16-01-2011, 04:01 PM
Hei, am venit cu un nou capitol. Multumesc pentru comentariu >:D<. Sper ca mai exista si alte persoane ( inafara de tine) care citesc ficu:)).
M-am trezit cand l-am simtit pe Yuuki ca se tot foieste; cand la stanga, cand la dreapta. Am deschis ochii, privindu-l. Avea din nou un cosmar. Oftasem. De cand ne vizitase Sakurai, Yuuki a inceput sa aibe cosmaruri in fiecare noapte. Nu ma mira ca este asa de obosit in timpul zilei. Ma intrebam insa daca are vreo legatura cu trecutul lui, sau mai bine zis, cu ceea ce facea in trecut.
L-am apucat de umeri, zgaltaindu-l, cu gandul de al trezi, insa am auzit niste pasi dincolo de usa. Ochii mi se marira; l-am strans instinctiv pe Yuuki, punandu-i mana la gura. S-a trezit alarmat, tipand, insa nu s-a auzit nimic, il strangeam cat de tare puteam. Pasii se auzeau precum un ecou inversat, incet, incet si apoi isi sporesc sonoritatea, fiind capabil sa-i aud foarte clar.
Yuuki ma privea fara intelegere, speriat, de parca inca se afla in interiorul unui cosmar. M-am apropiat de el pana in punctul in care corpurile noastre erau lipite unul de altul; i-am soptit:
-Cineva e aici.
In acel moment un zgomot strident s-a auzit, usa trantindu-se de podea si pe ea intrand doi oameni. Si-au indreptat katanele spre noi. Yuuki a inchis ochii speriat, in timp ce eu am luat perna pe care dormisem, aruncand-o in fata sabiei pe post de scut. Fulgii din care era facuta s-au imprastiat prin toata camera, creand astfel un moment oportun de scapare. Mi-am luat sabia de jos, am incarcat-o electric si cand am barat cel de al doilea atac shinobi a fost propulsat intr-unul dintre pereti. N-am pierdut timpul, luandu-l pe Yuuki de mana si iesind din camera.
-Sasuke, cum ramane cu Naruto?
-Stie sa-si poarte singur de grija.
Nu am putut sa mai alergam nici un metru deoarece in fata noastra a mai aparut un ninja. Ne-am intors, insa erau cei doi care ne atacasera mai inainte. Am scrasnit din dinti.
-Se pare ca nu exista alta solutie decat sa luptam. Sasuke, ma ocup eu de astia doi, si in timp ce vorbi, Yuuki scoase doua kunaiuri. Se pare ca era pregatit.
Nu eram de acord cu ideea, insa cum alta solutie nu exista… L-am afirmat, indreptandu-mi atentia spre cel care tocmai ne taiase calea, insa nu inainte de a ma apropia mai mult de Yuuki, spunandu-i:
-Ai grija de tine.
Mi-a zambit.
-Si tu.
In coltul gurii imi aparuse printre colti un mic zambet. Dintr-o data imi venise o pofta nebuna de lupta. Mi-am activat Sharinganul, luandu-mi avant spre noul meu partener de dans. Eram inca in forma semnului Blestemat, insa asta nu putea decat sa ma ajute.
Am inceput cu un atac direct, pe care il barase cu un kunai. Am zambit, aparand de nicaieri in spatele sau, infingandu-i sabia in inima. Sangele i se prelingea pe costumul negru, fara sa poata fi observata patarea lui. Un nor de fum a aparut in fata mea, alaturi de un bustean. Doua cuvinte mi-au venit in minte: lupta bine. Se pare ca dupa atata timp am un adversar bun, sa nu mai spunem ca e si documentat, mai ales despre Sharinganul meu. Nu reusisem sa vad clona asta.
M-am intors brusc cu spatele, barandu-i atacul. Mi-a prins mana stanga, tragand plin de forta de ea, vrand sa o smulga. L-am privit iscoditor, vrand sa-l lovesc cu piciorul drept, insa si-a dat corpul in spate, ferindu-se. Mi-am indreptat in acest rastimp aripa stanga spre el, lovindu-l cu forta. A trecut prin unul din peretii casei, lovindu-se de un copac. M-am indreptat spre el cu viteza, vrand sa-i strapung pieptul cu sabia, insa s-a ferit in ultima secunda. Mi-am incarcat sabia si corpul cu electricitate, apropiindu-ma amenintator de el. De data asta, al meu era.
Mi-am indreptat sabia (din nou) spre el, insa a barat (din nou) atacul, fara sa se fereasca cum m-as fi asteptat. Desi era vizibil indurerat de electrocutare, rezista. Nu ma lasa sa-l omor. Mi s-au incruntat sprancenele, dintr-un copac iesind la iveala clona mea, ce l-a atacat pe la spate. A vrut sa se fereasca, insa mi-am indreptat imediat sabia spre el. In secunda urmatoare picaturile de sange se prelingeau pe sabia mea si abdomenul lui. A ingenunchiat in fata mea. Ochii albastri ii sticleau, iar parul roscat era batut de vant. Era pentru prima data cand i-am observat trasaturile atat de fine ale fetei. M-a uimit.
Si-a dezlipit buzele, incercand sa vorbeasca.
-Esti doar unul dintre idioti.
Acum uimirea mi se putea citi pe fata. Nu l-am lovit sau ceva – daca e un lucru care l-am invatat de la Yuuki, atunci acela era ca trebuie sa-i ascult pe ceilalti. L-am lasat sa-si tarasca corpul pana la unul dintre copaci. Sangele a inceput sa i se prelinga si pe fata, rezultat al rezistentei opuse asupra acelui atac ce l-a electrocutat.
-De data asta… a gasit… unu puternic.
Vorbea sacadat si incet. Imi lua ceva timp pana reuseam sa descifrez ce voia sa-mi zica. Expresia uimita a fetei mele nu se schimbase.
-O sa se foloseasca de tine... A facut o pauza, incercand sa traga aer in piept pentru a continua, insa ajunsese la capatul puterilor. A tusit zgomotos, innecandu-se cu propriul sange. Si-a inchis ochii, murmurand ceva. M-am apropiat de el pentru a intelege ce voia sa-mi zica.
-Yuuki… demon… Yuuki… demon… este.
Murise. Il priveam cu precautie.
-Stiu, raspund. Insa un demon nu poate fi cuplat decat cu un alt demon.
Era mort, nu ma auzise, insa era satisfacut ca o spusesem pentru mine. Il priveam ca un pact interior.
In spatele meu a aparut si Yuuki, cu o expresie fericita pe fata.
-Am terminat cu partea mea.
-Si eu, raspund, intorcandu-ma cu fata la el.
Era plin de sange, se pare ca nu a fost o lupta prea frumoasa nici pentru el. Totusi, ma bucuram ca nu patise nimic.
Expresia degajata mi s-a transformat brusc intr-un serioasa, iar el a observat asta. Stia ceea ce voiam.
-Prieteni de ai tai? il intreb.
-Sa te mint sau sa-ti spun adevarul? Imi e greu sa ma hotarasc, marturisi, privindu-ma fix cu ochii lui lipsitit de teama si in nuante de culori ciudate.
Nu am raspuns pentru un timp, gandindu-ma ce ar fi mai cuvenit sa zic. Cateodata existau aceste moment intre mine si Yuuki cand trebuia sa am grija la spusele mele.
-Un vechi partener, nu?
-A fost un ninja foarte bun, il apreciam atat de mult in trecut, a facut o pauza apoi continua cu un elan si mai mare, insa indiferent ce ti-a spus sa stii ca…
-E ok, totul e bine. Am hotarat sa am incredere in tine de acum.
-Sasuke…
M-am apropiat de el, sarutandu-l in timp ce ma jucam cu o suvita a lui ce prinsese tente rosiatice, mirosind a sange.
-Ma bucur ca esti bine.
Mi-a zambit.
-Sasuke…
L-am sarutat pe frunte, lasand fantezia si drama la o parte si revenind la situatia actuala.
-Sa mergem si sa vedem cum se descurca Naruto.
M-a aprobat cu o miscare usoara a capului, indreptandu-ne amandoi spre camera lui Naruto. In partea aceea de casa se pare ca nu erau prea multe devastate. Asta m-a pus pe ganduri, deobicei lupta cu Naruto era una distructiva.
Am deschis usa, cautandu-l cu ochii pe Naruto. L-am vazut stand in pat, aflandu-se intr-un somn profund. Imi venea sa ma duc la el si sa-l despic, insa rasul usor al lui Yuuki m-a oprit.
-Sasuke, aveai dreptate, Naruto este un idiot. Nu m-as fi gandit niciodata sa-l gasesc dormind. Asta il face un mare idiot.
Am oftat.
-Te obisnuiesti cu timpul.
A chicotit.
-Mai bine mergem sa ne culcam, o sa-i zicem dimineata ce s-a intamplat, a spus inchizand usa si indreptandu-se spre camera noastra.
-Crezi ca o sa te primesc in pat asa de murdar?
S-a intors cu fata la mine, nedumerit.
-Sasuke, cand ai devenit asa pervers?
-Ce vrei sa spui? Mereu am fost asa, ii spun, zambind.
-Nu e ca si cum m-ar deranja, insa esti sigur? Daca se trezeste Naruto si intra peste noi? Esti destul de galagios.
-Cred ca tu esti mai galagios decat mine. Idiotul ala nu s-ar trezi acum nici daca ar veni sfarsitul lumii.
A chicotit din nou, apropiindu-se de mine. M-a sarutat, plimbandu-si limba anevoios prin gura mea.
-Sa mergem atunci.
Capitolul 35:
M-am trezit cand l-am simtit pe Yuuki ca se tot foieste; cand la stanga, cand la dreapta. Am deschis ochii, privindu-l. Avea din nou un cosmar. Oftasem. De cand ne vizitase Sakurai, Yuuki a inceput sa aibe cosmaruri in fiecare noapte. Nu ma mira ca este asa de obosit in timpul zilei. Ma intrebam insa daca are vreo legatura cu trecutul lui, sau mai bine zis, cu ceea ce facea in trecut.
L-am apucat de umeri, zgaltaindu-l, cu gandul de al trezi, insa am auzit niste pasi dincolo de usa. Ochii mi se marira; l-am strans instinctiv pe Yuuki, punandu-i mana la gura. S-a trezit alarmat, tipand, insa nu s-a auzit nimic, il strangeam cat de tare puteam. Pasii se auzeau precum un ecou inversat, incet, incet si apoi isi sporesc sonoritatea, fiind capabil sa-i aud foarte clar.
Yuuki ma privea fara intelegere, speriat, de parca inca se afla in interiorul unui cosmar. M-am apropiat de el pana in punctul in care corpurile noastre erau lipite unul de altul; i-am soptit:
-Cineva e aici.
In acel moment un zgomot strident s-a auzit, usa trantindu-se de podea si pe ea intrand doi oameni. Si-au indreptat katanele spre noi. Yuuki a inchis ochii speriat, in timp ce eu am luat perna pe care dormisem, aruncand-o in fata sabiei pe post de scut. Fulgii din care era facuta s-au imprastiat prin toata camera, creand astfel un moment oportun de scapare. Mi-am luat sabia de jos, am incarcat-o electric si cand am barat cel de al doilea atac shinobi a fost propulsat intr-unul dintre pereti. N-am pierdut timpul, luandu-l pe Yuuki de mana si iesind din camera.
-Sasuke, cum ramane cu Naruto?
-Stie sa-si poarte singur de grija.
Nu am putut sa mai alergam nici un metru deoarece in fata noastra a mai aparut un ninja. Ne-am intors, insa erau cei doi care ne atacasera mai inainte. Am scrasnit din dinti.
-Se pare ca nu exista alta solutie decat sa luptam. Sasuke, ma ocup eu de astia doi, si in timp ce vorbi, Yuuki scoase doua kunaiuri. Se pare ca era pregatit.
Nu eram de acord cu ideea, insa cum alta solutie nu exista… L-am afirmat, indreptandu-mi atentia spre cel care tocmai ne taiase calea, insa nu inainte de a ma apropia mai mult de Yuuki, spunandu-i:
-Ai grija de tine.
Mi-a zambit.
-Si tu.
In coltul gurii imi aparuse printre colti un mic zambet. Dintr-o data imi venise o pofta nebuna de lupta. Mi-am activat Sharinganul, luandu-mi avant spre noul meu partener de dans. Eram inca in forma semnului Blestemat, insa asta nu putea decat sa ma ajute.
Am inceput cu un atac direct, pe care il barase cu un kunai. Am zambit, aparand de nicaieri in spatele sau, infingandu-i sabia in inima. Sangele i se prelingea pe costumul negru, fara sa poata fi observata patarea lui. Un nor de fum a aparut in fata mea, alaturi de un bustean. Doua cuvinte mi-au venit in minte: lupta bine. Se pare ca dupa atata timp am un adversar bun, sa nu mai spunem ca e si documentat, mai ales despre Sharinganul meu. Nu reusisem sa vad clona asta.
M-am intors brusc cu spatele, barandu-i atacul. Mi-a prins mana stanga, tragand plin de forta de ea, vrand sa o smulga. L-am privit iscoditor, vrand sa-l lovesc cu piciorul drept, insa si-a dat corpul in spate, ferindu-se. Mi-am indreptat in acest rastimp aripa stanga spre el, lovindu-l cu forta. A trecut prin unul din peretii casei, lovindu-se de un copac. M-am indreptat spre el cu viteza, vrand sa-i strapung pieptul cu sabia, insa s-a ferit in ultima secunda. Mi-am incarcat sabia si corpul cu electricitate, apropiindu-ma amenintator de el. De data asta, al meu era.
Mi-am indreptat sabia (din nou) spre el, insa a barat (din nou) atacul, fara sa se fereasca cum m-as fi asteptat. Desi era vizibil indurerat de electrocutare, rezista. Nu ma lasa sa-l omor. Mi s-au incruntat sprancenele, dintr-un copac iesind la iveala clona mea, ce l-a atacat pe la spate. A vrut sa se fereasca, insa mi-am indreptat imediat sabia spre el. In secunda urmatoare picaturile de sange se prelingeau pe sabia mea si abdomenul lui. A ingenunchiat in fata mea. Ochii albastri ii sticleau, iar parul roscat era batut de vant. Era pentru prima data cand i-am observat trasaturile atat de fine ale fetei. M-a uimit.
Si-a dezlipit buzele, incercand sa vorbeasca.
-Esti doar unul dintre idioti.
Acum uimirea mi se putea citi pe fata. Nu l-am lovit sau ceva – daca e un lucru care l-am invatat de la Yuuki, atunci acela era ca trebuie sa-i ascult pe ceilalti. L-am lasat sa-si tarasca corpul pana la unul dintre copaci. Sangele a inceput sa i se prelinga si pe fata, rezultat al rezistentei opuse asupra acelui atac ce l-a electrocutat.
-De data asta… a gasit… unu puternic.
Vorbea sacadat si incet. Imi lua ceva timp pana reuseam sa descifrez ce voia sa-mi zica. Expresia uimita a fetei mele nu se schimbase.
-O sa se foloseasca de tine... A facut o pauza, incercand sa traga aer in piept pentru a continua, insa ajunsese la capatul puterilor. A tusit zgomotos, innecandu-se cu propriul sange. Si-a inchis ochii, murmurand ceva. M-am apropiat de el pentru a intelege ce voia sa-mi zica.
-Yuuki… demon… Yuuki… demon… este.
Murise. Il priveam cu precautie.
-Stiu, raspund. Insa un demon nu poate fi cuplat decat cu un alt demon.
Era mort, nu ma auzise, insa era satisfacut ca o spusesem pentru mine. Il priveam ca un pact interior.
In spatele meu a aparut si Yuuki, cu o expresie fericita pe fata.
-Am terminat cu partea mea.
-Si eu, raspund, intorcandu-ma cu fata la el.
Era plin de sange, se pare ca nu a fost o lupta prea frumoasa nici pentru el. Totusi, ma bucuram ca nu patise nimic.
Expresia degajata mi s-a transformat brusc intr-un serioasa, iar el a observat asta. Stia ceea ce voiam.
-Prieteni de ai tai? il intreb.
-Sa te mint sau sa-ti spun adevarul? Imi e greu sa ma hotarasc, marturisi, privindu-ma fix cu ochii lui lipsitit de teama si in nuante de culori ciudate.
Nu am raspuns pentru un timp, gandindu-ma ce ar fi mai cuvenit sa zic. Cateodata existau aceste moment intre mine si Yuuki cand trebuia sa am grija la spusele mele.
-Un vechi partener, nu?
-A fost un ninja foarte bun, il apreciam atat de mult in trecut, a facut o pauza apoi continua cu un elan si mai mare, insa indiferent ce ti-a spus sa stii ca…
-E ok, totul e bine. Am hotarat sa am incredere in tine de acum.
-Sasuke…
M-am apropiat de el, sarutandu-l in timp ce ma jucam cu o suvita a lui ce prinsese tente rosiatice, mirosind a sange.
-Ma bucur ca esti bine.
Mi-a zambit.
-Sasuke…
L-am sarutat pe frunte, lasand fantezia si drama la o parte si revenind la situatia actuala.
-Sa mergem si sa vedem cum se descurca Naruto.
M-a aprobat cu o miscare usoara a capului, indreptandu-ne amandoi spre camera lui Naruto. In partea aceea de casa se pare ca nu erau prea multe devastate. Asta m-a pus pe ganduri, deobicei lupta cu Naruto era una distructiva.
Am deschis usa, cautandu-l cu ochii pe Naruto. L-am vazut stand in pat, aflandu-se intr-un somn profund. Imi venea sa ma duc la el si sa-l despic, insa rasul usor al lui Yuuki m-a oprit.
-Sasuke, aveai dreptate, Naruto este un idiot. Nu m-as fi gandit niciodata sa-l gasesc dormind. Asta il face un mare idiot.
Am oftat.
-Te obisnuiesti cu timpul.
A chicotit.
-Mai bine mergem sa ne culcam, o sa-i zicem dimineata ce s-a intamplat, a spus inchizand usa si indreptandu-se spre camera noastra.
-Crezi ca o sa te primesc in pat asa de murdar?
S-a intors cu fata la mine, nedumerit.
-Sasuke, cand ai devenit asa pervers?
-Ce vrei sa spui? Mereu am fost asa, ii spun, zambind.
-Nu e ca si cum m-ar deranja, insa esti sigur? Daca se trezeste Naruto si intra peste noi? Esti destul de galagios.
-Cred ca tu esti mai galagios decat mine. Idiotul ala nu s-ar trezi acum nici daca ar veni sfarsitul lumii.
A chicotit din nou, apropiindu-se de mine. M-a sarutat, plimbandu-si limba anevoios prin gura mea.
-Sa mergem atunci.