11-01-2011, 11:35 PM
hei dragi prieteni am adus nextul, nu e prea inspirat deci...prin urmare nu e nici prea reusit, rapane ca voi sa decideti daca va place sau nu
So:
So:
Capitolul IX
~Sasuke~
‘’Umm, unde ma aflu oare ?’’
Aceasta intrebare imi rasuna in minte in timp ce ma aflam lesinat intr-un pat de spital. Oare am consumat din nou droguri de am ajuns in starea asta ? Totul este in ceata, chiar nu imi pot aminti nimic, stiam doar ca in acel moment voiam sa ma duc spre locuinta Sakurei, in rest, habar nu am ce s-a mai petrecut cu mine. Eram lesinat dar puteam intelege cu usurinta ce vorbe graia acea pesoana de care am fost, sunt si voi fi mereu indragostit:
‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’
Acele cuvinte blande dar in acelasi timp posomorate spuse de ea, ma faceau putin cate putin sa imi revin si in cele din urma sa-mi deschid ochii abisali din acel somn din care s’ar fi putut sa nu ma mai trezesc in veci. Simteam mana firava a Sakurei peste a mea ceea ce imi dadea putere. Privesc in jur cu ochii care incetul cu incetul se adaptau la lumina salonului in care ma aflam. De ce se uitau toti la mine ca si cum ar fi vazut o stafie, un fenomen straniu…Clipesc de cateva ori dupa care imi fac tupeu si graiesc cateva cuvinte neinsignifiante, mai bine spus banale :
-Ce s-a intamplat ?
Parintii mei erau evident bucurosi ca eram bine si ca puteam sa comunic cu ei, parca ar fi fost un miracol ? Inghit in sec dupa care astept un raspuns la intrebarea pe care am rostito adineauri. Itachi imi povestise fiecare amanunt, dupa care incepusem si eu sa-mi amintesc ceva :
‘’Voiam sa inchid telefonul pentru a nu mai prelungi aceasta discutie insignifianta si pentru a ajunge mai repede la Sakura cand aud un foc de arma, dupa aia imi simt spatele strapuns de un glont. Raman stana de piatra si simt oribilizat cum respiratia mi se taie…’’
Schitez o fata furioasa si inacelasi timp trista. Nu aveam nevoie de mila nimanui si jur ca daca voi afla cine a indraznit sa-mi faca asa ceva, unde ii sta capul acolo ii vor sta picioarele. Aveam eu o banuiala dar inca nu aveam dovezi ca sa-mi demonstrez mie insumi si politiei care acum cerceta cazul. Oftez scurt dupa care ma ridic din pat incercand sa ma dau jos dar se pare ca durerea nu ma lasa. Scot un mic icnet avand grija sa nu auda nimeni dupa care ma prabusesc din nou pe perna moale si alba asemeni luminii raiului.
O privesc pe Sakura, care era deasemenea fericita ca am ocolit moartea care spera sa ma prinda de data asta. Zambesc din coltul gurii dupa care cer sa ramana in camera doar ea, nimeni altcineva. Ii arunc cateva priviri zambitoare in semn de ‘’Multumesc’’, dupa care o trag de mana, iar din asta reiesind ca buzele noastre sa se uneasca pentru un interval de cateva minute formand un sarut tandru si dulce. Nici unul dintre noi nu dadea semne ca voia sa se opreasca.
Eram atat de fericit in sinea mea, primul meu sarut cu fata pe care o iubesc cu adevarat. Stam in aceasta postura timp de vreo cateva minute dupa care ne despartim privindu-ne unul in ochii celuilalt. Dupa cateva minute de tacere Sakura sparse gheata, soptind usor :
-Imi pare rau, daca nu ar fi trebuit sa te chem eu sa purtam o discutie stupida nu s’ar fi ajuns la asta, imi pare sincer rau ! spuse ea lasand o lacrima sa i se plimbe pe fata fina si catifelata, intorcandu-si privirea in alta parte.
Insinua cumva ca e vina ei ? Cine ar fi stiut ca s’ar intampla asta, nu era absolut deloc vina ei si trebuia sa o lamuresc. Chicotesc incet dupa care murmur calm :
-Ar fi fost vina ta daca tu m’ai fi impuscat ! Si stiu sigur ca nu ai fost tu ! spun sigur pe mine dupa care o privesc calm zambind firav. O trag din nou catre mine avand de gand sa o rasplatesc printr-un sarut si mai pasional ca data trecuta cand aud cum usa se deschide facandu-i loc doctorului sa paseasca inauntru. Firar el sa fie, mi-a stricat momentul ! Inghit in sec dupa ce il intreb de ce a dat buzna asa ca un magar fara sa bata la usa si, ma anunta ca cel care m-a impuscat a fost arestat, iar acum era in puscarie. Eram curios cine ar fi putut face asta, iar cum credeam, Gaara si idiotii lui. Se pare ca ‘’extrainteligentului’’ nu i-a trecut prin cap ca daca isi lasa pistolul aruncat acolo politisti vor da de amprentele lui. Mda, ce sa ceri de la un idiot. Inspir adanc apoi expir. Peste doua zile urma sa fiu externat…mai sa fie, nu se putea mai devreme ? O sa mor de plictiseala acum…
~Sakura~
‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’
Parca acestea ar fi fost niste vorbe miraculoase. Doamne, cat iti multumesc ca mi l-ai lasat pe Sasuke in viata. Cat ma bucur ca Gaara a fost pedepsit pentru faptele sale necugetate. Acum eram foarte multumita, linistita…
Zambesc gingas dupa care raman pe acel scaun si ma uit la Sasuke. Nu m’asi fi saturat niciodata sa raman cu el. Oftez usurata dupa ce doctorul paraseste incaperea, dar in acelasi timp impulsurile inimii ma faceau sa tremur incet, bataile ei accelerau. Eram putin timida cand ma aflam singura cu el, ceea ce e ironic pentru ca la scoala sau in alta parte eram fata tupeista si stapana pe sine. Imi asez din nou mana peste a lui aplecandu-ma putin si sarutandu-l fin pe obraz.
Vroiam sa ma infrupt si din buzele sale dulci, dar ma rusinez repede dupa ce ii intalnesc privirea sa calduroasa. Ma inrosesc repede dupa care imi intorc chipul in alta parte surazand.
-Sakura…voiam sa iti spun ceva ! zise el calm privindu-ma in ochii mei de smarald.
Inghit in sec dupa care aprob ca poate sa-mi zica ce are de spus. Se vede cum isi ia inima-n dinti, isi face curaj, oare ce o fi ?
-Te iubesc ! spuse el simplu exprimandu-si sentimentele doar in doua cuvinte. Raman impietrita dupa care fac ochi mari. Inima imi accelera ca un tren din ce in ce mai tare. Simteam cum incep sa transpir. In cele din urma imi fac curaj si ii soptesc :
-Sa stii ca e reciproc !
La auzul acestor vorbe ma prinde de ambele maini, isi face putere si se ridica sarutandu-ma tandru si pasional, limba lui facandu-si loc in micul meu sistem de vorbire. Imi explora fiecare particica, apoi limbile noastre unindu-se una de alta printr-o mica izbitura. Il imping cu grija pe pat ca sa nu-i provoc durere asezandu-ma peste el umplandu-l de saruturi. Imi placea atat de mult sa-i simt buzele moi cum se unesc cu ale mele, daca timpul s’ar opri din loc as profita si nu m-as mai opri.
Din nefericire nu ajungem sa facem mai ‘’multe’’ deoarece starea acestuia nu-i permite.
Ma intend pe pat alaturi de el sarutandu-l din nou. Ne aruncam priviri amoroase dupa care reusim sa inchidem ochii, aterizand in lumea fictionala….
----Autorul----
Ei, sper ca v-a placut capitolul acesta.
Pe scurt, un mic rezumat, se pare ca Sasuke e in viata iar faptasul, Gaara a fost pedepsit cu inchisoarea pentru fapta savarsita, iar Sakura e bucuroasa ca iubirea vietii ei a scapat cu viata.
In sfarsit Sasuke si-a aratat sentimentele fata de ea spunandu-i ca ‘’Te iubesc’’ iar Sakura i-a marturisit ca e reciproc si toate lucrurile sunt bune si frumoase.
Oare ce se va intampla in capitulul urmator? Continuati sa cititi si veti afla !
~Sasuke~
‘’Umm, unde ma aflu oare ?’’
Aceasta intrebare imi rasuna in minte in timp ce ma aflam lesinat intr-un pat de spital. Oare am consumat din nou droguri de am ajuns in starea asta ? Totul este in ceata, chiar nu imi pot aminti nimic, stiam doar ca in acel moment voiam sa ma duc spre locuinta Sakurei, in rest, habar nu am ce s-a mai petrecut cu mine. Eram lesinat dar puteam intelege cu usurinta ce vorbe graia acea pesoana de care am fost, sunt si voi fi mereu indragostit:
‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’
Acele cuvinte blande dar in acelasi timp posomorate spuse de ea, ma faceau putin cate putin sa imi revin si in cele din urma sa-mi deschid ochii abisali din acel somn din care s’ar fi putut sa nu ma mai trezesc in veci. Simteam mana firava a Sakurei peste a mea ceea ce imi dadea putere. Privesc in jur cu ochii care incetul cu incetul se adaptau la lumina salonului in care ma aflam. De ce se uitau toti la mine ca si cum ar fi vazut o stafie, un fenomen straniu…Clipesc de cateva ori dupa care imi fac tupeu si graiesc cateva cuvinte neinsignifiante, mai bine spus banale :
-Ce s-a intamplat ?
Parintii mei erau evident bucurosi ca eram bine si ca puteam sa comunic cu ei, parca ar fi fost un miracol ? Inghit in sec dupa care astept un raspuns la intrebarea pe care am rostito adineauri. Itachi imi povestise fiecare amanunt, dupa care incepusem si eu sa-mi amintesc ceva :
‘’Voiam sa inchid telefonul pentru a nu mai prelungi aceasta discutie insignifianta si pentru a ajunge mai repede la Sakura cand aud un foc de arma, dupa aia imi simt spatele strapuns de un glont. Raman stana de piatra si simt oribilizat cum respiratia mi se taie…’’
Schitez o fata furioasa si inacelasi timp trista. Nu aveam nevoie de mila nimanui si jur ca daca voi afla cine a indraznit sa-mi faca asa ceva, unde ii sta capul acolo ii vor sta picioarele. Aveam eu o banuiala dar inca nu aveam dovezi ca sa-mi demonstrez mie insumi si politiei care acum cerceta cazul. Oftez scurt dupa care ma ridic din pat incercand sa ma dau jos dar se pare ca durerea nu ma lasa. Scot un mic icnet avand grija sa nu auda nimeni dupa care ma prabusesc din nou pe perna moale si alba asemeni luminii raiului.
O privesc pe Sakura, care era deasemenea fericita ca am ocolit moartea care spera sa ma prinda de data asta. Zambesc din coltul gurii dupa care cer sa ramana in camera doar ea, nimeni altcineva. Ii arunc cateva priviri zambitoare in semn de ‘’Multumesc’’, dupa care o trag de mana, iar din asta reiesind ca buzele noastre sa se uneasca pentru un interval de cateva minute formand un sarut tandru si dulce. Nici unul dintre noi nu dadea semne ca voia sa se opreasca.
Eram atat de fericit in sinea mea, primul meu sarut cu fata pe care o iubesc cu adevarat. Stam in aceasta postura timp de vreo cateva minute dupa care ne despartim privindu-ne unul in ochii celuilalt. Dupa cateva minute de tacere Sakura sparse gheata, soptind usor :
-Imi pare rau, daca nu ar fi trebuit sa te chem eu sa purtam o discutie stupida nu s’ar fi ajuns la asta, imi pare sincer rau ! spuse ea lasand o lacrima sa i se plimbe pe fata fina si catifelata, intorcandu-si privirea in alta parte.
Insinua cumva ca e vina ei ? Cine ar fi stiut ca s’ar intampla asta, nu era absolut deloc vina ei si trebuia sa o lamuresc. Chicotesc incet dupa care murmur calm :
-Ar fi fost vina ta daca tu m’ai fi impuscat ! Si stiu sigur ca nu ai fost tu ! spun sigur pe mine dupa care o privesc calm zambind firav. O trag din nou catre mine avand de gand sa o rasplatesc printr-un sarut si mai pasional ca data trecuta cand aud cum usa se deschide facandu-i loc doctorului sa paseasca inauntru. Firar el sa fie, mi-a stricat momentul ! Inghit in sec dupa ce il intreb de ce a dat buzna asa ca un magar fara sa bata la usa si, ma anunta ca cel care m-a impuscat a fost arestat, iar acum era in puscarie. Eram curios cine ar fi putut face asta, iar cum credeam, Gaara si idiotii lui. Se pare ca ‘’extrainteligentului’’ nu i-a trecut prin cap ca daca isi lasa pistolul aruncat acolo politisti vor da de amprentele lui. Mda, ce sa ceri de la un idiot. Inspir adanc apoi expir. Peste doua zile urma sa fiu externat…mai sa fie, nu se putea mai devreme ? O sa mor de plictiseala acum…
~Sakura~
‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’
Parca acestea ar fi fost niste vorbe miraculoase. Doamne, cat iti multumesc ca mi l-ai lasat pe Sasuke in viata. Cat ma bucur ca Gaara a fost pedepsit pentru faptele sale necugetate. Acum eram foarte multumita, linistita…
Zambesc gingas dupa care raman pe acel scaun si ma uit la Sasuke. Nu m’asi fi saturat niciodata sa raman cu el. Oftez usurata dupa ce doctorul paraseste incaperea, dar in acelasi timp impulsurile inimii ma faceau sa tremur incet, bataile ei accelerau. Eram putin timida cand ma aflam singura cu el, ceea ce e ironic pentru ca la scoala sau in alta parte eram fata tupeista si stapana pe sine. Imi asez din nou mana peste a lui aplecandu-ma putin si sarutandu-l fin pe obraz.
Vroiam sa ma infrupt si din buzele sale dulci, dar ma rusinez repede dupa ce ii intalnesc privirea sa calduroasa. Ma inrosesc repede dupa care imi intorc chipul in alta parte surazand.
-Sakura…voiam sa iti spun ceva ! zise el calm privindu-ma in ochii mei de smarald.
Inghit in sec dupa care aprob ca poate sa-mi zica ce are de spus. Se vede cum isi ia inima-n dinti, isi face curaj, oare ce o fi ?
-Te iubesc ! spuse el simplu exprimandu-si sentimentele doar in doua cuvinte. Raman impietrita dupa care fac ochi mari. Inima imi accelera ca un tren din ce in ce mai tare. Simteam cum incep sa transpir. In cele din urma imi fac curaj si ii soptesc :
-Sa stii ca e reciproc !
La auzul acestor vorbe ma prinde de ambele maini, isi face putere si se ridica sarutandu-ma tandru si pasional, limba lui facandu-si loc in micul meu sistem de vorbire. Imi explora fiecare particica, apoi limbile noastre unindu-se una de alta printr-o mica izbitura. Il imping cu grija pe pat ca sa nu-i provoc durere asezandu-ma peste el umplandu-l de saruturi. Imi placea atat de mult sa-i simt buzele moi cum se unesc cu ale mele, daca timpul s’ar opri din loc as profita si nu m-as mai opri.
Din nefericire nu ajungem sa facem mai ‘’multe’’ deoarece starea acestuia nu-i permite.
Ma intend pe pat alaturi de el sarutandu-l din nou. Ne aruncam priviri amoroase dupa care reusim sa inchidem ochii, aterizand in lumea fictionala….
----Autorul----
Ei, sper ca v-a placut capitolul acesta.
Pe scurt, un mic rezumat, se pare ca Sasuke e in viata iar faptasul, Gaara a fost pedepsit cu inchisoarea pentru fapta savarsita, iar Sakura e bucuroasa ca iubirea vietii ei a scapat cu viata.
In sfarsit Sasuke si-a aratat sentimentele fata de ea spunandu-i ca ‘’Te iubesc’’ iar Sakura i-a marturisit ca e reciproc si toate lucrurile sunt bune si frumoase.
Oare ce se va intampla in capitulul urmator? Continuati sa cititi si veti afla !