10-01-2011, 11:00 AM
Am trecut si eu pe aici cam tarziu, nu? Oricum, mersi ca m-ai anuntat. Revenind la fic
Partea I: Sasuke ii chiar foarte nesimtit. Cum sa ii faca asa ceva dupa care ii cere copilul sa il creasca cu Karin X(. Si toate astea doar pentru a se intoarce in sat fara sa i se faca nimic. Il urasc! Descrierea si naratiunea sunt excelente ( ca intodeauna ), dialogul nu imi pare a fi sec, actiunea nu e grabita. Ai avut cateva greseli de tastare, dar nu este nimic grav.
Partea II: Saku si Neji un cuplu? 8-> Se potrivesc asa un pic. Chiar ma bucur ca dupa tot ce s-a intamplat a gasit si ea pe cineva care sa ii arate ca o iubeste. Descrierea si naratiunea sunt exact ca in prima parte, dialogul nu este sec, iar actiunea nu este grabita. Am vazut doar o singura gresala de tastare.
So, imi plac la nebunie ultimele doua capitole. Astept nextu si te rog nu uita sa ma anunti [-o<. Succes cu inspiratia!
:bye:
Partea I: Sasuke ii chiar foarte nesimtit. Cum sa ii faca asa ceva dupa care ii cere copilul sa il creasca cu Karin X(. Si toate astea doar pentru a se intoarce in sat fara sa i se faca nimic. Il urasc! Descrierea si naratiunea sunt excelente ( ca intodeauna ), dialogul nu imi pare a fi sec, actiunea nu e grabita. Ai avut cateva greseli de tastare, dar nu este nimic grav.
Partea II: Saku si Neji un cuplu? 8-> Se potrivesc asa un pic. Chiar ma bucur ca dupa tot ce s-a intamplat a gasit si ea pe cineva care sa ii arate ca o iubeste. Descrierea si naratiunea sunt exact ca in prima parte, dialogul nu este sec, iar actiunea nu este grabita. Am vazut doar o singura gresala de tastare.
So, imi plac la nebunie ultimele doua capitole. Astept nextu si te rog nu uita sa ma anunti [-o<. Succes cu inspiratia!
:bye:
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...