Eto un nou capitol sper sa va placa scuzati eventualele greseli . Enjoy
Capitolul 2 : Un suflet trist
Dimineata , a venit repede , mult prea repede, mai repede decat m-as fi asteptat. Ce mai conta , eram treaza de mult . Un sentiment ciudat pusese stapanire pe mine. Oscilam între doua sentimente mult prea puternice pentru a le putea face fata . Eram întradevar trista, faptul ca nu putusem sa ii spun tatalui meu nimic înainte de a disparea asa brusc din viata lui ma facea sa ma simt ca o tradatoare . Il tradasem în cel mai urat mod . Plecasem , fugisem de el lasandu-l singur . Dar nu puteam accepta situatia aceea la nesfârsit . Nu eram în stare sa îndur asta iar si iar . Pur si simplu nu ne daduse alta obtiune. Îmi pare rau de ce s-a întamplat dar nu mai suportam sa o vad pe mama asa . Ea ar fi fost în stare sa îndure orice , atata timp cat stia ca o face pentru mine. Uneori îmi doream sa iau toata aceea povara asupra mea , sa il fac sa ma certe , sa ma loveasca , sa îsi verse nervii pe mine , daca chiar si pentru o clipa mama ar fi fost fericita . Timp de doua saptamani am vrut sa îl sun , să vad ce face , timp de doua saptamani m-am întrebat daca macar pentru o secunda şi a amintit de noi . Daca s-a întrebat macar o singura data ce s-a întamplat cu noi . Nu era atat de inuman încât să ne stearga din viata lui , ca si cum nu am fi existat . Eram incapabila sa cred ca ar fi putut face asta , refuzam sa cred asta .
Golul imens pe care îl simtea în adâncul sufletului se accentuase putin ,cate putin , nu îmi dadeam seama de ce ma simtea , sau poate ca stiam dar nu vroiam sa recunosc .Deodata îmi îndrept privirea spre ceasul din perete , se pare ca trebuia sa ma pregatesc pentru scoala , uitasem complet ca astazi începeam din nou scoala . Ma simteam aiurea , mai ales ca trebuiam sa iau autobuzul pana la liceu . Dupa cum spunea mama era ocazia perfecta sa cunosc oameni noi si sa imi fac prieteni , iar asa era si ea mai linistita pentru ca stia ca sunt in siguranta. Desigur, dupa ce am protestat doua zile fara oprire , am hotarat să mă resemnez deşi ştiam ca daca o să mai insist , puteam să o conving , dar era prea multa bataie de cap , şi un efort prea mare ca să nu mai vorbesc despre faptul ca dacă printr-o minune as fi patit ceva si ea ar fi avut dreptate , mi-ar fi spus asta în fiecare zi , din nou şi din nou la nesfarsit . Mi-am facut toaleta de dimineata , dupa care am început sa caut ceva cu care să mă îmbrac , nu că mi-ar fi pasat dar nu puteam să ies îmbracata cu orice aveam şi eu principiile mele. Am hotarat să mă îmi i-au o pereche de blugi negrii şi un tricou rosu care se asorta perfect cu parul meu roscat, un hanorac negru , si o pereche de adidasi tot negri. Parul mi l-am prins într-o coada , mi-am mai dat cu putin machiaj , gloss, rimel si eram gata.
- Draga mea e timpul să te trezesti dacă nu vrei să întarzii la şcoala. Îmi spuse o voce atat de cunoscuta. Bineînteles , mama care vroia să se asigure că aveam să ma trezesc.
-Rose, Rose te-ai trezit ?! continua să ma întrebe mama de dincolo de uşa . Of femeia asta era incurabila,
- Da sunt treaza şi spunând asta am deschis usa în timp ce o priveam pe cea care îmi daduse viata, era total opusa mie pot spune ca nu semanam cu ea deloc pot spune ca semanam mai mult cu tata . Pe cand mama avea parul blond şi cârliontat, destul de înalta , ochii verzi , trasaturi frumoase , era rafinata si chiar daca avea treizeci de ani , nimeni nu i-ar fi dat mai mult de douazeci si sapte de ani , eu eram asa de diferita avem parul roscat si lung ochii negri , aveam un metru saptezeci si cinci , nu consideram frumoasa ci mai degraba draguta , eram mai mult genul nonconformista care stia care îi este locul .
- Hmm … se pare ca esti gata . Vino trebuie să iei micul dejun înainte sa pleci , a da eu trebuie sa plec .Ne vedem diseara , succes la scoala. Şi zicad acesta eşi din casa tot ce am putut auzi a fost uşa care s-a trantit în urma ei , fara sa mai stau pe ganduri ma întorc în camera de unde îmi iau un ghiozdan , doua caiete , un pix telefonul şi eram gata de plecare , prefer să sar peste micul dejun , oricum nu îmi era prea foame . Se pare ca venise autobuzul , asa ca imediat dupa ce am încuiat uşa am plecat.
- Buna draga eu sunt Hellen , deci te duc undeva? Ma întreba o femeie de patruzeci si ceva de ani , bruneta , putin cam scunda.
- Buna Hellen eu sunt Rose ma bucur sa te cunosc si zicând acestea imi îndrept privirea in autobuz ,cautând un loc liber , am hotart sa stau in spate nu vroiam sa fiu deranjata nu ca ar fi fost cine stie ce , erau doar vreo doua fete , ei daca asa avea sa fie autobuzul aveam sa merg în fiecare zi la scoala cu el , dar m-am înselat curând au mai urcat inca vreo cateva fete dar si vreo cinci baieti cred ca erau clasa a XII a si pareau a se cunoaste intre ei . Neinterensant oricum din partea mea putea sa faca ce vroiau , atata timp cat ma lasau în pace . Acum autobuzul era plin iar toti faceau o galagie denedescris , deja ma luase durerea de cap . Oficial asta era prima si ultima data cand mai mergeam cu autobuzul la scoala şi putea sa îmi faca mama ce dorea .
Drumul a durat mai mult decat as fi crezut , dar in cele din urma iatama ca am ajuns si la liceu . Am ajuns la renumitul liceul ,, Cristal’’ mai sa fie habar n-aveam ca se numeste asa . Deobicei nu eram atenta la detalii , so nici atunci cand m-am inscris nu am facut vreo exceptie.
Capitolul 2 : Un suflet trist
Dimineata , a venit repede , mult prea repede, mai repede decat m-as fi asteptat. Ce mai conta , eram treaza de mult . Un sentiment ciudat pusese stapanire pe mine. Oscilam între doua sentimente mult prea puternice pentru a le putea face fata . Eram întradevar trista, faptul ca nu putusem sa ii spun tatalui meu nimic înainte de a disparea asa brusc din viata lui ma facea sa ma simt ca o tradatoare . Il tradasem în cel mai urat mod . Plecasem , fugisem de el lasandu-l singur . Dar nu puteam accepta situatia aceea la nesfârsit . Nu eram în stare sa îndur asta iar si iar . Pur si simplu nu ne daduse alta obtiune. Îmi pare rau de ce s-a întamplat dar nu mai suportam sa o vad pe mama asa . Ea ar fi fost în stare sa îndure orice , atata timp cat stia ca o face pentru mine. Uneori îmi doream sa iau toata aceea povara asupra mea , sa il fac sa ma certe , sa ma loveasca , sa îsi verse nervii pe mine , daca chiar si pentru o clipa mama ar fi fost fericita . Timp de doua saptamani am vrut sa îl sun , să vad ce face , timp de doua saptamani m-am întrebat daca macar pentru o secunda şi a amintit de noi . Daca s-a întrebat macar o singura data ce s-a întamplat cu noi . Nu era atat de inuman încât să ne stearga din viata lui , ca si cum nu am fi existat . Eram incapabila sa cred ca ar fi putut face asta , refuzam sa cred asta .
Golul imens pe care îl simtea în adâncul sufletului se accentuase putin ,cate putin , nu îmi dadeam seama de ce ma simtea , sau poate ca stiam dar nu vroiam sa recunosc .Deodata îmi îndrept privirea spre ceasul din perete , se pare ca trebuia sa ma pregatesc pentru scoala , uitasem complet ca astazi începeam din nou scoala . Ma simteam aiurea , mai ales ca trebuiam sa iau autobuzul pana la liceu . Dupa cum spunea mama era ocazia perfecta sa cunosc oameni noi si sa imi fac prieteni , iar asa era si ea mai linistita pentru ca stia ca sunt in siguranta. Desigur, dupa ce am protestat doua zile fara oprire , am hotarat să mă resemnez deşi ştiam ca daca o să mai insist , puteam să o conving , dar era prea multa bataie de cap , şi un efort prea mare ca să nu mai vorbesc despre faptul ca dacă printr-o minune as fi patit ceva si ea ar fi avut dreptate , mi-ar fi spus asta în fiecare zi , din nou şi din nou la nesfarsit . Mi-am facut toaleta de dimineata , dupa care am început sa caut ceva cu care să mă îmbrac , nu că mi-ar fi pasat dar nu puteam să ies îmbracata cu orice aveam şi eu principiile mele. Am hotarat să mă îmi i-au o pereche de blugi negrii şi un tricou rosu care se asorta perfect cu parul meu roscat, un hanorac negru , si o pereche de adidasi tot negri. Parul mi l-am prins într-o coada , mi-am mai dat cu putin machiaj , gloss, rimel si eram gata.
- Draga mea e timpul să te trezesti dacă nu vrei să întarzii la şcoala. Îmi spuse o voce atat de cunoscuta. Bineînteles , mama care vroia să se asigure că aveam să ma trezesc.
-Rose, Rose te-ai trezit ?! continua să ma întrebe mama de dincolo de uşa . Of femeia asta era incurabila,
- Da sunt treaza şi spunând asta am deschis usa în timp ce o priveam pe cea care îmi daduse viata, era total opusa mie pot spune ca nu semanam cu ea deloc pot spune ca semanam mai mult cu tata . Pe cand mama avea parul blond şi cârliontat, destul de înalta , ochii verzi , trasaturi frumoase , era rafinata si chiar daca avea treizeci de ani , nimeni nu i-ar fi dat mai mult de douazeci si sapte de ani , eu eram asa de diferita avem parul roscat si lung ochii negri , aveam un metru saptezeci si cinci , nu consideram frumoasa ci mai degraba draguta , eram mai mult genul nonconformista care stia care îi este locul .
- Hmm … se pare ca esti gata . Vino trebuie să iei micul dejun înainte sa pleci , a da eu trebuie sa plec .Ne vedem diseara , succes la scoala. Şi zicad acesta eşi din casa tot ce am putut auzi a fost uşa care s-a trantit în urma ei , fara sa mai stau pe ganduri ma întorc în camera de unde îmi iau un ghiozdan , doua caiete , un pix telefonul şi eram gata de plecare , prefer să sar peste micul dejun , oricum nu îmi era prea foame . Se pare ca venise autobuzul , asa ca imediat dupa ce am încuiat uşa am plecat.
- Buna draga eu sunt Hellen , deci te duc undeva? Ma întreba o femeie de patruzeci si ceva de ani , bruneta , putin cam scunda.
- Buna Hellen eu sunt Rose ma bucur sa te cunosc si zicând acestea imi îndrept privirea in autobuz ,cautând un loc liber , am hotart sa stau in spate nu vroiam sa fiu deranjata nu ca ar fi fost cine stie ce , erau doar vreo doua fete , ei daca asa avea sa fie autobuzul aveam sa merg în fiecare zi la scoala cu el , dar m-am înselat curând au mai urcat inca vreo cateva fete dar si vreo cinci baieti cred ca erau clasa a XII a si pareau a se cunoaste intre ei . Neinterensant oricum din partea mea putea sa faca ce vroiau , atata timp cat ma lasau în pace . Acum autobuzul era plin iar toti faceau o galagie denedescris , deja ma luase durerea de cap . Oficial asta era prima si ultima data cand mai mergeam cu autobuzul la scoala şi putea sa îmi faca mama ce dorea .
Drumul a durat mai mult decat as fi crezut , dar in cele din urma iatama ca am ajuns si la liceu . Am ajuns la renumitul liceul ,, Cristal’’ mai sa fie habar n-aveam ca se numeste asa . Deobicei nu eram atenta la detalii , so nici atunci cand m-am inscris nu am facut vreo exceptie.