09-01-2011, 07:35 PM
Sper ca este mai bun. Va zic de acum ca nu mai o sa scriu din prespectiva Sakurei deoarece nu are rost. Dar ramane acelasi cuplu, doar ca este ceva mai complicat. Este posibil sa nu intelegeti propozitile din cauza ideei care inca nu o dezvalui, daca cititi cu atentie o sa stiti ce se intampla. Formularea pare a fi gresita dar nu este, nu stiti la ce ma refer, trebuie sa am grija sa nu va dati seama de adevar, dar in acelasi timp trebuie sa dau cateva scapari ca sa va prinde- ti.
Autor:
Viata parca s-a scurs fara pic de jena, nimeni nu a ramas pe loc, s-a dus. Dusa este si iubirea lui Sasuke pentru Sakura, o iubire care este imposibila din cauza trupului si a mortii. Toti si-au vazut de viata, mai mult sau mai putin. Nisipul timpului cade tot la vale, moartea este aprope pentru cel care cauta adapost sufletesc, portile s-au inchis si viata este pe terminate. Doar pozele vechi mai aduc aminte de vremurile de demult, dar sentimentele omului in nimic nu pot fi puse.
Sakura este pierduta. Mica floare de ciresi se plimba fara scapare prin ceata deasa. Picioarele obosite nu mai pot sa mearga, corpul ei slabeste din cauza drumului. Dar sa terminam, Sakura pleaca dar spre alta lume, spre o noua viata care speram ca o va face fericita si ii va potoli setea de sange. Ea este in cosciug, sase scanduri care o inconjoara, nu o lasa sa vada altceva. Pamantul rece care o inveleste ca o patura, ocrotind-o de tot raul de la suprafata. Sakura a fost inmormantata.
Sasuke este sef. Conducator a firmei, nu a vietii, ca daca ar fi asa Sakura s-ar gasi prin putinele randuri. Dar ea tot este simtita prin firmituri, doar atat a ramas din ea. Domnul Fugaku, tatal eroului nostru, i-a lasat acestuia firma lui de arhitectura. Iar tanarul brunet iesit din liceu a intrat agale si totusi cu viteza in facultate. Lucrurile bune, banii din buzunare, mobila din casa, dar Sakura pierduta intre lumi.
Sasuke s-a insurat cu Karin. O propozitie atat de scurta dar care are un impact atat de mare, o moarte care nu are scapare, o durere a pieirii care parca isi pierde suflarea. Realitatea iubirii nimeni nu o stie, si nimeni nu intelege ce anume simte Sasuke pentru Sakura, iubire sau afectiune. Doar atat se stie, nimic mai mult ca acum zece ani. Zile, saptamani, luni, anotimpuri, ani, toate au trecut fara ca nimeni sa observe, ca o cascada care curge fara sa se opreasca. Nimic mai mult decat un timp care nu mai are intoarcere, dar nici continuare.
Karin a nascut. Si mai scurt, dar si mai dureros. Doi copii ca niste ingeri, fiinte nascute fara iubire, fara sentimente intre parinti. O fata dulce care topeste inima oricui, deschiderea usoara a gurii, si rostirea cuvintelor cu a ei voce rasuna ingereste oriunde. Parul brunet si lung se varsa usor pe spate, ochii caprui plini de stalucire si iubire, buzele mici, pielea fina si alba ca laptele, un ghiocel intr-o casa fara dragoste. Si un baiat atat de puternic, de mic se vede cat de mult isi iubeste sora, si-ar da si viata pentru fericirea ei. Parul lui brunet este facut tepi, ochii ca abisul castigati de la tatal lui ii adauga o trasatura pielii albe ca zapada. Doi gemeni care s-au nascut ca sa tina in viata focul aprins a iubirii imposibile.
Karina a omorat-o pe Sakura. Groaza si ura iesita din fiecare pol al sufletului. Idola morta care nu isi dorea dacat sa traiasca, sa iubeasca in tacere si sa omoare cu lacrimi in ochi. Drama sufletului cititorului sa fie stearsa cu lumina, iubirea divina sa curga si sa omoare diavoli de vina mortii. Sangele dreptatii sa curga, rosie sa devina tara pacatului. Cuvinte dureroase care nu trebuie punctate, nici macar atinse cu varful unui ac, lasa-te pe pragul usii ca sa putrezeasca.
Sasuke o insala pe Karin. Numele criminalei auzite in fiecare propozitie de inceput rasuna ca un ecou, dar acum s-a dus. Durerea ei dar bucuria nostra, Sasuke o insala. Secretara tanara si frumoasa care para ca se vede in oglinzile biroului... sau e fantoma lui Sakura? Doar vise spulberate de realitate, lacrimile realitatii care par atat de adevarata, lafel ca divinul corp al secretarei. Inlocuirea divinei indius cu Karin, si acum cu secretara manjita de amant. Pielea putin inchisa, buzele moi si carnoase, parul blond si ondulac care strabate spatele pana la posterior, ochii albastrii care se contureaza cu galbenul firelor de par, asa este fiinta numita secretara, sau amanta a iubirii.
Si cu un cutin imaginar oprim descrierea prezentulu fara prespectiva de personaj, si intram putin in biroul lui Sasuke. O incapere incalzita de dorinta trupurilor, dar iubirea nu exista,dragostea inca este ramasa in mormantul lui Sakura. Si sa intram cu pasi usori, fara graba ca ziua e lunga, in cele petrecute de Sasuke. Sa vedem si noi ce mai simte bietul Sasuke, acel copil care a dus-o pe tanara indius spre pieiire. Durerea sau iubirea, sentimente citite prin furtuna din inima.
O sarut apasat si cu lacomie, limba care se plimba nestingherita prin lacasul umed. Mana dreapta care se plimba pe coloana ei, iar mana stanga cu rusine sa afla pe piciorul acesteia. O trag aprope de mine, sa stiu ca al ei corp este langa mine. Buzele aluneca pana la gatul fin care miroase a vanilie, fara multe ganduri tanara domnisoara isi misca capul ca sa-mi faca loc. Musc si ling fara sa ma opresc, cat de mult o iubesc pe ...Sakura.
Ridic capul ca sa-i vad ochii verzi, dar ma trezesc cu unii albastri ca marea. Sfasierea sufletului, durerea corpului, purul adevar care este langa mine, Sakura este moarta si intre ingeri. Plecata din aceasta lume pentru totdeauna, lasandu-ma pe mine intr-un desert fara indicatoare. Cu speranta revederii chipului angelic si a zambetului delicat, buzelor moi rupte din vise. Trezirea buimaca in ceata neagra care cauta o noua dragoste, o noua sclipire pentru care sa traiasca.
Nu este prima oara cand ma sarut cu o femeie crezand ca este ea, si "ea" reprezinta tanara fara care m-a fermecat, care mi-a scos sufletul si la pastrat, floarea de ciresi pe care am ofilit-o. Copiii mei prin asta s-au nascut, vederea stricata si inima care isi dorea s-o vada pe Sakura. Am crezut ca este floarea mea de ciresi, dar spre ghinionul meu era Karin. De atatea ori m-am sarutat cu femei crezand ca este "ea", ca o sa-si dea o peruca jos si o sa sarim pe un nor. Ca o sa-i simt corpul cum se preseaza pe trupul meu, ca o s-o strivesc cu putere, ca o sa devina parte din corpul meu.
Minciuni
Minciuna diavolui. Rosu ca sangele, dur ca fierul, ascutit ca sabia, dureros ca iubirea, urata ca realitatea, viata ca minciuna. Geamul plin de gheata, florile inghetate care stau si se uita la diavol. Minciuna din ochii care clipesc si se misca fara incetare, zece ani trecuti ca prin ochii uitarii. Adevarul doare, minciuna se taraste, dar una dintre ele castiga, si aceasta este inselarea. Si pe geam se scrie INDIUS love dar cu sange, moartea o ingroapa, dar ea se taraste si supravietuieste.
Sakura traieste. Unde este? Ce face? Cum se simte? Intrebari care nu au raspuns, doar indoieli. Este in aceasta lume sau in alta, arata lafel sau diferit, e diavol sau inger, buna sau rea, nimeni nu stie. Poate s-a reincarnat intr-o pisica, caine, leoaica, papagal, orice animal ii poate avea sufletul chinuit. Dar orice ar fi ar arata uimitor, parul roz bombon, buzele moi, corpul firav, ochii verzi ca iarba proaspata, toata inima ei chinuita. Poate chiar traieste in aceasta lume si este aprope de Sasuke. Sau este moarta si ingropata?
Oare eu doar am dat din gura? S-au chiar am spus un adevar. Eu nu stiu, dar poate voi da. Si pe foaie o sa iasa: "The end la realitate".
Sper ca va placut, nu este foarte bun dar sper ca merge. Daca nu am nici un comentariu o sa plang :cry:. Nu se termina povestea.
Autor:
Viata parca s-a scurs fara pic de jena, nimeni nu a ramas pe loc, s-a dus. Dusa este si iubirea lui Sasuke pentru Sakura, o iubire care este imposibila din cauza trupului si a mortii. Toti si-au vazut de viata, mai mult sau mai putin. Nisipul timpului cade tot la vale, moartea este aprope pentru cel care cauta adapost sufletesc, portile s-au inchis si viata este pe terminate. Doar pozele vechi mai aduc aminte de vremurile de demult, dar sentimentele omului in nimic nu pot fi puse.
Sakura este pierduta. Mica floare de ciresi se plimba fara scapare prin ceata deasa. Picioarele obosite nu mai pot sa mearga, corpul ei slabeste din cauza drumului. Dar sa terminam, Sakura pleaca dar spre alta lume, spre o noua viata care speram ca o va face fericita si ii va potoli setea de sange. Ea este in cosciug, sase scanduri care o inconjoara, nu o lasa sa vada altceva. Pamantul rece care o inveleste ca o patura, ocrotind-o de tot raul de la suprafata. Sakura a fost inmormantata.
Sasuke este sef. Conducator a firmei, nu a vietii, ca daca ar fi asa Sakura s-ar gasi prin putinele randuri. Dar ea tot este simtita prin firmituri, doar atat a ramas din ea. Domnul Fugaku, tatal eroului nostru, i-a lasat acestuia firma lui de arhitectura. Iar tanarul brunet iesit din liceu a intrat agale si totusi cu viteza in facultate. Lucrurile bune, banii din buzunare, mobila din casa, dar Sakura pierduta intre lumi.
Sasuke s-a insurat cu Karin. O propozitie atat de scurta dar care are un impact atat de mare, o moarte care nu are scapare, o durere a pieirii care parca isi pierde suflarea. Realitatea iubirii nimeni nu o stie, si nimeni nu intelege ce anume simte Sasuke pentru Sakura, iubire sau afectiune. Doar atat se stie, nimic mai mult ca acum zece ani. Zile, saptamani, luni, anotimpuri, ani, toate au trecut fara ca nimeni sa observe, ca o cascada care curge fara sa se opreasca. Nimic mai mult decat un timp care nu mai are intoarcere, dar nici continuare.
Karin a nascut. Si mai scurt, dar si mai dureros. Doi copii ca niste ingeri, fiinte nascute fara iubire, fara sentimente intre parinti. O fata dulce care topeste inima oricui, deschiderea usoara a gurii, si rostirea cuvintelor cu a ei voce rasuna ingereste oriunde. Parul brunet si lung se varsa usor pe spate, ochii caprui plini de stalucire si iubire, buzele mici, pielea fina si alba ca laptele, un ghiocel intr-o casa fara dragoste. Si un baiat atat de puternic, de mic se vede cat de mult isi iubeste sora, si-ar da si viata pentru fericirea ei. Parul lui brunet este facut tepi, ochii ca abisul castigati de la tatal lui ii adauga o trasatura pielii albe ca zapada. Doi gemeni care s-au nascut ca sa tina in viata focul aprins a iubirii imposibile.
Karina a omorat-o pe Sakura. Groaza si ura iesita din fiecare pol al sufletului. Idola morta care nu isi dorea dacat sa traiasca, sa iubeasca in tacere si sa omoare cu lacrimi in ochi. Drama sufletului cititorului sa fie stearsa cu lumina, iubirea divina sa curga si sa omoare diavoli de vina mortii. Sangele dreptatii sa curga, rosie sa devina tara pacatului. Cuvinte dureroase care nu trebuie punctate, nici macar atinse cu varful unui ac, lasa-te pe pragul usii ca sa putrezeasca.
Sasuke o insala pe Karin. Numele criminalei auzite in fiecare propozitie de inceput rasuna ca un ecou, dar acum s-a dus. Durerea ei dar bucuria nostra, Sasuke o insala. Secretara tanara si frumoasa care para ca se vede in oglinzile biroului... sau e fantoma lui Sakura? Doar vise spulberate de realitate, lacrimile realitatii care par atat de adevarata, lafel ca divinul corp al secretarei. Inlocuirea divinei indius cu Karin, si acum cu secretara manjita de amant. Pielea putin inchisa, buzele moi si carnoase, parul blond si ondulac care strabate spatele pana la posterior, ochii albastrii care se contureaza cu galbenul firelor de par, asa este fiinta numita secretara, sau amanta a iubirii.
Si cu un cutin imaginar oprim descrierea prezentulu fara prespectiva de personaj, si intram putin in biroul lui Sasuke. O incapere incalzita de dorinta trupurilor, dar iubirea nu exista,dragostea inca este ramasa in mormantul lui Sakura. Si sa intram cu pasi usori, fara graba ca ziua e lunga, in cele petrecute de Sasuke. Sa vedem si noi ce mai simte bietul Sasuke, acel copil care a dus-o pe tanara indius spre pieiire. Durerea sau iubirea, sentimente citite prin furtuna din inima.
O sarut apasat si cu lacomie, limba care se plimba nestingherita prin lacasul umed. Mana dreapta care se plimba pe coloana ei, iar mana stanga cu rusine sa afla pe piciorul acesteia. O trag aprope de mine, sa stiu ca al ei corp este langa mine. Buzele aluneca pana la gatul fin care miroase a vanilie, fara multe ganduri tanara domnisoara isi misca capul ca sa-mi faca loc. Musc si ling fara sa ma opresc, cat de mult o iubesc pe ...Sakura.
Ridic capul ca sa-i vad ochii verzi, dar ma trezesc cu unii albastri ca marea. Sfasierea sufletului, durerea corpului, purul adevar care este langa mine, Sakura este moarta si intre ingeri. Plecata din aceasta lume pentru totdeauna, lasandu-ma pe mine intr-un desert fara indicatoare. Cu speranta revederii chipului angelic si a zambetului delicat, buzelor moi rupte din vise. Trezirea buimaca in ceata neagra care cauta o noua dragoste, o noua sclipire pentru care sa traiasca.
Nu este prima oara cand ma sarut cu o femeie crezand ca este ea, si "ea" reprezinta tanara fara care m-a fermecat, care mi-a scos sufletul si la pastrat, floarea de ciresi pe care am ofilit-o. Copiii mei prin asta s-au nascut, vederea stricata si inima care isi dorea s-o vada pe Sakura. Am crezut ca este floarea mea de ciresi, dar spre ghinionul meu era Karin. De atatea ori m-am sarutat cu femei crezand ca este "ea", ca o sa-si dea o peruca jos si o sa sarim pe un nor. Ca o sa-i simt corpul cum se preseaza pe trupul meu, ca o s-o strivesc cu putere, ca o sa devina parte din corpul meu.
Minciuni
Minciuna diavolui. Rosu ca sangele, dur ca fierul, ascutit ca sabia, dureros ca iubirea, urata ca realitatea, viata ca minciuna. Geamul plin de gheata, florile inghetate care stau si se uita la diavol. Minciuna din ochii care clipesc si se misca fara incetare, zece ani trecuti ca prin ochii uitarii. Adevarul doare, minciuna se taraste, dar una dintre ele castiga, si aceasta este inselarea. Si pe geam se scrie INDIUS love dar cu sange, moartea o ingroapa, dar ea se taraste si supravietuieste.
Sakura traieste. Unde este? Ce face? Cum se simte? Intrebari care nu au raspuns, doar indoieli. Este in aceasta lume sau in alta, arata lafel sau diferit, e diavol sau inger, buna sau rea, nimeni nu stie. Poate s-a reincarnat intr-o pisica, caine, leoaica, papagal, orice animal ii poate avea sufletul chinuit. Dar orice ar fi ar arata uimitor, parul roz bombon, buzele moi, corpul firav, ochii verzi ca iarba proaspata, toata inima ei chinuita. Poate chiar traieste in aceasta lume si este aprope de Sasuke. Sau este moarta si ingropata?
Oare eu doar am dat din gura? S-au chiar am spus un adevar. Eu nu stiu, dar poate voi da. Si pe foaie o sa iasa: "The end la realitate".
Sper ca va placut, nu este foarte bun dar sper ca merge. Daca nu am nici un comentariu o sa plang :cry:. Nu se termina povestea.