12-01-2011, 01:04 AM
Ms de sfaturi LemonCandy. So un nou capitol . Scuzati eventualele greseli de ortografie.
Enjoy.
Cap 6
Aşa ceva era imposibil. Nu îmi venea să cred . Nici într-un milion de ani nu mi-aş fi imaginat că o să îl gasesc tocmai aici , tocmai pe el .Nu , nu aşa ceva nu îmi venea să cred . Mintea îmi juca feste . Asta trebuia să fie , fiind sigură că asta era explicatia corectă , singură explictie pe care mintea mea putea să mi-o ofere şi cu care eram deacord , am ridicat privirea , cautându-l şi vrând să îmi confirm teoria. Dar nu a fost nici pe departe aşa . Cea mai mare temere a mea devenise realitate , tot ceea ce sperasem se naruise în câteva secunde . Am continuat să îl privesc ,eram pur şi simplu captivată de privirea lui , fermecată de el . Nu se schimbase aproape deloc în aceşti doi ani care au trecut , pentru mine era ca şi cum îl vazusem ieri şi în fiecare zi , de cand l-am cunoscut . Şi totuşi, trecuse atâta timp , timp în care nu mai ştiusem nimic unul despre celălalt , timp în care fiecare îşi vazuse de viaţa lui.
- Domnişoară interveni profesorul văzaând probabil că nu schiţez nici un gest , nici un raspuns .
- Hmmm … am zis prefăcându-mă că mă gandesc. Nu , nu cred i-am raspuns deşi ştiam că nu era adevarat .
- Mulţumesc , poţi să iei loc acum spuse dirigintele . Să continuam o să vă dau orarul dupa care sunteti liberi. O larma imensa se facu în întreaga clasa , toţi cei din sala începând să ţipe , bucuroşi de ceea ce aflasera.
- Linişte , linişte am spus . Acum există o mica schimbare a orelor de curs , anul acesta nu veti mai incepe orele la ora saptedimineata dupa cum erati obisnuiti ci lunea, joia si vinerea orele vor incepe de la ora doispreyece , iar martea si miercurea de la ora opt . Se pare că nu toti erau deacord cu acesta schimbare, dar dirigintele nu ia bagat în seama ci a continuat să dea orarul dupa care toţi am fost liberi sa plecam acasa . Nici nu pot descrie , imbuzeala care s-a creat în întreaga clasa , tot ce ştiu era ca acum cateva secunde eram pe scaun iar mai apoi m-am trezit facând contact cu podeaua ceea ce era foarte dureros . Nu m-am obosit sa ma ridic înca pentru ca eram sigura ca o sa ajung din nou pe jos. Am aşteptat ca sa iasa toti din sala de curs şi cand am decis sa ma ridic si eu in cele din urma dar pana sa fac acest lucru m-am trezit ca cineva îmi întinse mana pentru a ma ajuta . La început nu am constatat cine era aceea persoana , dar cand am vazut un sentiment ciudat a pus stapanire pe întreg corpul eram incapabila sa reactionez .Nu mai eram în stare sa gandesc , din acel moment împietrisem în faţa lui , iar inima mai avea putin si imi sarea din piept . Acolo privindu-ma si oferinduse sa ma ajute era chiar el , doar el si era aici cu mine . În cele din urma trezindu-ma din aceea emotie care ma cuprinse am hotarât să îi dau mana . Desigur asta nu a fost ceea mai stralucita idee a mea , pentru ca imediat ce l-am atins picioarele mi s-au înmuiat instantaneu .
- Multumesc am rostit într-un final desi nu stiu cum am fost capabila sa spun ceva , pentru ca în secunda doi dupa ce l-am vazut puteam sa jur ca nu as mai fi fost in stare sa scot un sunet .
- Cu placere . Eu sunt Joshua Taylor imi spuse baiatul . Desigur ca stiam cine este si se pare ca n se schimbase deloc sau cel putin mi se parause.
- Alexia Parker imi pare bine sa te cunosc , acum daca nu te superi trebuie sa plec inca odata mersi de ajutor . Si zicând asta mi-am luat geanta si am iesit val vartej din clasa . Nu îmi pasa de impresia pe care avea sa si- o faca despre mine. Tot ce stiam era ca faptul ca il avusem asa aproape nu imi facuse deloc bine , pur si simplu nu puteam sa ma rezist , înca o secunda si as fi explodat , la propriu. Amalgamul de sentimente care ma incercau în acele momente erau de-a dreptul înfricosatoare. Nu ma gandeam decât la un singur lucru , la el . Am plecat în mare graba din liceu , îndreptandu-ma spre locul pe care il numeam ,,casa’’ dar mai degraba era un refugiu , refugiul meu . Nu stiu cand am ajuns , stiu doar ca acum ma aflam în lift si atunci mi-am amintit de marea mea problema , trebuia sa renovez chiar daca cheful meu disparuse in totalitate.
***
Ce dimineata nenorocita a mai fost si asta . Adica sunt constient ca începe scoala si trebuie sa ma trezesc devreme. Dar totusi felul in care am fost trezit a fost de-a dreptul brutal . Ţicnitu asta comunist caruia pe care ocazional îl numeam tata asta daca nu eram certati a început sa ma bata la cap de dimineata ca trebuie sa ma duc la scoala si bla…bla nu stiu ce a mai spus în continuare ca am plecat sa fac un duş doar asa de dragul de al enerva şi mai tare . Dupa douazeci de minute în care am stat în duş m-am întors in camera se pare plecase .Mi-am luat o pereche de blugi , un tricou negru , un hanorac si o prreche de adidasi plus telefonu si am plecat la scoala. Chiar daca intentionam sa ajung acolo , m-am trezit într-un bar cu un pahar de wischi în mana plus înconjurat de o gramada de fete sau ,, fane ‘’ cum le numea Erick , si ca tot veni vorba trebuia sa ma intalnesc cu el dar se pare ca nu a mai venit . Ei pierderea lui . Am stat în bar cam o ora dupa care am hotart sa ma duc si eu la scoala , nu de alta da trebuia sa îmi aleg urmatoarea victima cu care sa ma distrez
Am mers timp de zece minute urmat de toate fetele care practic ma venerau . Se pare ca am ajuns pe la jumatatea orei ce pierdere , mda daca nu ar fi fost dirigintele sigur ma duceam sa vad ,,boboacele’’ . M-am aseyat intr-o banca prin spate în timp ce dirigintele se prezenta , ceea ce mi-a atras mie atentia era defapt numele noi mele colege dar pana sa mai apuc sa o vad s-a sunat . Ora urmatoare a fost scoasa in fata clasei sa se prezinte . Era de-a dreptul moama , destul de înalta , cu picioare lungi , iar rochia aceea neagra îi scoatea în evidenta corpul de model si formele apetisante , bruneta cu ochii negri . Hmm cred ca mi-am gasit ,, victima’’.
- Mă numesc Alexia Parker sunt din New York . Tot ce îmi doresc este să imi fac prieteni. Am auzit-o spunad , credema draga o sa ai parte de mai mult decat o prietenie , am spus în gand in ce un zambet de ,, bad boy’’ îmi aparuse pe faţa. Si totusi continuând sa o privesc pe papusa asta mi-am dat seama ca o mai vazusem undeva , si numele îl stiam sigur dar de unde iar cand dirigintele a întrebat daca are cineva vreo întrebare ma transit .
- Da am eu una. Ne cunoaştem ? Sunt sigur că te-am mai vazut undeva , iar numele tau îmi sună cunoscut . Am spus sigur pe mine , se pare ca o blocasem , ceva era ciudat la ea era posibil întradevar sa o stiu si sa nu imi amintesc de ea . Dar de unde ? aceasta întrebare nu îmi dadea pace si se pare ca nici ea nu stia ce sa imi raspunda .
- Nu , nu cred . Imediat dupa asta dirigintele ne-a dat drumu si desi eu as fi fost primul care as fi iesit pe usa aceea a cum vroiam sa raman singur cu ea ,lucrul si mai ciudat a fost faptul ca dupa ce am ajutato sa se ridice de pe jos si am facut cunostinta , ea pur si simplu a plecat . Era ceva ciudat cu fata asta si eu trebuia neaparat sa aflu ce .
Enjoy.
Cap 6
Aşa ceva era imposibil. Nu îmi venea să cred . Nici într-un milion de ani nu mi-aş fi imaginat că o să îl gasesc tocmai aici , tocmai pe el .Nu , nu aşa ceva nu îmi venea să cred . Mintea îmi juca feste . Asta trebuia să fie , fiind sigură că asta era explicatia corectă , singură explictie pe care mintea mea putea să mi-o ofere şi cu care eram deacord , am ridicat privirea , cautându-l şi vrând să îmi confirm teoria. Dar nu a fost nici pe departe aşa . Cea mai mare temere a mea devenise realitate , tot ceea ce sperasem se naruise în câteva secunde . Am continuat să îl privesc ,eram pur şi simplu captivată de privirea lui , fermecată de el . Nu se schimbase aproape deloc în aceşti doi ani care au trecut , pentru mine era ca şi cum îl vazusem ieri şi în fiecare zi , de cand l-am cunoscut . Şi totuşi, trecuse atâta timp , timp în care nu mai ştiusem nimic unul despre celălalt , timp în care fiecare îşi vazuse de viaţa lui.
- Domnişoară interveni profesorul văzaând probabil că nu schiţez nici un gest , nici un raspuns .
- Hmmm … am zis prefăcându-mă că mă gandesc. Nu , nu cred i-am raspuns deşi ştiam că nu era adevarat .
- Mulţumesc , poţi să iei loc acum spuse dirigintele . Să continuam o să vă dau orarul dupa care sunteti liberi. O larma imensa se facu în întreaga clasa , toţi cei din sala începând să ţipe , bucuroşi de ceea ce aflasera.
- Linişte , linişte am spus . Acum există o mica schimbare a orelor de curs , anul acesta nu veti mai incepe orele la ora saptedimineata dupa cum erati obisnuiti ci lunea, joia si vinerea orele vor incepe de la ora doispreyece , iar martea si miercurea de la ora opt . Se pare că nu toti erau deacord cu acesta schimbare, dar dirigintele nu ia bagat în seama ci a continuat să dea orarul dupa care toţi am fost liberi sa plecam acasa . Nici nu pot descrie , imbuzeala care s-a creat în întreaga clasa , tot ce ştiu era ca acum cateva secunde eram pe scaun iar mai apoi m-am trezit facând contact cu podeaua ceea ce era foarte dureros . Nu m-am obosit sa ma ridic înca pentru ca eram sigura ca o sa ajung din nou pe jos. Am aşteptat ca sa iasa toti din sala de curs şi cand am decis sa ma ridic si eu in cele din urma dar pana sa fac acest lucru m-am trezit ca cineva îmi întinse mana pentru a ma ajuta . La început nu am constatat cine era aceea persoana , dar cand am vazut un sentiment ciudat a pus stapanire pe întreg corpul eram incapabila sa reactionez .Nu mai eram în stare sa gandesc , din acel moment împietrisem în faţa lui , iar inima mai avea putin si imi sarea din piept . Acolo privindu-ma si oferinduse sa ma ajute era chiar el , doar el si era aici cu mine . În cele din urma trezindu-ma din aceea emotie care ma cuprinse am hotarât să îi dau mana . Desigur asta nu a fost ceea mai stralucita idee a mea , pentru ca imediat ce l-am atins picioarele mi s-au înmuiat instantaneu .
- Multumesc am rostit într-un final desi nu stiu cum am fost capabila sa spun ceva , pentru ca în secunda doi dupa ce l-am vazut puteam sa jur ca nu as mai fi fost in stare sa scot un sunet .
- Cu placere . Eu sunt Joshua Taylor imi spuse baiatul . Desigur ca stiam cine este si se pare ca n se schimbase deloc sau cel putin mi se parause.
- Alexia Parker imi pare bine sa te cunosc , acum daca nu te superi trebuie sa plec inca odata mersi de ajutor . Si zicând asta mi-am luat geanta si am iesit val vartej din clasa . Nu îmi pasa de impresia pe care avea sa si- o faca despre mine. Tot ce stiam era ca faptul ca il avusem asa aproape nu imi facuse deloc bine , pur si simplu nu puteam sa ma rezist , înca o secunda si as fi explodat , la propriu. Amalgamul de sentimente care ma incercau în acele momente erau de-a dreptul înfricosatoare. Nu ma gandeam decât la un singur lucru , la el . Am plecat în mare graba din liceu , îndreptandu-ma spre locul pe care il numeam ,,casa’’ dar mai degraba era un refugiu , refugiul meu . Nu stiu cand am ajuns , stiu doar ca acum ma aflam în lift si atunci mi-am amintit de marea mea problema , trebuia sa renovez chiar daca cheful meu disparuse in totalitate.
***
Ce dimineata nenorocita a mai fost si asta . Adica sunt constient ca începe scoala si trebuie sa ma trezesc devreme. Dar totusi felul in care am fost trezit a fost de-a dreptul brutal . Ţicnitu asta comunist caruia pe care ocazional îl numeam tata asta daca nu eram certati a început sa ma bata la cap de dimineata ca trebuie sa ma duc la scoala si bla…bla nu stiu ce a mai spus în continuare ca am plecat sa fac un duş doar asa de dragul de al enerva şi mai tare . Dupa douazeci de minute în care am stat în duş m-am întors in camera se pare plecase .Mi-am luat o pereche de blugi , un tricou negru , un hanorac si o prreche de adidasi plus telefonu si am plecat la scoala. Chiar daca intentionam sa ajung acolo , m-am trezit într-un bar cu un pahar de wischi în mana plus înconjurat de o gramada de fete sau ,, fane ‘’ cum le numea Erick , si ca tot veni vorba trebuia sa ma intalnesc cu el dar se pare ca nu a mai venit . Ei pierderea lui . Am stat în bar cam o ora dupa care am hotart sa ma duc si eu la scoala , nu de alta da trebuia sa îmi aleg urmatoarea victima cu care sa ma distrez
Am mers timp de zece minute urmat de toate fetele care practic ma venerau . Se pare ca am ajuns pe la jumatatea orei ce pierdere , mda daca nu ar fi fost dirigintele sigur ma duceam sa vad ,,boboacele’’ . M-am aseyat intr-o banca prin spate în timp ce dirigintele se prezenta , ceea ce mi-a atras mie atentia era defapt numele noi mele colege dar pana sa mai apuc sa o vad s-a sunat . Ora urmatoare a fost scoasa in fata clasei sa se prezinte . Era de-a dreptul moama , destul de înalta , cu picioare lungi , iar rochia aceea neagra îi scoatea în evidenta corpul de model si formele apetisante , bruneta cu ochii negri . Hmm cred ca mi-am gasit ,, victima’’.
- Mă numesc Alexia Parker sunt din New York . Tot ce îmi doresc este să imi fac prieteni. Am auzit-o spunad , credema draga o sa ai parte de mai mult decat o prietenie , am spus în gand in ce un zambet de ,, bad boy’’ îmi aparuse pe faţa. Si totusi continuând sa o privesc pe papusa asta mi-am dat seama ca o mai vazusem undeva , si numele îl stiam sigur dar de unde iar cand dirigintele a întrebat daca are cineva vreo întrebare ma transit .
- Da am eu una. Ne cunoaştem ? Sunt sigur că te-am mai vazut undeva , iar numele tau îmi sună cunoscut . Am spus sigur pe mine , se pare ca o blocasem , ceva era ciudat la ea era posibil întradevar sa o stiu si sa nu imi amintesc de ea . Dar de unde ? aceasta întrebare nu îmi dadea pace si se pare ca nici ea nu stia ce sa imi raspunda .
- Nu , nu cred . Imediat dupa asta dirigintele ne-a dat drumu si desi eu as fi fost primul care as fi iesit pe usa aceea a cum vroiam sa raman singur cu ea ,lucrul si mai ciudat a fost faptul ca dupa ce am ajutato sa se ridice de pe jos si am facut cunostinta , ea pur si simplu a plecat . Era ceva ciudat cu fata asta si eu trebuia neaparat sa aflu ce .