13-01-2011, 01:25 AM
bunaa..scuzati ca a durat atat pana sa revin cu urmatorul capitol..dar stiti cum e..teme, scoala, bla bla. bun, deci, sper sa va placa capitolul si sper sa-mi spuneti parerea;;)
CAPITOLUL 8
Priveam in gol pe fereastra, uitandu-ma la natura ce deveanea doar o pata de culoare. Autocarul mergea cu viteza,virand din cand in cand si punand cate o frana. Treceam prin orase cu blocuri inalte si case in stil victorian,in culori calde, superbe. Treceam pe langa parcuri pline de copii jucausi si adolescenti care nu aveau nici o grija. Ma indoiam ca era cineva acolo care sa stie de existenta unor creaturi cu infatisare umana, dar cu aripi.
De ce nu puteam fi si eu asa? O adolescenta normala, care isi face griji pentru felul in care ii sta parul (eu una nu prea bag de seama asta), care se plimba cu prietenul ei in parc sau merge la film si se distreaza. Da, faceam si asta, dar brusc, lumea pe care o stiam parea altfel. Totul parea ca transmite un mesaj si anume “pericolâ€. Peste tot aveam impresia ca vad oameni cu aripi, ascunsi in umbra, razand batjocoritor si pregatiti sa ucida. Mereu aveam impresia ca aud falfait de aripi imense, chiar si la cel mai mic fosnet. Eram pur si simplu infricosata, dar nu puteam spune nimanui ce stiam.
Imi tineam genunchii la piept, strans, si-mi priveam prietenii cum se distrau. Il priveam pe Brandon care se batea in gluma cu Seth, razand vesel, fara griji, in ochii lui fiind prezenta acea licarire de amuzament, de fericire, pe care o stiam deja asa bine si de la care nu-mi puteam lua gandul. De fapt, nu-mi puteam lua gandul mai deloc de la Brandon. Lily statea alaturi de Colin pe scaune. Ea era rezemata de geam, zambea fericita, iar Colin era cu fata la ei. Jucau carti si se tachinau unul pe celalalt. Mi-a facut cu ochiul cand a vazut ca ma uit la ei si i-am zambit. Sophie si Mike stateau si ei pe scaune, cu laptop-ul lui Seth in brate, castile in urechi, uitandu-se la un film. Ea statea cu capul pe umarul lui, iar bratul acestuia era in jurul ei. Toti erau fericiti, dar eu stateam singura, in spate, cu fruntea lipita de geam si incercam sa-mi stapanesc lacrimile ce dadeau sa curga. Daca ciudatenia aia ma prindea? Daca avea sa ma ucida? Nu aveam sa-mi mai vad parintii, si nici pe fratele meu.
Am hotarat ca nu rezolvam nimic daca plangeam, asa ca mi-am sters lacrimile care incepusera sa-mi curga usor, mi-am inaltat capul si am dat sa ma duc spre Michelle, dar dormea. Mi-am scos cartea din rucsac si am inceput sa citesc. “La rascruce de vanturi†e una din cartile mele preferate. Am citit 2 pagini cand telefonul a zbarnait pe scaunul de langa mine. Numar privat.
Inima incepu sa-mi bata nebuneste, in timp ce priveam micutul ecran, cu ochi mari. Sa raspund? Si daca el era prin apropiere, asteptand momentul potrivit sa ma rapeasca, ucida sau mai stiu eu ce?
- Nu raspunzi? era Brandon. Cine stie? Poate e ceva important. Te las singura ca sa poti vorbi. Ma saruta scurt si se duse langa Seth.
Avea dreptate. Poate ca nu era atacatoul si poate ca nu era aici. Am ridicat clapita cu o mana tremuranda si am dus telefonul la ureche. Puteam auzi respiratia aspra a celui de la celalalt capat. Incepu sa rada usor, amenintator, ridicandu-mi parul de pe brate, apoi mi-a inghetat sangele in vine. Un strigat puternic, disperat, se auzi in fundal. Era al unei fete care, judecand dupa zgomote, se zbatea, in incercarea probabil de a scapa. Era inspaimantator. Fata plangea, tipa si implora sa o lase sa plece, sa nu o atinga, sa o lase in pace. Am inchis ochii si mi-o puteam imagina pe o podea rece de piatra, plina de sange, cu atacatorul sau un alt tip cu aripi negre uitandu-se la ea, aceasta fiind prizoniera.
- Auzi asta, papusa? vorbi tipul care l-am recunoscut ca fiind cel care ma atacase. Asta o sa patesti si tu mai devreme sau ma tarziu. Eu te-am avertizat: ai grija pe unde mergi, pentru ca data viitoare poate nu te mai salveaza baitelul ala. Incepu sa rada batjocoritor, fata tipa din nou si am inchis speriata telefonul.
Nu puteam vorbi, nici gandi,nici misca, nici nimic. Eram al naibii de speriata si-mi doream ca cineva sa fie langa mine si sa-mi spuna ca totul avea sa fie bine,ca este cineva langa mine care are grija sa nu patesc ceva. Dar nu era nimeni. Eram singura in povestea asta si nu stiam cat mai puteam continua in felul asta...
Au trecut 3 zile de cand am primit telefonul acela si amenintarea. Tipul nu se mai aratase si nu am mai vazut nici un om cu aripi. Cred ca nu a fost decat o farsa. Una mare si stupida, menita sa ma sperie. Vedenii sunt sigura ca nu am avut, deci sigur trebuie sa fi fost o farsa. Totul era mult mai bine. Eram fericita, ma intelegeam perfect cu Brandon,el imi facea toate poftele si eu eram pur si simplu indragostita. Lily si Colin s-au cuplat in sfarsit. Ea i-a spus cu 3 zile in urma sentimentele sale pentru el, dar nici nu apuca bine de terminat propozitia pentru ca Colin o si saruta. Intre Mike si Sophie lucrurile mergeau foarte bine. Practic, erau deja impreuna, doar ca el nu a intrebat inca. Deci erau foarte apropiati, dar nu se sarutau sau chestii din astea. La fel era si in cazul lui Michelle si a lui Seth.
In sfarsit, spre bucuria profei pot spune, a venit si ultima zi din excursie. Nimeni nu avea de gand sa o rateze lenevind, asa ca in autocar era o mare galagie. Toti eram fericiti, dar si tristi pentru ca se termina excursia, ne agitam prin autocar si facem tot felul de nazdravanii.
Am ajuns la ultima pensiune, toata lumea fiind pregatita pentru o noapte pe care nu avea sa o uite. Dimineata aveam sa ne pornim devreme spre casa fara sa mai facem popasuri. Pensiunea era mare, fiind si ea in stil victorian, precum casele din orasul din care am iesit.
Am inaintat cu grija pe pietrisul ce forma aleea, admirand curtea frumos amenajata cu tufisuri si o fantana arteziana. Profesoara ne-a dat cheile de la camerele in care aveam sa stam din nou cate 4 si am pornit sa ne instalam.
Incaperea unde aveam sa dormim era mare, cu 4 paturi si lampi in dreptul fiecaruia. Pe pereti erau tablouri frumoase, cu peisaje din natura, iar usa de la balcon dadea catre curtea din fata. Mi-am ales un pat la intamplare si am inceput sa despachetez cateva lucruri. Mi-am luat o pereche de pantaloni scurti de blug, un maieu albastru si o camasa, care se innoda, pe deasupra. Am coborat la cina si ne-am asezat la masa unde erau si baietii.
Dupa ce am mancat, am hotarat sa jucam de-a v-ati ascunselea. Era cam copilaros, dar cel care era prins trebuia sa spuna pe cine iubeste. Deci eu n-aveam nici o problema daca eram prinsa. Avand in vedere ca ma puteam ascunde doar pe hol, in camera mea sau a baietilor, am ales sa ma ascund in cea a lui Brandon. Seth era cel care numara. Am intrat in camera, inchizand usor usa dupa mine si m-am indreptat spre dulap. Am deschis incet usa cu un scartait slab si am intrat. Aveam noroc ca erau haine in el si ma puteam ascunde mai bine. Langa mine era un pardesiu bej si l-am tras astfel incat sa fiu in spatele lui.
Brusc, o senzatie de deja-vu ma cuprise si am simtit cum incep sa ametesc. Imaginea a doua pardesie ciocnindu-se imi veni in minte, falfaitul de aripi era in fundal, noaptea era si ea in mintea mea, racoarea se facea simtita asupra mea. Panica pe care o avusesem in fata atacatorului de atunci ma cuprinse din nou si am simtit cum imi tremura genunchii, cum alunec in jos, ghemuindu-ma. Ma chinuiam sa respir, sa-mi revin, dar amintirea acelei seri si a barbatului cu aripi imi revenea in minte.
Pardesie. Asta purtau cei 2 tipi atunci, atacatoul si salvatorul. Nu avea cum sa fie pardesiul unuia dintre ei, desi materialul imi parea atat de cunoscut, de parca l-as mai fi imbracat odata. Am auzit usa de la intrare deschizandu-se si inima mi-a stat in loc. Am crapat putin usa dulapului ca sa vad cine intrase. Brandon.
Eram in siguranta pe moment. Puteam iesi,dar ceva ma tinea locului. Am vrut sa pasesc afara din locul acela intunecat si stramt, cand am vazut ca-si da camasa jos. Ramase in tricou si blugi, papucii azvarlindu-i in partea cealalta a camerei. Se intoarse cu fata si isi scoase si tricoul, dand la iveala un corp bine lucrat, genul de corp pe care orice pusti de 16 ani ar vrea sa-l aiba. Ma uitam la el de parca era prima oara cand il vedeam. Cu siguranta nu parea de 16 ani, ci mai matur. Corpul si privirea pe care o avea acum, imi dadea impresia ca nu e atat de tanar pe cat pare. Se intoarse si mi-am abtinut un suspin de surprindere. Pe spate avea 2 dungi mari, un fel de cicartrici care se intindeau de la umar in jos, pe spate, si pareau proaspat facute. Isi scutura tricoul si din el zburara cateva pene mici, albe.
- Ah, la naiba, trebuie sa-mi iau serul ala de ingrijire. Si-au pierdut stralucirea si au inceput sa cada, spuse el exasperat. Bine ca nu m-am bagat la jocul ala copilaros, pentru ca nu as fi avut timp sa-mi dau cu ce-o mai ramas din solutie.
Ce naiba spunea acolo? Mi-am coborat privirea, ca sa nu ma mai uit la el si am vazut si in dulap inca 2 pene. Oare s-a batut cu perne? Dar nu avea nici un sens.
L-am privit din nou si am vazut cum se incordeaza. Isi arcuia spatele, avand ochii inchisi, concentrandu-se. Se auzi un fosnet si am vazut cateva pene de un alb imaculat pe langa el. Nu cadeau, ci ramaneau in aer. Asteptam sa fie atrase spre podea, dar ramaneau suspendate, de parca ar fi avut sfori. Inaintau, una dupa alta, devenind mai lungi si mai dese.
Privind cu groaza, am vazut cum incet incet, din spatele lui ieseau 2 aripi mari, albe, pe care le stranse la spate, cand pasi pe gresia rece din baie.
Aripi! Pe Brandon! Am simtit cum ametesc, dar nu ma puteam misca. Nu stiam ce sa fac sau cum sa reactionez. Pur si simplu priveam usa de la baie si podeaua cu pene albe.
CAPITOLUL 8
Priveam in gol pe fereastra, uitandu-ma la natura ce deveanea doar o pata de culoare. Autocarul mergea cu viteza,virand din cand in cand si punand cate o frana. Treceam prin orase cu blocuri inalte si case in stil victorian,in culori calde, superbe. Treceam pe langa parcuri pline de copii jucausi si adolescenti care nu aveau nici o grija. Ma indoiam ca era cineva acolo care sa stie de existenta unor creaturi cu infatisare umana, dar cu aripi.
De ce nu puteam fi si eu asa? O adolescenta normala, care isi face griji pentru felul in care ii sta parul (eu una nu prea bag de seama asta), care se plimba cu prietenul ei in parc sau merge la film si se distreaza. Da, faceam si asta, dar brusc, lumea pe care o stiam parea altfel. Totul parea ca transmite un mesaj si anume “pericolâ€. Peste tot aveam impresia ca vad oameni cu aripi, ascunsi in umbra, razand batjocoritor si pregatiti sa ucida. Mereu aveam impresia ca aud falfait de aripi imense, chiar si la cel mai mic fosnet. Eram pur si simplu infricosata, dar nu puteam spune nimanui ce stiam.
Imi tineam genunchii la piept, strans, si-mi priveam prietenii cum se distrau. Il priveam pe Brandon care se batea in gluma cu Seth, razand vesel, fara griji, in ochii lui fiind prezenta acea licarire de amuzament, de fericire, pe care o stiam deja asa bine si de la care nu-mi puteam lua gandul. De fapt, nu-mi puteam lua gandul mai deloc de la Brandon. Lily statea alaturi de Colin pe scaune. Ea era rezemata de geam, zambea fericita, iar Colin era cu fata la ei. Jucau carti si se tachinau unul pe celalalt. Mi-a facut cu ochiul cand a vazut ca ma uit la ei si i-am zambit. Sophie si Mike stateau si ei pe scaune, cu laptop-ul lui Seth in brate, castile in urechi, uitandu-se la un film. Ea statea cu capul pe umarul lui, iar bratul acestuia era in jurul ei. Toti erau fericiti, dar eu stateam singura, in spate, cu fruntea lipita de geam si incercam sa-mi stapanesc lacrimile ce dadeau sa curga. Daca ciudatenia aia ma prindea? Daca avea sa ma ucida? Nu aveam sa-mi mai vad parintii, si nici pe fratele meu.
Am hotarat ca nu rezolvam nimic daca plangeam, asa ca mi-am sters lacrimile care incepusera sa-mi curga usor, mi-am inaltat capul si am dat sa ma duc spre Michelle, dar dormea. Mi-am scos cartea din rucsac si am inceput sa citesc. “La rascruce de vanturi†e una din cartile mele preferate. Am citit 2 pagini cand telefonul a zbarnait pe scaunul de langa mine. Numar privat.
Inima incepu sa-mi bata nebuneste, in timp ce priveam micutul ecran, cu ochi mari. Sa raspund? Si daca el era prin apropiere, asteptand momentul potrivit sa ma rapeasca, ucida sau mai stiu eu ce?
- Nu raspunzi? era Brandon. Cine stie? Poate e ceva important. Te las singura ca sa poti vorbi. Ma saruta scurt si se duse langa Seth.
Avea dreptate. Poate ca nu era atacatoul si poate ca nu era aici. Am ridicat clapita cu o mana tremuranda si am dus telefonul la ureche. Puteam auzi respiratia aspra a celui de la celalalt capat. Incepu sa rada usor, amenintator, ridicandu-mi parul de pe brate, apoi mi-a inghetat sangele in vine. Un strigat puternic, disperat, se auzi in fundal. Era al unei fete care, judecand dupa zgomote, se zbatea, in incercarea probabil de a scapa. Era inspaimantator. Fata plangea, tipa si implora sa o lase sa plece, sa nu o atinga, sa o lase in pace. Am inchis ochii si mi-o puteam imagina pe o podea rece de piatra, plina de sange, cu atacatorul sau un alt tip cu aripi negre uitandu-se la ea, aceasta fiind prizoniera.
- Auzi asta, papusa? vorbi tipul care l-am recunoscut ca fiind cel care ma atacase. Asta o sa patesti si tu mai devreme sau ma tarziu. Eu te-am avertizat: ai grija pe unde mergi, pentru ca data viitoare poate nu te mai salveaza baitelul ala. Incepu sa rada batjocoritor, fata tipa din nou si am inchis speriata telefonul.
Nu puteam vorbi, nici gandi,nici misca, nici nimic. Eram al naibii de speriata si-mi doream ca cineva sa fie langa mine si sa-mi spuna ca totul avea sa fie bine,ca este cineva langa mine care are grija sa nu patesc ceva. Dar nu era nimeni. Eram singura in povestea asta si nu stiam cat mai puteam continua in felul asta...
Au trecut 3 zile de cand am primit telefonul acela si amenintarea. Tipul nu se mai aratase si nu am mai vazut nici un om cu aripi. Cred ca nu a fost decat o farsa. Una mare si stupida, menita sa ma sperie. Vedenii sunt sigura ca nu am avut, deci sigur trebuie sa fi fost o farsa. Totul era mult mai bine. Eram fericita, ma intelegeam perfect cu Brandon,el imi facea toate poftele si eu eram pur si simplu indragostita. Lily si Colin s-au cuplat in sfarsit. Ea i-a spus cu 3 zile in urma sentimentele sale pentru el, dar nici nu apuca bine de terminat propozitia pentru ca Colin o si saruta. Intre Mike si Sophie lucrurile mergeau foarte bine. Practic, erau deja impreuna, doar ca el nu a intrebat inca. Deci erau foarte apropiati, dar nu se sarutau sau chestii din astea. La fel era si in cazul lui Michelle si a lui Seth.
In sfarsit, spre bucuria profei pot spune, a venit si ultima zi din excursie. Nimeni nu avea de gand sa o rateze lenevind, asa ca in autocar era o mare galagie. Toti eram fericiti, dar si tristi pentru ca se termina excursia, ne agitam prin autocar si facem tot felul de nazdravanii.
Am ajuns la ultima pensiune, toata lumea fiind pregatita pentru o noapte pe care nu avea sa o uite. Dimineata aveam sa ne pornim devreme spre casa fara sa mai facem popasuri. Pensiunea era mare, fiind si ea in stil victorian, precum casele din orasul din care am iesit.
Am inaintat cu grija pe pietrisul ce forma aleea, admirand curtea frumos amenajata cu tufisuri si o fantana arteziana. Profesoara ne-a dat cheile de la camerele in care aveam sa stam din nou cate 4 si am pornit sa ne instalam.
Incaperea unde aveam sa dormim era mare, cu 4 paturi si lampi in dreptul fiecaruia. Pe pereti erau tablouri frumoase, cu peisaje din natura, iar usa de la balcon dadea catre curtea din fata. Mi-am ales un pat la intamplare si am inceput sa despachetez cateva lucruri. Mi-am luat o pereche de pantaloni scurti de blug, un maieu albastru si o camasa, care se innoda, pe deasupra. Am coborat la cina si ne-am asezat la masa unde erau si baietii.
Dupa ce am mancat, am hotarat sa jucam de-a v-ati ascunselea. Era cam copilaros, dar cel care era prins trebuia sa spuna pe cine iubeste. Deci eu n-aveam nici o problema daca eram prinsa. Avand in vedere ca ma puteam ascunde doar pe hol, in camera mea sau a baietilor, am ales sa ma ascund in cea a lui Brandon. Seth era cel care numara. Am intrat in camera, inchizand usor usa dupa mine si m-am indreptat spre dulap. Am deschis incet usa cu un scartait slab si am intrat. Aveam noroc ca erau haine in el si ma puteam ascunde mai bine. Langa mine era un pardesiu bej si l-am tras astfel incat sa fiu in spatele lui.
Brusc, o senzatie de deja-vu ma cuprise si am simtit cum incep sa ametesc. Imaginea a doua pardesie ciocnindu-se imi veni in minte, falfaitul de aripi era in fundal, noaptea era si ea in mintea mea, racoarea se facea simtita asupra mea. Panica pe care o avusesem in fata atacatorului de atunci ma cuprinse din nou si am simtit cum imi tremura genunchii, cum alunec in jos, ghemuindu-ma. Ma chinuiam sa respir, sa-mi revin, dar amintirea acelei seri si a barbatului cu aripi imi revenea in minte.
Pardesie. Asta purtau cei 2 tipi atunci, atacatoul si salvatorul. Nu avea cum sa fie pardesiul unuia dintre ei, desi materialul imi parea atat de cunoscut, de parca l-as mai fi imbracat odata. Am auzit usa de la intrare deschizandu-se si inima mi-a stat in loc. Am crapat putin usa dulapului ca sa vad cine intrase. Brandon.
Eram in siguranta pe moment. Puteam iesi,dar ceva ma tinea locului. Am vrut sa pasesc afara din locul acela intunecat si stramt, cand am vazut ca-si da camasa jos. Ramase in tricou si blugi, papucii azvarlindu-i in partea cealalta a camerei. Se intoarse cu fata si isi scoase si tricoul, dand la iveala un corp bine lucrat, genul de corp pe care orice pusti de 16 ani ar vrea sa-l aiba. Ma uitam la el de parca era prima oara cand il vedeam. Cu siguranta nu parea de 16 ani, ci mai matur. Corpul si privirea pe care o avea acum, imi dadea impresia ca nu e atat de tanar pe cat pare. Se intoarse si mi-am abtinut un suspin de surprindere. Pe spate avea 2 dungi mari, un fel de cicartrici care se intindeau de la umar in jos, pe spate, si pareau proaspat facute. Isi scutura tricoul si din el zburara cateva pene mici, albe.
- Ah, la naiba, trebuie sa-mi iau serul ala de ingrijire. Si-au pierdut stralucirea si au inceput sa cada, spuse el exasperat. Bine ca nu m-am bagat la jocul ala copilaros, pentru ca nu as fi avut timp sa-mi dau cu ce-o mai ramas din solutie.
Ce naiba spunea acolo? Mi-am coborat privirea, ca sa nu ma mai uit la el si am vazut si in dulap inca 2 pene. Oare s-a batut cu perne? Dar nu avea nici un sens.
L-am privit din nou si am vazut cum se incordeaza. Isi arcuia spatele, avand ochii inchisi, concentrandu-se. Se auzi un fosnet si am vazut cateva pene de un alb imaculat pe langa el. Nu cadeau, ci ramaneau in aer. Asteptam sa fie atrase spre podea, dar ramaneau suspendate, de parca ar fi avut sfori. Inaintau, una dupa alta, devenind mai lungi si mai dese.
Privind cu groaza, am vazut cum incet incet, din spatele lui ieseau 2 aripi mari, albe, pe care le stranse la spate, cand pasi pe gresia rece din baie.
Aripi! Pe Brandon! Am simtit cum ametesc, dar nu ma puteam misca. Nu stiam ce sa fac sau cum sa reactionez. Pur si simplu priveam usa de la baie si podeaua cu pene albe.