14-01-2011, 10:46 PM
Ang., Kayla. şi Vex., mulţumesc mult pentru comentarii >:D<
Păi, m-am hotărât să scriu ultimul capitol şi să încep un alt proiect. Ei bine, a fost super să scriu împreună cu Snowy, am învăţat multe lucruri pe care le voi avea în vedere la următoarea mea poveste.
Acest capitol va fi din punctul de vedere al lui Damon, doar era rândul lui şi vă place mai mult ^^.
Ultimul capitol - Nunta
Când începe defapt o poveste ? Te afli într-o împrejurare oarecare a vieţii şi îţi dai seama cât de neînsemnat ai fost şi că trebuie să iei atitudine, să schimbi persoana care erai şi să devii mai bun, mai puternic, mai frumos. Viaţa noastră este doar o poveste de dragoste sau o dramă copleşitoare, protagonistul decide. Cu cerneală albastră fiecare îşi scrie destinul prin alegerile pe care le face. Ar fi bine să nu te gândeşti de două ori înainte de a păşi pe drumul tău, ci să-ţi asculţi inima.
Myra era depăşită de situaţie. Împreună cu mama alegea flori, tacâmuri strălucitoare şi scumpe, baloane, sclipici şi tot ce este nevoie pentru o nuntă ca în poveşti. Şi nu una oarecare, ci nunta dintre tatăl Myrei şi mama mea. Noi urma să devenim fraţi. Ar fi trebuit să fie un moment emoţionant, dar pe noi ne îngrozea ideea şi Myra m-a făcut să îi promit că nu voi spune nimănui despre relaţia noastră.
Bănuiesc că întreaga mea dragoste pentru ea creşte în fiecare zi din cauză că este atât de drăguţă şi delicată, bună şi inocentă, altruistă chiar. Ei i-ar plăcea mai mult să fie tatăl ei fericit decât să fie iubita mea, dar nu pot lăsa asta să se întâmple. Pur şi simplu nu pot. Felul în care mă priveşte când trece pe lângă camera mea şi tăcerea ei gri şi rece mă intrigă prea tare. Trebuie să fac ceva.
Astăzi şi-a cumpărat o rochie superbă de un roşu aprins care-i pune în valoare formele şi culoarea vie a ochilor pe care o avea când m-a sărutat. Da, acel sărut divin şi mirific şi toate celelalte sinonime. În fiecare noapte visez acel sărut şi îmi doresc să simt cum ard într-o altă îmbrăţişare. Dar mă trezesc ţinând perna caldă strâns în braţe şi înjur. Nu rezist tentaţiei şi intru în camera ei pentru a vorbi cu ea. Priveşte pe fereastră şi are mâinile încrucişate.
- Myra, şoptesc eu şi mă apropii de ea. De ce faci asta ? De ce ? o privesc rugător şi mă aştept să îmi răspundă.
- Damon, nu pot să-mi dezamăgesc tatăl, îmi spune izbucnind în lacrimi. Tu nu ştii, dar înainte să se îndrăgostească de mama ta se îngropa în hârtii încercând să uite de plecarea mamei şi seara îl puteam auzi plângând. Şi mie mi-a fost greu fără mama şi aş da orice ca să se întoarcă, dar nu ştiu de ce a plecat sau când se va întoarce, îmi spune aproape strigând la mine, încercând să mă facă să înţeleg prin ce trece. Am obosit să sper că se va întoarce, şopteşte doar pentru ea, întorcându-se cu spatele la mine.
Fac câţiva paşi spre ea şi o iau în braţe, pieptul meu atingându-i spatele micuţ, iar mâinele strângâdu-i abdomenul. Simt cum îşi lasă capul pe umărul meu şi mi-l aplec uşor pe-al meu pentru a-i săruta delicat gâtul, dar imediat ce buzele mele arse de dorinţă îi ating pielea fină îmi dezlipeşte mâinile şi se de îndepărtează din îmbrăţişare. Mă priveşte puţin în ochi, apoi fixează podeaua şi, acoperindu-şi faţa începe să suspine.
Simt cum mă iubeşte şi ştiu că amândoi ne dorim acelaşi lucru, dar în ultimul timp Myra a încearcat doar să-şi înlăture sentimentele, m-a ignorat total. Şi asta mă doare. Ce ironie! Înainte eram puternic şi arogant, iar acum sunt slab şi vulnerabil. Ceea ce ştiu este însă că o iubesc din tot sufletul şi voi schimba această situaţie. O voi face aşa cum trebuie să fie !
Ziua cea mare a sosit. Imediat ce simt soarele luminându-mi faţa sar din pat şi îmi pun costumul scump alb pe mine. Planul meu este perfect, nu va da greş. Îmi aranjez firele rebele de păr cu puţin gel şi mă privesc intens în oglindă. Jur că voi pune în camera asta o oglindă mare cât uşa, nu suport piticania asta. Trecând la lucruri importante, vă reamintesc de planul meu. Myra cred că este în camera ei aranjându-şi părul mătăsos. Mi-o imaginez păşind alături de tatăl ei în rochia roşie spre altar, apoi eu o voi lua de mână şi ne vom uni destinele pentru totdeauna.
- Damon, grăbeşte-te, îmi spune mama încântată întrând în cameră. Iar visezi cu ochii deschişi ? Sper că nu vrei să întârzii, îmi zice făcându-mi cu ochiul.
Ceremonia se ţine în parc. Toţi oamenii pe care nu îi cunosc sunt aşezaţi în două coloane, în dreapta mi se pare că sunt rudele Myrei, iar în stânga familia mea. Niciodată nu am înţeles de ce la nunţi se adună toată armata flămândă, dar nici nu mai contează. Vă voi scuti de toate detaliile plicticoase. Tatăl Myrei înainta glorios spre altarul improvizat condus de un bătrânel zâmbitor evadat parcă de la senatoriu, care abia se mişca cu tot cu baston, iar pe mine mă amuza situaţia. Mama era îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă cu tot felul de detalii obositoare care atrag ochii fetelor.
După câteva zeci de minute tatăl Myrei a ajuns la altarul care după cum v-am mai spus era improvizat, iar preotul a început să vorbească. Să vă povestesc ce am auzit eu : „bla, bla, blaâ€, apoi „bla, bla†şi a terminat cu „bla, bla, blaâ€. ÃŽn fine, a întrebat dacă se opune cineva acestei căsătorii. Åži acum era momentul. ÃŽmi pare rău, mamă...
O femeie îmbrăcată într-o rochie lungă şi albastră iese din mulţime şi spune că nu este de acord. La naiba, chiar are ochii Myrei. Este mama ei. Arată bine, mă voi duce în Iad pentru că recunosc asta. Cum am reuşit să o aduc la ceremonie ? Ei bine, acesta va rămâne un secret pentru mult timp. Tatăl Myrei a rămas pietrificat, dar iubita mea a sărit în braţele mamei ei şi aceasta şi-a cerut scuze pentru că şi-a părăsit familia. Mărturisirea ei aproape mi-a rupt şi mie inima, însă nu-mi pot imagina ce se întâmpla în minte mirelui.
Preotul a întrebat intrigat dacă mai are loc vreo nuntă sau poate pleca.
Eu i-am făcut un semn mamei Myrei care i-a pus mâna pe umăr şi a încurajat-o. Părinţii ei au început să vorbească şi mi s-a părut că se înţelegeau foarte bine pentru nişte soţi care au stat despărţiţi câţiva ani. Da, ei au fost doar despărţiţi, nu divorţaţi. Scuze, mamă. Cât despre mama, ei bine îşi va găsi un alt bărbat bogat care să-i cumpere bijuterii şi rochii, dar nu tatăl Myrei.
Am luat-o de mână şi am îngenuncheat. Presimţea ce aveam de gând să fac şi tremura uşor. Era foarte fericită şi bine-dispusă, părinţii ei se împăcaseră, iar noi nu mai eram fraţi. Am scos din buzunar o cutiuţă mică roşie din catifea şi am deschis-o. Ochii ei străluceau şi nu era numai din cauza soarelui pe care am ajuns să îl iubesc. Înăuntrul cutiuţei era un inel scump şi foarte atrăgător, până şi eu am fost surpins de perfecţiune bijuteriei. Dar trebuie să recunosc că mama Myrei m-a ajutat să îl aleg.
- Myra Annabelle, vrei să fii mireasa mea ? o întreb ştiind deja care va fi răspunsul ei. Ezită puţin, dar îmi răspunde „Da†şi visul meu de dimineaţă a devenit realitate. Cui îi pasă că nu avem nici măcar 20 de ani când ne iubim mult şi simţim că asta trebuie să facem ? Nimeni nu s-a împotrivit, toţi cei prezenţi au simţit vibraţiile dintre noi.
Cum se termină o poveste ? Când ai învăţat că trebuie să lupţi pentru a obţine ce-ţi doreşti. Totul este posibil dacă nu cedezi şi îţi alegi drumul cu grijă, păşind fără regrete către viitorul pe care ţi l-ai făcut cu mâinile tale. Viaţa ta este exact aşa cum vrei tu să fie.
Mi s-a terminat cerneala şi mă cheamă Myra. Gata cu joaca, vom fi părinţii unei superbe fetiţe. Nu uitaţi să aveţi grijă ce vă doriţi, pentru că s-ar putea să devină realitate!
Păi, m-am hotărât să scriu ultimul capitol şi să încep un alt proiect. Ei bine, a fost super să scriu împreună cu Snowy, am învăţat multe lucruri pe care le voi avea în vedere la următoarea mea poveste.
Acest capitol va fi din punctul de vedere al lui Damon, doar era rândul lui şi vă place mai mult ^^.
Ultimul capitol - Nunta
Când începe defapt o poveste ? Te afli într-o împrejurare oarecare a vieţii şi îţi dai seama cât de neînsemnat ai fost şi că trebuie să iei atitudine, să schimbi persoana care erai şi să devii mai bun, mai puternic, mai frumos. Viaţa noastră este doar o poveste de dragoste sau o dramă copleşitoare, protagonistul decide. Cu cerneală albastră fiecare îşi scrie destinul prin alegerile pe care le face. Ar fi bine să nu te gândeşti de două ori înainte de a păşi pe drumul tău, ci să-ţi asculţi inima.
Myra era depăşită de situaţie. Împreună cu mama alegea flori, tacâmuri strălucitoare şi scumpe, baloane, sclipici şi tot ce este nevoie pentru o nuntă ca în poveşti. Şi nu una oarecare, ci nunta dintre tatăl Myrei şi mama mea. Noi urma să devenim fraţi. Ar fi trebuit să fie un moment emoţionant, dar pe noi ne îngrozea ideea şi Myra m-a făcut să îi promit că nu voi spune nimănui despre relaţia noastră.
Bănuiesc că întreaga mea dragoste pentru ea creşte în fiecare zi din cauză că este atât de drăguţă şi delicată, bună şi inocentă, altruistă chiar. Ei i-ar plăcea mai mult să fie tatăl ei fericit decât să fie iubita mea, dar nu pot lăsa asta să se întâmple. Pur şi simplu nu pot. Felul în care mă priveşte când trece pe lângă camera mea şi tăcerea ei gri şi rece mă intrigă prea tare. Trebuie să fac ceva.
Astăzi şi-a cumpărat o rochie superbă de un roşu aprins care-i pune în valoare formele şi culoarea vie a ochilor pe care o avea când m-a sărutat. Da, acel sărut divin şi mirific şi toate celelalte sinonime. În fiecare noapte visez acel sărut şi îmi doresc să simt cum ard într-o altă îmbrăţişare. Dar mă trezesc ţinând perna caldă strâns în braţe şi înjur. Nu rezist tentaţiei şi intru în camera ei pentru a vorbi cu ea. Priveşte pe fereastră şi are mâinile încrucişate.
- Myra, şoptesc eu şi mă apropii de ea. De ce faci asta ? De ce ? o privesc rugător şi mă aştept să îmi răspundă.
- Damon, nu pot să-mi dezamăgesc tatăl, îmi spune izbucnind în lacrimi. Tu nu ştii, dar înainte să se îndrăgostească de mama ta se îngropa în hârtii încercând să uite de plecarea mamei şi seara îl puteam auzi plângând. Şi mie mi-a fost greu fără mama şi aş da orice ca să se întoarcă, dar nu ştiu de ce a plecat sau când se va întoarce, îmi spune aproape strigând la mine, încercând să mă facă să înţeleg prin ce trece. Am obosit să sper că se va întoarce, şopteşte doar pentru ea, întorcându-se cu spatele la mine.
Fac câţiva paşi spre ea şi o iau în braţe, pieptul meu atingându-i spatele micuţ, iar mâinele strângâdu-i abdomenul. Simt cum îşi lasă capul pe umărul meu şi mi-l aplec uşor pe-al meu pentru a-i săruta delicat gâtul, dar imediat ce buzele mele arse de dorinţă îi ating pielea fină îmi dezlipeşte mâinile şi se de îndepărtează din îmbrăţişare. Mă priveşte puţin în ochi, apoi fixează podeaua şi, acoperindu-şi faţa începe să suspine.
Simt cum mă iubeşte şi ştiu că amândoi ne dorim acelaşi lucru, dar în ultimul timp Myra a încearcat doar să-şi înlăture sentimentele, m-a ignorat total. Şi asta mă doare. Ce ironie! Înainte eram puternic şi arogant, iar acum sunt slab şi vulnerabil. Ceea ce ştiu este însă că o iubesc din tot sufletul şi voi schimba această situaţie. O voi face aşa cum trebuie să fie !
***
Ziua cea mare a sosit. Imediat ce simt soarele luminându-mi faţa sar din pat şi îmi pun costumul scump alb pe mine. Planul meu este perfect, nu va da greş. Îmi aranjez firele rebele de păr cu puţin gel şi mă privesc intens în oglindă. Jur că voi pune în camera asta o oglindă mare cât uşa, nu suport piticania asta. Trecând la lucruri importante, vă reamintesc de planul meu. Myra cred că este în camera ei aranjându-şi părul mătăsos. Mi-o imaginez păşind alături de tatăl ei în rochia roşie spre altar, apoi eu o voi lua de mână şi ne vom uni destinele pentru totdeauna.
- Damon, grăbeşte-te, îmi spune mama încântată întrând în cameră. Iar visezi cu ochii deschişi ? Sper că nu vrei să întârzii, îmi zice făcându-mi cu ochiul.
Ceremonia se ţine în parc. Toţi oamenii pe care nu îi cunosc sunt aşezaţi în două coloane, în dreapta mi se pare că sunt rudele Myrei, iar în stânga familia mea. Niciodată nu am înţeles de ce la nunţi se adună toată armata flămândă, dar nici nu mai contează. Vă voi scuti de toate detaliile plicticoase. Tatăl Myrei înainta glorios spre altarul improvizat condus de un bătrânel zâmbitor evadat parcă de la senatoriu, care abia se mişca cu tot cu baston, iar pe mine mă amuza situaţia. Mama era îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă cu tot felul de detalii obositoare care atrag ochii fetelor.
După câteva zeci de minute tatăl Myrei a ajuns la altarul care după cum v-am mai spus era improvizat, iar preotul a început să vorbească. Să vă povestesc ce am auzit eu : „bla, bla, blaâ€, apoi „bla, bla†şi a terminat cu „bla, bla, blaâ€. ÃŽn fine, a întrebat dacă se opune cineva acestei căsătorii. Åži acum era momentul. ÃŽmi pare rău, mamă...
O femeie îmbrăcată într-o rochie lungă şi albastră iese din mulţime şi spune că nu este de acord. La naiba, chiar are ochii Myrei. Este mama ei. Arată bine, mă voi duce în Iad pentru că recunosc asta. Cum am reuşit să o aduc la ceremonie ? Ei bine, acesta va rămâne un secret pentru mult timp. Tatăl Myrei a rămas pietrificat, dar iubita mea a sărit în braţele mamei ei şi aceasta şi-a cerut scuze pentru că şi-a părăsit familia. Mărturisirea ei aproape mi-a rupt şi mie inima, însă nu-mi pot imagina ce se întâmpla în minte mirelui.
Preotul a întrebat intrigat dacă mai are loc vreo nuntă sau poate pleca.
Eu i-am făcut un semn mamei Myrei care i-a pus mâna pe umăr şi a încurajat-o. Părinţii ei au început să vorbească şi mi s-a părut că se înţelegeau foarte bine pentru nişte soţi care au stat despărţiţi câţiva ani. Da, ei au fost doar despărţiţi, nu divorţaţi. Scuze, mamă. Cât despre mama, ei bine îşi va găsi un alt bărbat bogat care să-i cumpere bijuterii şi rochii, dar nu tatăl Myrei.
Am luat-o de mână şi am îngenuncheat. Presimţea ce aveam de gând să fac şi tremura uşor. Era foarte fericită şi bine-dispusă, părinţii ei se împăcaseră, iar noi nu mai eram fraţi. Am scos din buzunar o cutiuţă mică roşie din catifea şi am deschis-o. Ochii ei străluceau şi nu era numai din cauza soarelui pe care am ajuns să îl iubesc. Înăuntrul cutiuţei era un inel scump şi foarte atrăgător, până şi eu am fost surpins de perfecţiune bijuteriei. Dar trebuie să recunosc că mama Myrei m-a ajutat să îl aleg.
- Myra Annabelle, vrei să fii mireasa mea ? o întreb ştiind deja care va fi răspunsul ei. Ezită puţin, dar îmi răspunde „Da†şi visul meu de dimineaţă a devenit realitate. Cui îi pasă că nu avem nici măcar 20 de ani când ne iubim mult şi simţim că asta trebuie să facem ? Nimeni nu s-a împotrivit, toţi cei prezenţi au simţit vibraţiile dintre noi.
Cum se termină o poveste ? Când ai învăţat că trebuie să lupţi pentru a obţine ce-ţi doreşti. Totul este posibil dacă nu cedezi şi îţi alegi drumul cu grijă, păşind fără regrete către viitorul pe care ţi l-ai făcut cu mâinile tale. Viaţa ta este exact aşa cum vrei tu să fie.
Mi s-a terminat cerneala şi mă cheamă Myra. Gata cu joaca, vom fi părinţii unei superbe fetiţe. Nu uitaţi să aveţi grijă ce vă doriţi, pentru că s-ar putea să devină realitate!
Sfârşit!
![[Imagine: 73m8sj.png]](http://i52.tinypic.com/73m8sj.png)