09-01-2011, 08:59 PM
pai, in primu' rand: "Nu te mai subestima!"
cand am vazut ca ai postat nextul am intrat imediat sa vad ce ai mai scris pe`aici k nu ai mai postata de ceva timp:|
si cand am citit faza aia "nu mai descriu din perspectiva Sakurei" mi-am dat seama ca de fapt ea, chiar a... a murit:((
am plans la acest capitol ENORM de mult, si inca mai plang acum, cand scriu acest comentariu care poate ca nu va interesa pe nimeni, nici macar pe autoare...
da, poate ca nu intereseaza pe nimeni ceea ce zic eu, dar tot imi spun parerea.
Ai descris atat de bine in acest capitol>:D<... pot sa spun ca, in ochii mei cel putin, ai crescut fff mult in ceea ce priveste felul tau de a scrie...
Cu toate ca in ultima vreme, mi`am facut un 'obicei' din a plange la ficurile pe care le citesc:"> acesta chiar "isi merita lacrimile". ^.^
Doamnee!! O urasc pe Karin! Si Sasuke... bietul Sasuke!
In urma moartei rozaliei, brunetul a ramas doar o urma stearsa care a suferit atat de mult, incat a ajuns sa o vada in toate fetele!
Ridic capul ca sa-i vad ochii verzi, dar ma trezesc cu unii albastri ca marea. Sfasierea sufletului, durerea corpului, purul adevar care este langa mine, Sakura este moarta si intre ingeri. Plecata din aceasta lume pentru totdeauna, lasandu-ma pe mine intr-un desert fara indicatoare. Cu speranta revederii chipului angelic si a zambetului delicat, buzelor moi rupte din vise. Trezirea buimaca in ceata neagra care cauta o noua dragoste, o noua sclipire pentru care sa traiasca.
cat am plans cand am citit acest paragraf, Inca plang si ma mir ca mai pot scrie ceva.
Lacrimile se scurg si nu vor sa se opreasca!
De ce trebuie viata sa fie asa de cruda? De ce trebuie sa plang atata de mult pentru o "poveste"?
offf, pe cine incerc sa pacalesc?!
Cand am inceput sa citesc acest capitol, inca de la primul cuvant am simtit ca pasesc intr-o alta lume. Alt univers! Aici totul este real, si nu ma pot abtine... trebuie sa las lacrimile sa se prelinga pe obrajii moi, pentru ca mai apoi sa pot spune "cat de proasta am fost!"
Proasta? hm... poate, dar nu cred ca acesta este cuvantul...
@Myranda ^^ iti spun sincer ca nu ma asteptam la asa ceva!
Nu`mi vine sa cred ce schimbare radicala ai facut la fic [asta nu este de rau].
Nu`mi vine sa cred ca tu ai scris asta!
off, sunt de`a dreptul socata, impresionata, plang dar in acelasi timp imi vine sa rad cand ma gandesc ca plang pentru ceva ce nu exista, ce nu a existat si nu va exista vreodata!
sa stii ca a meritat asteptarea...
Acest capitol a fost cel mai bun de pana acum! Te felicit!
sper ca si urmatoarele sa fie macar pe jumatatea acestuia...
spor la scris si sa ai multa imaginatie ca sa ne aduci ceva pe masura in urmatorul capitol.
kiss u:* *hugs*>:D<
P.S. te rog mult de tot sa ma anunti cand aduci nextul:)
cand am vazut ca ai postat nextul am intrat imediat sa vad ce ai mai scris pe`aici k nu ai mai postata de ceva timp:|
si cand am citit faza aia "nu mai descriu din perspectiva Sakurei" mi-am dat seama ca de fapt ea, chiar a... a murit:((
am plans la acest capitol ENORM de mult, si inca mai plang acum, cand scriu acest comentariu care poate ca nu va interesa pe nimeni, nici macar pe autoare...
da, poate ca nu intereseaza pe nimeni ceea ce zic eu, dar tot imi spun parerea.
Ai descris atat de bine in acest capitol>:D<... pot sa spun ca, in ochii mei cel putin, ai crescut fff mult in ceea ce priveste felul tau de a scrie...
Cu toate ca in ultima vreme, mi`am facut un 'obicei' din a plange la ficurile pe care le citesc:"> acesta chiar "isi merita lacrimile". ^.^
Doamnee!! O urasc pe Karin! Si Sasuke... bietul Sasuke!
In urma moartei rozaliei, brunetul a ramas doar o urma stearsa care a suferit atat de mult, incat a ajuns sa o vada in toate fetele!
Ridic capul ca sa-i vad ochii verzi, dar ma trezesc cu unii albastri ca marea. Sfasierea sufletului, durerea corpului, purul adevar care este langa mine, Sakura este moarta si intre ingeri. Plecata din aceasta lume pentru totdeauna, lasandu-ma pe mine intr-un desert fara indicatoare. Cu speranta revederii chipului angelic si a zambetului delicat, buzelor moi rupte din vise. Trezirea buimaca in ceata neagra care cauta o noua dragoste, o noua sclipire pentru care sa traiasca.
cat am plans cand am citit acest paragraf, Inca plang si ma mir ca mai pot scrie ceva.
Lacrimile se scurg si nu vor sa se opreasca!
De ce trebuie viata sa fie asa de cruda? De ce trebuie sa plang atata de mult pentru o "poveste"?
offf, pe cine incerc sa pacalesc?!
Cand am inceput sa citesc acest capitol, inca de la primul cuvant am simtit ca pasesc intr-o alta lume. Alt univers! Aici totul este real, si nu ma pot abtine... trebuie sa las lacrimile sa se prelinga pe obrajii moi, pentru ca mai apoi sa pot spune "cat de proasta am fost!"
Proasta? hm... poate, dar nu cred ca acesta este cuvantul...
@Myranda ^^ iti spun sincer ca nu ma asteptam la asa ceva!
Nu`mi vine sa cred ce schimbare radicala ai facut la fic [asta nu este de rau].
Nu`mi vine sa cred ca tu ai scris asta!
off, sunt de`a dreptul socata, impresionata, plang dar in acelasi timp imi vine sa rad cand ma gandesc ca plang pentru ceva ce nu exista, ce nu a existat si nu va exista vreodata!
sa stii ca a meritat asteptarea...
Acest capitol a fost cel mai bun de pana acum! Te felicit!
sper ca si urmatoarele sa fie macar pe jumatatea acestuia...
spor la scris si sa ai multa imaginatie ca sa ne aduci ceva pe masura in urmatorul capitol.
kiss u:* *hugs*>:D<
P.S. te rog mult de tot sa ma anunti cand aduci nextul:)