10-01-2011, 12:53 AM
hei, am adus nextul nu e corectat ca l'am facut la ora asta si mi-e cam somnic
So:
Capitolul VIII
~Sasuke~
Imi deschid lenes ochii plapanzii de abanos privind in jurul meu somnoros. Cat Dumnezeu am dormit ? In fine, ma ridic buimac cu ochii intre-deschisi de pe patul moale si imi indrept privirea catre ceasul de la perete care arata ora trei jumatate. Mai aveam treizeci de minute deci trebuia sa ma pregatesc. Ma duc catre sifonier si imi aleg tinuta dupa care ma indrept catre baie. Imi dau jos treningul intrand in cabina de dus. Dau drumul la izvorul de apa limpede si incolora lasandu-l sa-mi atinca fiecare particica din corp. Oftez usor dupa care imi arunc privirea deasupra mea inchizand ochii cateva minute. Stau in aceasta stare dupa care opresc apa cristalina si parasesc cabina de duc. Imi iau un capot negru si un pieptan gri dupa care intru in camera asezandu-ma pe pat. Dau jos capotul dupa care ma imbrac cu o pereche de boxeri albi, un maeu de aceeasi culoare, deasemenea pun pe mine si o pereche de jeansi largi de culoare gri, iar pe deasupra maeului o camasa rosie in dungi negre.
Ma incalt cu o pereche de tenisi negrii. Inghit in sec dupa care imi usuc parul matasos cu fionul de culoare maro, apoi il pieptan calm. Folosesc ca de obicei coafura mea cu tepi, lasand cateva fire rebele pe fata. Imi privesc chipul in oglinda atasata de sifonier si schitez un zambet smecher si in acelasi timp pervers. Voi face orce ca sa o seduc pe Sakura, bineinteles daca va fi nevoie, ceea ce apreciez cel mai mult la ea este ca nu e una dintre usuraticele care imi cad pe loc la picioare. Chiar daca se oprise furtuna tot mai adia un vant usor aprig, asa ca imi iau o geaca gri din piele. Privesc din nou ceasul care arata ca au trecut douazeci si cinci de minute, inseamna ca mai aveam cinci. Nu mai aveam timp sa iau ceva de mancare asa ca mestec o guma in timp ce parasesc dormitorul, dupa care si casa.
Imi aleg din garaj o masina Audi R8 si accelerez parasind curtea casei. Pun o manea la difuzorul masinii ascultand-o neglijend, scotandu-mi o tigare din care incepusem sa trag din ea nepesator. Aveam de gand sa-i spun in fata Sakurei ca o iubesc si sper ca imi va spune acelasi lucru, am trecut prin destula amaraciune ca sa sufar si pentru o fata neinsemnata, dar ce tot spun, ea nu era neinsemnata, era dragostea mea de aproape zece ani, cum se spune ‘’Prima dragoste nu se uita’’ nu stiu daca e intocmai asa dar era ceva de genu. Alerg pe soselele pline de soferi idioti care stateau si asteptau la semafor si cand era verde ceea ce ma scotea din minti, nu aveam de gand sa intarzii, i-asi fi facut din prima o impresie proasta, voiam sa evit asta.
Trec prin fata unei fantani arteziene, a multor magazine si mall-uri continuand sa trag neglijent din tigare. Privesc ceasul masini ce-mi indica sa ma grabesc caci mai aveam doar doua minute. Nu vroiam sa fiu un magar care intarzia din prima. Clipesc putin dupa care imi dau seama ca ploaia va incepe din nou sa ne viziteze, acum doar picura incet. Ajung in fata masinii dupa care cobor si ma uit in jur pentru a da de urma rozaliei, dar nici vorba sa fie pe undeva.
Ma asez indiferent pe o banca din fata scolii privind in gol. Inspir aerul proaspat adus de stropii de ploaie care cadeau din norii cenusii brazdand intrecul pamant. Nu-mi pasa, ramasesem in continuare pe banca. Stau cateva secunde pe loc ramanand ingandurat dupa care vrand sa fac o miscare dar fiind impiedicat de zgomotul produs de cineva sau ceva. Imi intorc privirea in spate dar nici urma de cineva. Probabil o fi fost fosnetul crengilor de copaci care se izbeau una de alta.
Oftez scurt dupa care ma intreb :’’Oare unde o fi ? A patit ceva ?’’. Incerc sa imi alung gandurile negative auzind soneria sacaitoare a telefonului. Se pare ca era ea. Privesc inainte dupa care ii raspund asteptand sa incepa dansa conversatia. Inghit in sec pana candi ii aud vocea asemeni celui mai frumos cantec al unei privighetori.
-Sas’ke kun, vroiam sa-ti spun…
Era evidint ca vorbele ii erau imposibil de grait, oftez usor dupa care sparg eu gheata murmurand sfios.
-Mda, ce anume ? Off Doamne, cred ca ar trebui sa incetez cu replica asta imbecila ca nu cuceresc pe nimeni cu ea. Imi opresc sirul gandurilor cand ii aud raspunsul cat se poate de calm si indiferent.
-Vroiam sa-ti spun ca poti veni la mine sa discutam, parintii mei nu sunt acasa deci putem vorbi linistiti…spuse ea. Vocea ei ma facea fericit si parca imi mangaia auzul. Ii confirm ca in cateva minute voi fi acolo schitand un zambet perverz si smecher. Ma invita la ea acasa, umm ce ganduri necurate imi mai vin. Vroiam sa inchid telefonul pentru a nu mai prelungi aceasta discutie insignifianta si pentru a ajunge mai repede la Sakura cand aud un foc de arma, dupa aia imi simt spatele strapuns de un glont. Raman stana de piatra si simt oribilizat cum respiratia mi se taie…iar corpul meu facand contact cu pamantul noroios, dupa care scap si telefonul din mana.
Acum chiar ca nu mai am scapare, daca mor… nu stiu ce se va intampla in continuare….
Sunt inconjurat de o balta de sange dupa care aud niste persoane indepartandu-se de acest loc….
----Autorul----
Sasuke ramase inconstient la pamant in timp ce faptasii plecasera de la locul incidentului. Prin urmare visul Sakurei nu fusese doar un simplu cosmar ci o premonitie de la un lucru oribil. Oare cine ar fi putut comite aceasta fapta necugetata ? ramane ca Sakura sa afle.
~Sakura~
I
‘’-Vroiam a-ti spun ca poti veni la mine sa discutam, parintii mei nu sunt acasa deci putem vorbi linistiti…
……….
-Voi veni in cateva minute…’’
Acestea erau ultimele cuvinte pe care le auzisem de la Sasuke. Stiam ca ceva rau sa intamplat, simt cum lacrimile o iau razna si incep sa se plimbe pe fata mea palida, stiam ca nu avea nici un rost dar incepusem sa urlu si sa ii strig numele continuu dar de nici un folos, nici un raspuns. Primul lucru pe care il fac este sa arunc telefonul intr-un colt al camerei dupa care sa fug ca disperata catre scoala. Plangeam fara oprire luand-o in fuga cat de repede puteam.
Cum se putu intampla una a asta ? daca se intampla ceva cu Sasuke si…cumva il pierdeam cred ca o sa ajung la balamuc…
Maresc viteza catre scoala, cred ca acolo s-a intamplat asta. Ignor tot ce e in jurul meu, trec su pe rosu la semafor, tot ce vroiam era sa ajung cat mai repede la Sasuke. Simteam cum inima imi era spulberata in mii de bucati, Ce fel de barbar ar fi facut un aca asta ? Daca voi afla, jur ca ma voi razbuna, prin orice, o sa-l omor pe cel care a facut asta, o s-o fac cu mana mea si nu-mi pasa ca voi ajunge in puscarie, o sa fac absolut orice ca sa-l stiu pe Sasuke in siguranta. Grabesc pasul iar in cateva minute observ cu spaima balta de sange din fata scolii si persoana care zacea inconstienta in ea.
Da, era chiar el. Era chiar Sasuke. De ce doamne ? de ce ai dat sa se intample o astfel de nenorocire ? De ce tocmai lui ? E numai vina mea, daca nu propuneam intalnirea asta idioata nu s’ar fi intamplat asa ceva, sunt o imbecila, nici nu merit sa ma fi nascut. Trebuia sa infrunt aceasta situatie intr-un fel sau altul. Alerg catre Sasuke cazand in genunchi langa el, varsand lacrimi amare.
-De ce? Sa-mi fie auzite vorbele ! il blestem pe cel care a facut asta, sa arda in fundul iadului ! urlu eu plangand in hohote si strigand dupa ajutoare. Cat as fi dat sa fi fost eu in lucul lui, as fi platit orice, as fi facut absolut orice sa nu se intample asta. In orice caz cel mai bun lucru pe care l’asi fi facut acum ar fi fost sa caut ajutoare si chiar asta intentionam sa fac. Ma uit pe telefonul lui Sasuke dar fara rost, se stricase oricum, continui sa urlu dupa ajutor din rasputeri, spre bucuria mea se pare imi auzise domnul rugamintea si o masina oprise.
De la volan cobora un tip cu ochelari negri care avea parul orange cu tepi si multe pearcinguri in corp, iar de la celalalt loc din fata coborase…Itachi ??? Amandoi imi aruncau priviri semn ca nu stiau ce s-a intamplat alergand catre Sasuke. Imi las privirea in jos departandu-ma cu cativa centimetri de el. Lacrimile curgeau necontenit, nevrand sa se opreasca. Ii aud pe cei doi soptind :
-Pain, suna politia si salvarea ! spuse Itachi ingrijorat indreptandu-se catre mine.
-Nu-ti fa griji Sakura, o sa facem orice sa-l salvam ! spuse el serios lasand sa se prelinga o lacrima pe chipul sau albicios. Nu mai spun nimic si suspin in continuare. Nu puteam permite sa i se intample ceva lui Sasuke. In cerc sa ma calmez privindu-l pe tipul de langa Sasuke. Se pare ca il chema Pain si era var cu Sasuke. Rasuflu usurata, la inceput cand l-am vazut am crezut ca e alt nenorocit…
Fara sa imi dau seama o durere de cap imposibila ma cuprinde, lesin facand contact cu astfaltul.
----Autorul----
Oare ce s-a intamplat cu Sakura ? Sasuke va supravietui oare ? Continuati sa cititi si veti descoperi.
~Sakura~
II
Deschid incet ochii observand ca sunt intr-un scaun alaturi de patul lui Sasuke. Tot aici se aflau si parintii lui Sasuke, Pain si Itachi varsand lacrimi amare si rugandu-e ca fiul lor sa supravietuiasca. Se pare ca fusese nimerit intr-un punct vital, dar totusi doctorii se chinuiau sa-i scoata glonturile. Simt cum lacrimile imi invadeaza din nou fata alba asemeni zapezii. Imi intorc privirea in alta parte lasand lacrimile cristaline sa-mi brazdeze fata. Tot ce pouteam face in momentul asta era sa ma rog si eu ca Sasuke sa supravietuiasca….
Unul dintre doctori se apropie de noi spunandu-ne cu amaraciune:
-Imi pare rau, dar nu s-a putut face nimic spuse doctoral si el trist. Era un barbat in jur de patruzeci de ani pe care nu-l voi ietra niciodata pentru minciuna asta, nu se putea nu se putea
intampla una ca asta ! Raman impietrita la auzul spuselor doctorului.
-Minti, minti neispravitule ! urlu eu cat pot de tare apropiindu-ma mai mult de Sasuke. Imi pun mana peste a lui plangand si soptindu-i : ‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’
So:
Capitolul VIII
~Sasuke~
Imi deschid lenes ochii plapanzii de abanos privind in jurul meu somnoros. Cat Dumnezeu am dormit ? In fine, ma ridic buimac cu ochii intre-deschisi de pe patul moale si imi indrept privirea catre ceasul de la perete care arata ora trei jumatate. Mai aveam treizeci de minute deci trebuia sa ma pregatesc. Ma duc catre sifonier si imi aleg tinuta dupa care ma indrept catre baie. Imi dau jos treningul intrand in cabina de dus. Dau drumul la izvorul de apa limpede si incolora lasandu-l sa-mi atinca fiecare particica din corp. Oftez usor dupa care imi arunc privirea deasupra mea inchizand ochii cateva minute. Stau in aceasta stare dupa care opresc apa cristalina si parasesc cabina de duc. Imi iau un capot negru si un pieptan gri dupa care intru in camera asezandu-ma pe pat. Dau jos capotul dupa care ma imbrac cu o pereche de boxeri albi, un maeu de aceeasi culoare, deasemenea pun pe mine si o pereche de jeansi largi de culoare gri, iar pe deasupra maeului o camasa rosie in dungi negre.
Ma incalt cu o pereche de tenisi negrii. Inghit in sec dupa care imi usuc parul matasos cu fionul de culoare maro, apoi il pieptan calm. Folosesc ca de obicei coafura mea cu tepi, lasand cateva fire rebele pe fata. Imi privesc chipul in oglinda atasata de sifonier si schitez un zambet smecher si in acelasi timp pervers. Voi face orce ca sa o seduc pe Sakura, bineinteles daca va fi nevoie, ceea ce apreciez cel mai mult la ea este ca nu e una dintre usuraticele care imi cad pe loc la picioare. Chiar daca se oprise furtuna tot mai adia un vant usor aprig, asa ca imi iau o geaca gri din piele. Privesc din nou ceasul care arata ca au trecut douazeci si cinci de minute, inseamna ca mai aveam cinci. Nu mai aveam timp sa iau ceva de mancare asa ca mestec o guma in timp ce parasesc dormitorul, dupa care si casa.
Imi aleg din garaj o masina Audi R8 si accelerez parasind curtea casei. Pun o manea la difuzorul masinii ascultand-o neglijend, scotandu-mi o tigare din care incepusem sa trag din ea nepesator. Aveam de gand sa-i spun in fata Sakurei ca o iubesc si sper ca imi va spune acelasi lucru, am trecut prin destula amaraciune ca sa sufar si pentru o fata neinsemnata, dar ce tot spun, ea nu era neinsemnata, era dragostea mea de aproape zece ani, cum se spune ‘’Prima dragoste nu se uita’’ nu stiu daca e intocmai asa dar era ceva de genu. Alerg pe soselele pline de soferi idioti care stateau si asteptau la semafor si cand era verde ceea ce ma scotea din minti, nu aveam de gand sa intarzii, i-asi fi facut din prima o impresie proasta, voiam sa evit asta.
Trec prin fata unei fantani arteziene, a multor magazine si mall-uri continuand sa trag neglijent din tigare. Privesc ceasul masini ce-mi indica sa ma grabesc caci mai aveam doar doua minute. Nu vroiam sa fiu un magar care intarzia din prima. Clipesc putin dupa care imi dau seama ca ploaia va incepe din nou sa ne viziteze, acum doar picura incet. Ajung in fata masinii dupa care cobor si ma uit in jur pentru a da de urma rozaliei, dar nici vorba sa fie pe undeva.
Ma asez indiferent pe o banca din fata scolii privind in gol. Inspir aerul proaspat adus de stropii de ploaie care cadeau din norii cenusii brazdand intrecul pamant. Nu-mi pasa, ramasesem in continuare pe banca. Stau cateva secunde pe loc ramanand ingandurat dupa care vrand sa fac o miscare dar fiind impiedicat de zgomotul produs de cineva sau ceva. Imi intorc privirea in spate dar nici urma de cineva. Probabil o fi fost fosnetul crengilor de copaci care se izbeau una de alta.
Oftez scurt dupa care ma intreb :’’Oare unde o fi ? A patit ceva ?’’. Incerc sa imi alung gandurile negative auzind soneria sacaitoare a telefonului. Se pare ca era ea. Privesc inainte dupa care ii raspund asteptand sa incepa dansa conversatia. Inghit in sec pana candi ii aud vocea asemeni celui mai frumos cantec al unei privighetori.
-Sas’ke kun, vroiam sa-ti spun…
Era evidint ca vorbele ii erau imposibil de grait, oftez usor dupa care sparg eu gheata murmurand sfios.
-Mda, ce anume ? Off Doamne, cred ca ar trebui sa incetez cu replica asta imbecila ca nu cuceresc pe nimeni cu ea. Imi opresc sirul gandurilor cand ii aud raspunsul cat se poate de calm si indiferent.
-Vroiam sa-ti spun ca poti veni la mine sa discutam, parintii mei nu sunt acasa deci putem vorbi linistiti…spuse ea. Vocea ei ma facea fericit si parca imi mangaia auzul. Ii confirm ca in cateva minute voi fi acolo schitand un zambet perverz si smecher. Ma invita la ea acasa, umm ce ganduri necurate imi mai vin. Vroiam sa inchid telefonul pentru a nu mai prelungi aceasta discutie insignifianta si pentru a ajunge mai repede la Sakura cand aud un foc de arma, dupa aia imi simt spatele strapuns de un glont. Raman stana de piatra si simt oribilizat cum respiratia mi se taie…iar corpul meu facand contact cu pamantul noroios, dupa care scap si telefonul din mana.
Acum chiar ca nu mai am scapare, daca mor… nu stiu ce se va intampla in continuare….
Sunt inconjurat de o balta de sange dupa care aud niste persoane indepartandu-se de acest loc….
----Autorul----
Sasuke ramase inconstient la pamant in timp ce faptasii plecasera de la locul incidentului. Prin urmare visul Sakurei nu fusese doar un simplu cosmar ci o premonitie de la un lucru oribil. Oare cine ar fi putut comite aceasta fapta necugetata ? ramane ca Sakura sa afle.
~Sakura~
I
‘’-Vroiam a-ti spun ca poti veni la mine sa discutam, parintii mei nu sunt acasa deci putem vorbi linistiti…
……….
-Voi veni in cateva minute…’’
Acestea erau ultimele cuvinte pe care le auzisem de la Sasuke. Stiam ca ceva rau sa intamplat, simt cum lacrimile o iau razna si incep sa se plimbe pe fata mea palida, stiam ca nu avea nici un rost dar incepusem sa urlu si sa ii strig numele continuu dar de nici un folos, nici un raspuns. Primul lucru pe care il fac este sa arunc telefonul intr-un colt al camerei dupa care sa fug ca disperata catre scoala. Plangeam fara oprire luand-o in fuga cat de repede puteam.
Cum se putu intampla una a asta ? daca se intampla ceva cu Sasuke si…cumva il pierdeam cred ca o sa ajung la balamuc…
Maresc viteza catre scoala, cred ca acolo s-a intamplat asta. Ignor tot ce e in jurul meu, trec su pe rosu la semafor, tot ce vroiam era sa ajung cat mai repede la Sasuke. Simteam cum inima imi era spulberata in mii de bucati, Ce fel de barbar ar fi facut un aca asta ? Daca voi afla, jur ca ma voi razbuna, prin orice, o sa-l omor pe cel care a facut asta, o s-o fac cu mana mea si nu-mi pasa ca voi ajunge in puscarie, o sa fac absolut orice ca sa-l stiu pe Sasuke in siguranta. Grabesc pasul iar in cateva minute observ cu spaima balta de sange din fata scolii si persoana care zacea inconstienta in ea.
Da, era chiar el. Era chiar Sasuke. De ce doamne ? de ce ai dat sa se intample o astfel de nenorocire ? De ce tocmai lui ? E numai vina mea, daca nu propuneam intalnirea asta idioata nu s’ar fi intamplat asa ceva, sunt o imbecila, nici nu merit sa ma fi nascut. Trebuia sa infrunt aceasta situatie intr-un fel sau altul. Alerg catre Sasuke cazand in genunchi langa el, varsand lacrimi amare.
-De ce? Sa-mi fie auzite vorbele ! il blestem pe cel care a facut asta, sa arda in fundul iadului ! urlu eu plangand in hohote si strigand dupa ajutoare. Cat as fi dat sa fi fost eu in lucul lui, as fi platit orice, as fi facut absolut orice sa nu se intample asta. In orice caz cel mai bun lucru pe care l’asi fi facut acum ar fi fost sa caut ajutoare si chiar asta intentionam sa fac. Ma uit pe telefonul lui Sasuke dar fara rost, se stricase oricum, continui sa urlu dupa ajutor din rasputeri, spre bucuria mea se pare imi auzise domnul rugamintea si o masina oprise.
De la volan cobora un tip cu ochelari negri care avea parul orange cu tepi si multe pearcinguri in corp, iar de la celalalt loc din fata coborase…Itachi ??? Amandoi imi aruncau priviri semn ca nu stiau ce s-a intamplat alergand catre Sasuke. Imi las privirea in jos departandu-ma cu cativa centimetri de el. Lacrimile curgeau necontenit, nevrand sa se opreasca. Ii aud pe cei doi soptind :
-Pain, suna politia si salvarea ! spuse Itachi ingrijorat indreptandu-se catre mine.
-Nu-ti fa griji Sakura, o sa facem orice sa-l salvam ! spuse el serios lasand sa se prelinga o lacrima pe chipul sau albicios. Nu mai spun nimic si suspin in continuare. Nu puteam permite sa i se intample ceva lui Sasuke. In cerc sa ma calmez privindu-l pe tipul de langa Sasuke. Se pare ca il chema Pain si era var cu Sasuke. Rasuflu usurata, la inceput cand l-am vazut am crezut ca e alt nenorocit…
Fara sa imi dau seama o durere de cap imposibila ma cuprinde, lesin facand contact cu astfaltul.
----Autorul----
Oare ce s-a intamplat cu Sakura ? Sasuke va supravietui oare ? Continuati sa cititi si veti descoperi.
~Sakura~
II
Deschid incet ochii observand ca sunt intr-un scaun alaturi de patul lui Sasuke. Tot aici se aflau si parintii lui Sasuke, Pain si Itachi varsand lacrimi amare si rugandu-e ca fiul lor sa supravietuiasca. Se pare ca fusese nimerit intr-un punct vital, dar totusi doctorii se chinuiau sa-i scoata glonturile. Simt cum lacrimile imi invadeaza din nou fata alba asemeni zapezii. Imi intorc privirea in alta parte lasand lacrimile cristaline sa-mi brazdeze fata. Tot ce pouteam face in momentul asta era sa ma rog si eu ca Sasuke sa supravietuiasca….
Unul dintre doctori se apropie de noi spunandu-ne cu amaraciune:
-Imi pare rau, dar nu s-a putut face nimic spuse doctoral si el trist. Era un barbat in jur de patruzeci de ani pe care nu-l voi ietra niciodata pentru minciuna asta, nu se putea nu se putea
intampla una ca asta ! Raman impietrita la auzul spuselor doctorului.
-Minti, minti neispravitule ! urlu eu cat pot de tare apropiindu-ma mai mult de Sasuke. Imi pun mana peste a lui plangand si soptindu-i : ‘’Sasuke, daca esti in viata, raspunde-mi, te rog, nu ma lasa acum cand am mai mare nevoie de tine…’’