartandu-si genunchii pentru a ma prinde pe mine intre ei, lipindu-ne trupurile unul de celalalat.
-Si ce daca? Oricum toata lumea de aici ma cunoaste. Stiu cine sunt, stiu ce sunt. Nu ca m-ar deranja... Am putea sa o facem chiar pe barul asta... chiar acum.
-Pe tine te cunosc persoanele astea! Nu pe mine! Eu sunt o figura care vine foarte rar!
-Si care e ideea? Figura asta va fi alaturi de a mea in ochii celorlalti.
-Cum adica?
Imi zambise, dupa care se ridicase de pe scaunul inalt, in timp ce ma trase dupa el prin multime.
-Ai sa dansezi cu mine... toata noaptea, spuse el, aproape de urechea mea.
-Eu?! cum sa...
-Uite chiar asa.
Imi lipise trupul de la sau de indata ce ne-am oprit, tinandu-ma strans atat cat sa ii pricep mesajul, iar zambetul i se marise atunci cand si-a coborat putin capul, iar eu mi l-am ridicat, pentru a-l privi usor ametit si nedumerit. Totusi zambetul lui care poate nu voia sa para atat de seducator pe cat credeam eu ca era, imi daduse fiori puternici care m-au facut sa tresar usor.
Mana dreapta si-o duse spre spatele capului meu, tragand de elasticul ce imi tinea parul, care s-a revarsat apoi peste degetele sale.
-Iti ador parul asta lung, spuse el, aplecandu-se si mai mult spre urechea mea, dupa care imi muscase pavilionul.
-Opreste-te, am spus eu fara nici un pic de convingere in voce, punandu-mi mainile pe pieptul lui, incercand sa il indepartez in timp ce el isi inclestase degetele in suvite din parul meu.
-Daca nu ai de gand sa ma obligi, atunci nu poti scapa de asta.
Am tacut, insa mainile mi le-am lasat pe pieptul sau. Starea de euforie care imi era creata de prea mult alcool, ma indemnase la lucruri pe care nu le-as fi facut treaz. Mi-am pus bratele in jurul gatului sau, ramanand agatat de el, desi melodia nu era de loc in tema cu modul in care noi actionam. A zambit din nou, apoi isi lipise fruntea de a mea, fixandu-si privirea in ochii mei usor ametiti. Buzele ii erau la o distanta destul de mica de ale mele, iar el continua sa si le apropie incet... prea incet. Daca m-as fi vazut pe mine cel beat, probabil ca nu scapam viu din mainile propriei persoane, insa fara acel gand si fara nici un altul in plus, am fost eu cel care imi unisem buzele cu ale lui, nerabdator.