08-01-2011, 11:16 PM
Se pare ca am dat si eu peste acest topic. Chiar ma bucur ca am mai gasit oameni care cred acelasi lucru ca mine.
Ei bine, multi ati zis ca prieteni adevarati nu exista. Eu una va zic ca exista. La mine in clasa, suntem o echipa de handbal. Multi ne-au zis ca suntem toate unite. Ne aparam una pe alta. Cand cineva se ia de una dintre noi sarim toate pentru a ne apara. Chiar si dirigintele a ajuns sa ne zica despre faptul ca suntem unite.
In aceasta echipa, pot zice ca mi-am gasit o prietena adevarata. Nu ne-am certat deloc si totdeauna vorbim si ne zicem una alteia secrete. Pot zice ca nu m-am mai inteles cu cineva asa de bine niciodata. I-am zis ei multe lucruri pe care nu le-am zis nimanui. Celelalte fete din echipa, ma inteleg si cu ele, insa stiu ca nu indeajuns incat sa le zic si lor aceste secrete. Ele sunt mult mai gura sparta si imediat dau cu ciocu' la celelalte clase.
Ei bine, vara trecuta, pot zice ca m-am apropiat de un coleg cu care facem franceza si engleza. Un baiat din C.
Ne-am apropiat din faptul ca el a fost iubitul unei coechipiere din echipa mea, iar el mai mereu vorbea despre ea cu mine. Insa, o data mi-a spus ca vrea sa se desparta de ea. Zis si facut. S-a despartit de ea si eu am inceput sa vorbesc cu el tot mai mult. Coechipierele mele ziceau ca il plac si ca nu stiu ce, dar adevarul era ca eu ma simteam chiar foarte bine in prezenta lui.
Am descoperit ca ne asemanam chiar foarte mult si din gluma in gluma incepeam sa-l consider ca un frate, iar el pe mine ca o sora. Incepeam sa tin la el tot mai mult. Ma intelegeam si inca ma inteleg cu el foarte bine. Ne aparam unul pe altui si tot asa.
Insa, acum o luna sau doua, coechipierele mele nu-l mai suportau si vroiau sa faca tot posibilul doar pentru a ne separa. Au existat multe certuri din care eu am iesit cea care suferea ca o fraiera. Recunosc, am plans pentru chestia asta chiar si la scoala. Imi pare bine ca el nu a fost de fata ca probabil facea crima de om. Prietenele mele au observat ca nu am de gand sa-mi distrug prietenia dintre mine si el asa ca au lasat-o balta.
Chiar cand credeam ca totul s-a terminat, s-a gasit alta desteapta - pe care chiar nu o suport si nici nu am suportat-o - de la mine din echipa sa se bage intre mine si el. Totdeauna imi zicea ca se va duce la celelalte fete si ma vor pune sa aleg dintre echipa si acel baiat cu care ma inteleg.
Acum, in prezent, mi-a facut multe probleme cu el. Chiar m-am certat cu el si ne-am impacat. Chiar si in momentul acesta am iesit dintr-o cearta cu el si e foarte suparat pe mine din cauza acelei.. sa nu zic cum.
Oricum, ma bucur ca prietena mea cu care ma inteleg foarte bine nu se afla printre cele care m-ar pune sa aleg. Stie cat tin la acel prieten al meu si nu cred ca m-ar face sa sufar. Probabil multi v-eti zice ca sunt chiar proasta pentru ca as lasa un baiat sa intervina intre mine si prietenele mele, insa si el imi este un prieten. Unul chiar foarte bun care mi-a fost aproape cand ele nu erau. Totdeauna cand el era trist si eu eram la fel.
Scuzati pentru acest post asa de lung, insa simteam nevoia sa ma eliberez undeva.
Ei bine, multi ati zis ca prieteni adevarati nu exista. Eu una va zic ca exista. La mine in clasa, suntem o echipa de handbal. Multi ne-au zis ca suntem toate unite. Ne aparam una pe alta. Cand cineva se ia de una dintre noi sarim toate pentru a ne apara. Chiar si dirigintele a ajuns sa ne zica despre faptul ca suntem unite.
In aceasta echipa, pot zice ca mi-am gasit o prietena adevarata. Nu ne-am certat deloc si totdeauna vorbim si ne zicem una alteia secrete. Pot zice ca nu m-am mai inteles cu cineva asa de bine niciodata. I-am zis ei multe lucruri pe care nu le-am zis nimanui. Celelalte fete din echipa, ma inteleg si cu ele, insa stiu ca nu indeajuns incat sa le zic si lor aceste secrete. Ele sunt mult mai gura sparta si imediat dau cu ciocu' la celelalte clase.
Ei bine, vara trecuta, pot zice ca m-am apropiat de un coleg cu care facem franceza si engleza. Un baiat din C.
Ne-am apropiat din faptul ca el a fost iubitul unei coechipiere din echipa mea, iar el mai mereu vorbea despre ea cu mine. Insa, o data mi-a spus ca vrea sa se desparta de ea. Zis si facut. S-a despartit de ea si eu am inceput sa vorbesc cu el tot mai mult. Coechipierele mele ziceau ca il plac si ca nu stiu ce, dar adevarul era ca eu ma simteam chiar foarte bine in prezenta lui.
Am descoperit ca ne asemanam chiar foarte mult si din gluma in gluma incepeam sa-l consider ca un frate, iar el pe mine ca o sora. Incepeam sa tin la el tot mai mult. Ma intelegeam si inca ma inteleg cu el foarte bine. Ne aparam unul pe altui si tot asa.
Insa, acum o luna sau doua, coechipierele mele nu-l mai suportau si vroiau sa faca tot posibilul doar pentru a ne separa. Au existat multe certuri din care eu am iesit cea care suferea ca o fraiera. Recunosc, am plans pentru chestia asta chiar si la scoala. Imi pare bine ca el nu a fost de fata ca probabil facea crima de om. Prietenele mele au observat ca nu am de gand sa-mi distrug prietenia dintre mine si el asa ca au lasat-o balta.
Chiar cand credeam ca totul s-a terminat, s-a gasit alta desteapta - pe care chiar nu o suport si nici nu am suportat-o - de la mine din echipa sa se bage intre mine si el. Totdeauna imi zicea ca se va duce la celelalte fete si ma vor pune sa aleg dintre echipa si acel baiat cu care ma inteleg.
Acum, in prezent, mi-a facut multe probleme cu el. Chiar m-am certat cu el si ne-am impacat. Chiar si in momentul acesta am iesit dintr-o cearta cu el si e foarte suparat pe mine din cauza acelei.. sa nu zic cum.
Oricum, ma bucur ca prietena mea cu care ma inteleg foarte bine nu se afla printre cele care m-ar pune sa aleg. Stie cat tin la acel prieten al meu si nu cred ca m-ar face sa sufar. Probabil multi v-eti zice ca sunt chiar proasta pentru ca as lasa un baiat sa intervina intre mine si prietenele mele, insa si el imi este un prieten. Unul chiar foarte bun care mi-a fost aproape cand ele nu erau. Totdeauna cand el era trist si eu eram la fel.
Scuzati pentru acest post asa de lung, insa simteam nevoia sa ma eliberez undeva.