11-01-2011, 08:57 PM
ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TRĂIESC
Capitolul 3
Zilele treceau repede în spital, mai ales că tânăra fată dormea mai mereu, pentru a se recupera, iar când era trează privea florile din vază, singurele care îi mai alungau gândurile şi tristeţea. Nici chiar prietenii săi care îi făceau vizite pentru a afla starea ei nu o ajutau să uite toate cele întâmplate. Discuţiile pe care le avea cu medicul se rezumau mai mult la cele întâmplate şi la cum trebuia să treacă peste ele, dar mai puţin la diagnosticul pe care îl avea.
Privea florile, se uita la gingăşia lor şi frumuseţea pe care o purtau în culorile, în forma lor.Atunci doctorul întră în salon, urmat de mama fetei şi se aşezară pe scaune. Fata realiză că va urma o discuţie, însă continua să privească florile.
- Nancy, ştiu că îţi va fii greu să auzi aceste lucruri, însă te rog să asculţi ceea ce are medicul de spus. I se adresă femeia fiicei ei cu dragoste şi compasiune în glas.
- Aş vrea să înţelegi că ceea ce ţi s-a întâmplat nu a fost decât în imaginaţia ta. începu acesta privind spre tânăra care nu înceta să admire florile. - Nu trebuie să te panichezi, totul va fi bine. Vreau să îţi spun că la şcoală nu s-a întâmplat nimic, nici o explozie nu a avut loc în acea arie şi nimeni nu a vrut să te omoare. Toate acestea s-au întâmplat în capul tău. Continuă acesta să îi spună cât mai explicit.
Îi aruncă o privire fetei care stătea nemişcată, privind mai degrabă în gol, decât florile. Specialistul îşi aruncă privirea spre gean şi continuă:
- Ştiu că a părut cât se poate de real , vreau să îţi spun că aceasta este o boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. Adică nu mai poţi face diferenţa dintre realitate şi imaginaţie. Pot spune doar că mă bucur că acum nu mai ai astfel de manifestări şi că te simţi mai bine. De aceea, cred că,dacă vei administra medicamentele potrivite, nu vei mai avea de aface cu această boală. Tot ceea ce îţi cer este să ai voinţă, ca să uiţi, să treci peste acestea.
Îşi luă privirea de la fereastră şi privi fata, care nu reacţionă în nici un fel, apoi pe mama sa. Pe faţa aceasteia se putea citi tristeţea:
- Draga mea, dacă treci peste asta, vei avea o viaţa normală în continuare, şi dacă vrei te poţi întoarce la şcoală să ajuţi...
- Nu! Nu mai vreau să mă întorc în acel loc blestemat! spuse fata cu duritate în voce.
Medicul consimţi :
- Nancy are dreptate. Nu poate să se întoarcă în şcoală, chiar dacă nu s-a întâmplat, defapt nimic, acel loc îi va aduce mereu aminte de cele trăite de ea, iar starea ei se va agrava. Cel mai indicat este să să eviţi toate acele locuri, însă mai sigur, este să vă mutaţi.
Reuşind să atragă atenţia fetei şi a mamei ei , reluă:
- În această săptămână, pot spune că te-ai recuperat şi că te poţi întoarce acasă, cu condiţia să vă mutaţi.
Mama aprobă şi îşi privi fiica.
- Aş vrea să te mai odihneşti, iar eu, până mâine voi aranja totul, ca să ne putem muta.
Îi lăsară ceva timp pentru a răspunde, însă prin tăcerea ei au înţeles că ascultase totul şi că şi-a dat seama că era spre binele ei.
- Aş vrea să mă asigur că totul va fi bine, după ce ne vom muta. se adresă femeia medicului.
- Atât timp cât va urma tratamentul şi o veţi ţine departe de locul unde aţi locuit până acum, da. Însă, Nancy ar putea cădea într-o depresie puternică, atât timp cât aceste fantome o vor urmări şi nu va înţelege gravitatea problemei. Mă tem numai să nu îşi verse amarul în alte lucruri care ar putea o face să sufere. spuse specialistul.
- La ce vă referiţi? se interesă mama fetei.
- Droguri, ţigări, sex, nu-i aşa doctore? interveni Nancy neliniştită, care stătea în pat.
Medicul o privi pe mama fetei, făcând-o să înţeleagă faptul că răspunsul tinerei era corect.
- Cât de proastă mă credeţi? Doar pentru că voi credeţi că sunt dementă, nu sunt şi proastă. Ştiu să am grijă de mine, şi să nu fiu ca orice altă adolescentă de pe stradă, care odată violată,se va culca cu orice bărbat pe care îl întâlneşte, doar pentru că a trecut printr-o traumă! se răstii fata vizibil deranjată şi frustrată.
- Nu am încercat nici un moment să te jignesc, cred că eşti o fată inteligentă, însă suferinţa poate lua minţile oricui. răspunse medicul.
Mama îşi îmbrăţişă fiica şi părăsi salonul:
- Culcă-te!
* * * *
Să ieşi din spital după atât de multe zile în care ai stat între patru pereţi, este asemănător cu ieşirea din închisoare. Te simţi din nou viu, liber şi gata să îţi continui viaţa. Aşa se simţea şi Nancy. Se bucura că acum va fi în siguranţă, şi chiar dacă vorbele doctorului nu prea o consolară, măcar o lămuriră în legătură cu tot trecutul. Nu era convinsă întrutotul că era doar imaginaţia ei, însă ar fii făcut orice ca să îşi dovedească asta. Vroia să scape şi de aceea s-a hotărât să asculte medicul.
În acea zi îşi luă adio de la toţi prieteni, care o vizitară oferindu-i cadouri şi încurajări, şi în acelaş timp de la oraşul în care crescuse.
vă mulţumesc mult de comentarii , fetelor, le apreciez!
sper ca pe viitor să postez continuarea mai repede.
AÅŸtept comentarii!
Capitolul 3
Zilele treceau repede în spital, mai ales că tânăra fată dormea mai mereu, pentru a se recupera, iar când era trează privea florile din vază, singurele care îi mai alungau gândurile şi tristeţea. Nici chiar prietenii săi care îi făceau vizite pentru a afla starea ei nu o ajutau să uite toate cele întâmplate. Discuţiile pe care le avea cu medicul se rezumau mai mult la cele întâmplate şi la cum trebuia să treacă peste ele, dar mai puţin la diagnosticul pe care îl avea.
Privea florile, se uita la gingăşia lor şi frumuseţea pe care o purtau în culorile, în forma lor.Atunci doctorul întră în salon, urmat de mama fetei şi se aşezară pe scaune. Fata realiză că va urma o discuţie, însă continua să privească florile.
- Nancy, ştiu că îţi va fii greu să auzi aceste lucruri, însă te rog să asculţi ceea ce are medicul de spus. I se adresă femeia fiicei ei cu dragoste şi compasiune în glas.
- Aş vrea să înţelegi că ceea ce ţi s-a întâmplat nu a fost decât în imaginaţia ta. începu acesta privind spre tânăra care nu înceta să admire florile. - Nu trebuie să te panichezi, totul va fi bine. Vreau să îţi spun că la şcoală nu s-a întâmplat nimic, nici o explozie nu a avut loc în acea arie şi nimeni nu a vrut să te omoare. Toate acestea s-au întâmplat în capul tău. Continuă acesta să îi spună cât mai explicit.
Îi aruncă o privire fetei care stătea nemişcată, privind mai degrabă în gol, decât florile. Specialistul îşi aruncă privirea spre gean şi continuă:
- Ştiu că a părut cât se poate de real , vreau să îţi spun că aceasta este o boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. Adică nu mai poţi face diferenţa dintre realitate şi imaginaţie. Pot spune doar că mă bucur că acum nu mai ai astfel de manifestări şi că te simţi mai bine. De aceea, cred că,dacă vei administra medicamentele potrivite, nu vei mai avea de aface cu această boală. Tot ceea ce îţi cer este să ai voinţă, ca să uiţi, să treci peste acestea.
Îşi luă privirea de la fereastră şi privi fata, care nu reacţionă în nici un fel, apoi pe mama sa. Pe faţa aceasteia se putea citi tristeţea:
- Draga mea, dacă treci peste asta, vei avea o viaţa normală în continuare, şi dacă vrei te poţi întoarce la şcoală să ajuţi...
- Nu! Nu mai vreau să mă întorc în acel loc blestemat! spuse fata cu duritate în voce.
Medicul consimţi :
- Nancy are dreptate. Nu poate să se întoarcă în şcoală, chiar dacă nu s-a întâmplat, defapt nimic, acel loc îi va aduce mereu aminte de cele trăite de ea, iar starea ei se va agrava. Cel mai indicat este să să eviţi toate acele locuri, însă mai sigur, este să vă mutaţi.
Reuşind să atragă atenţia fetei şi a mamei ei , reluă:
- În această săptămână, pot spune că te-ai recuperat şi că te poţi întoarce acasă, cu condiţia să vă mutaţi.
Mama aprobă şi îşi privi fiica.
- Aş vrea să te mai odihneşti, iar eu, până mâine voi aranja totul, ca să ne putem muta.
Îi lăsară ceva timp pentru a răspunde, însă prin tăcerea ei au înţeles că ascultase totul şi că şi-a dat seama că era spre binele ei.
- Aş vrea să mă asigur că totul va fi bine, după ce ne vom muta. se adresă femeia medicului.
- Atât timp cât va urma tratamentul şi o veţi ţine departe de locul unde aţi locuit până acum, da. Însă, Nancy ar putea cădea într-o depresie puternică, atât timp cât aceste fantome o vor urmări şi nu va înţelege gravitatea problemei. Mă tem numai să nu îşi verse amarul în alte lucruri care ar putea o face să sufere. spuse specialistul.
- La ce vă referiţi? se interesă mama fetei.
- Droguri, ţigări, sex, nu-i aşa doctore? interveni Nancy neliniştită, care stătea în pat.
Medicul o privi pe mama fetei, făcând-o să înţeleagă faptul că răspunsul tinerei era corect.
- Cât de proastă mă credeţi? Doar pentru că voi credeţi că sunt dementă, nu sunt şi proastă. Ştiu să am grijă de mine, şi să nu fiu ca orice altă adolescentă de pe stradă, care odată violată,se va culca cu orice bărbat pe care îl întâlneşte, doar pentru că a trecut printr-o traumă! se răstii fata vizibil deranjată şi frustrată.
- Nu am încercat nici un moment să te jignesc, cred că eşti o fată inteligentă, însă suferinţa poate lua minţile oricui. răspunse medicul.
Mama îşi îmbrăţişă fiica şi părăsi salonul:
- Culcă-te!
* * * *
Să ieşi din spital după atât de multe zile în care ai stat între patru pereţi, este asemănător cu ieşirea din închisoare. Te simţi din nou viu, liber şi gata să îţi continui viaţa. Aşa se simţea şi Nancy. Se bucura că acum va fi în siguranţă, şi chiar dacă vorbele doctorului nu prea o consolară, măcar o lămuriră în legătură cu tot trecutul. Nu era convinsă întrutotul că era doar imaginaţia ei, însă ar fii făcut orice ca să îşi dovedească asta. Vroia să scape şi de aceea s-a hotărât să asculte medicul.
În acea zi îşi luă adio de la toţi prieteni, care o vizitară oferindu-i cadouri şi încurajări, şi în acelaş timp de la oraşul în care crescuse.
vă mulţumesc mult de comentarii , fetelor, le apreciez!
sper ca pe viitor să postez continuarea mai repede.
AÅŸtept comentarii!