Majoritatea cititorilor de carti presupun ca au auzit de scriitoarea George Sand, exact, scriitoarea, e femeie, insa pe vremea ei nimeni nu ar fi cumparat vreo carte scrisa de o femeie, erau considerate inferioare si lipsite de clasa. Astfel, aceasta a scris sub numele unui barbat. Puteti afla mai multe despre ea aici.
Trecand insa la carte, ma voi rezuma la o parere personala, Gogu va e la dispozitie pentru alte informatii.
Inceputul, foarte artistic, se refera la un schimb de scrisori intre cei doi prieteni. Inca din primele randuri se observa apropierea dintre cei doi, dragostea amicala, materna si grija pe care Therese i-o poarta lui Laurent, artistul rebel ce isi sustine reputatia unui lenes care picteaza cand vrea, ce vrea, cum vrea, fiind total opusul Theresei, o femeie stapana pe sine, devotata si un prieten foarte bun. Partea care mi-a placut cel mai mult a fost prima lor intalnire de cand erau impreuna. Amandoi, in padure, seara, contempland stelele, replicile lui Laurent adresate naturii sau lui Therese. Inca cred ca cei doi ar fi ramas ca inainte daca Laurent nu ar fi avut acele crize. "Daca era a lui, il plictisea, daca nu o putea avea, o dorea tot mai mult.". Pur si simplu magnific.
Felul in care scrie Amantine m-a fermecat din primele randuri. Descrie locul intamplarii faptelor perfect, peisajele sunt atat de detaliate incat iti poti creea in gand acel peisaj ca si cum l-ai fi vazut in realitate de o mie de ori. Dialogul este bogat, reusind sa le contureze caracterul personajelor fara a fi nevoie sa il descrie ea.
Am inceput aceasta carte de doua ori, acum doi ani, insa nu pricepeam mai nimic, era prea . . . elevat, sa zic asa, pentru mine la acea varsta. Am reinceput-o la sfarsitul anului trecut si mi-a lasat o parere foarte buna. Sfarsitul a fost de asteptat sa se termine asa, chiar daca mie nu mi-a convenit de niciun chip, fiind putin deprimata o vreme apoi. Insa tot mi se pare o bijuterie ce merita citita.
Intrebaaari:
- ati citit?
- daca nu, ati citi-o in viitorul apropiat?
- daca da, ce parere aveti?
- triunghiul amoros ce apare la un moment dat? Richard, Therese, Laurent? Cum vi s-a parut?
- sfarsitul? A fost cum v-ati asteptat?
Trecand insa la carte, ma voi rezuma la o parere personala, Gogu va e la dispozitie pentru alte informatii.
Inceputul, foarte artistic, se refera la un schimb de scrisori intre cei doi prieteni. Inca din primele randuri se observa apropierea dintre cei doi, dragostea amicala, materna si grija pe care Therese i-o poarta lui Laurent, artistul rebel ce isi sustine reputatia unui lenes care picteaza cand vrea, ce vrea, cum vrea, fiind total opusul Theresei, o femeie stapana pe sine, devotata si un prieten foarte bun. Partea care mi-a placut cel mai mult a fost prima lor intalnire de cand erau impreuna. Amandoi, in padure, seara, contempland stelele, replicile lui Laurent adresate naturii sau lui Therese. Inca cred ca cei doi ar fi ramas ca inainte daca Laurent nu ar fi avut acele crize. "Daca era a lui, il plictisea, daca nu o putea avea, o dorea tot mai mult.". Pur si simplu magnific.
Felul in care scrie Amantine m-a fermecat din primele randuri. Descrie locul intamplarii faptelor perfect, peisajele sunt atat de detaliate incat iti poti creea in gand acel peisaj ca si cum l-ai fi vazut in realitate de o mie de ori. Dialogul este bogat, reusind sa le contureze caracterul personajelor fara a fi nevoie sa il descrie ea.
Am inceput aceasta carte de doua ori, acum doi ani, insa nu pricepeam mai nimic, era prea . . . elevat, sa zic asa, pentru mine la acea varsta. Am reinceput-o la sfarsitul anului trecut si mi-a lasat o parere foarte buna. Sfarsitul a fost de asteptat sa se termine asa, chiar daca mie nu mi-a convenit de niciun chip, fiind putin deprimata o vreme apoi. Insa tot mi se pare o bijuterie ce merita citita.
Intrebaaari:
- ati citit?
- daca nu, ati citi-o in viitorul apropiat?
- daca da, ce parere aveti?
- triunghiul amoros ce apare la un moment dat? Richard, Therese, Laurent? Cum vi s-a parut?
- sfarsitul? A fost cum v-ati asteptat?
[align=right]
[font=times new roman]You’re under no obligation to be the same person you were five minutes ago.
[font=times new roman]You’re under no obligation to be the same person you were five minutes ago.