08-01-2011, 12:02 PM
Pai am adus nextul insa nu prea cred ca a iesit bine. Cred ca dintre toate acest capitol este un esec total.
Capitolul X
Sasuke:
-Sasuke, fa-ti bagajele alea mai repede! Avionul nu te asteapta pe tine! il aud pe Itachi strigand din alta incapere.
Oftez si continui sa-mi impachetez hainele cumparate aici dupa care imi pun in buzunarul blugilor telefonul si mp3-ul care a stat toata noaptea la incarcat. In jumatate de ora termin tot de impachetat si inainte de a iesi din camera o mai privesc o data dupa care inchid usa in urma mea. Astazi, ar fi trebuit sa ma insor. Ma intreb, oare ce a facut Karin in tot acest timp? Nu ca m-ar interesa chiar atat de mult insa daca nu m-a avut pe mine cred ca a devenit o dama de companie. Nu cred ca ai mei ar fi lasat-o sa mai stea la noi in casa daca eu nu mai sunt in viata.
Schitez un zambet dupa care cobor scarile si ajung la parter unde sunt asteptat de fratele meu care pare al naibii de nervos. Imi dau ochii peste cap dupa care ies din casa, la fel facand si el. In fata curtii suntem asteptati de Pein intr-o Toyota rav4 de culoare neagra. Coboara din vehicul si imi ia bagajele pe care mi le pune in portbagaj dupa care ma asez in spate. Dupa ce termina si Itachi de incuiat casa se aseaza pe locul din fata mea. In cateva minute torturam strazile cu viteza masinii si intr-un sfert de ora ajungem la aeroport.
Intram in cladire cu bagaje cu tot dupa care ne aratam biletele si pasapoartele. Dupa ce tipul care nni le controleaza citeste numele de familie zambeste fortat si ne da drumul. Cred ca am dat de naiba. Astia cred ca noi suntem morti. De ce cred ca politia ne va astepta la intoarcerea in Konoha? Il privesc pe Itachi si-i spun toate aceste lucruri dupa care pe chipul sau apare un zambet smecher. Imi spune ca-l cunoaste pe tipul asta si ii era dator cu varf si indesat dupa ce l-a ajutat cu ceva. Il privesc uimit dupa care ne continuam drumul.
Sakura:
Ma ridic lenesa din pat si privesc micul calendar agatat de perete. Ma indrept spre el si vad ca iua de astazi este incercuita. Oare de ce? Cat de proasta pot fi! Am fost chemata la aeroport de Konan sa o intampin. Abia astept sa o vad! Insa, mi-ar placea mai mult daca Sasuke ar fi in viata. Ma musc de buza pana simt cum sangele se scurge usor dupa care steg acel firicel. Las cateva cristale sa se plimbe pe chipul meu dupa care ma duc la baie. In cateva minute ma aflu din nou in incapere si imi caut cu ce sa ma imbrac. I-am promis ca ma voi imbraca frumos insa nu stiu de ce trebuie sa ma imbrac asa. Imi aleg o rochita gri fara bretele care are o panglica neagra sub sani si este pana deasupra genunchilor cu o palma.
Parul mi-l las desprins si ma dau cu putin creion la ochi. Imi iau o gentuta mica in care imi pun telefonul, niste bani si cheile dupa care cobor la parter. Se pare ca Ino a plecat deja. Mai privesc putin livingul gol dupa care imi iau niste sandalute negre fara toc si parasesc locuinta. Ma indrept spre masina pe care acum o pot conduce fara frica deoarece am varsta legala. Recunosc, am condus-o de cateva ori inainte de a avea permis insa norocul a fost mereu de partea mea si politia nu m-a prins. Daca o facea ma trezeam cu dosarul penal de la saptesprezece ani. Ma urc in vehicul si accelerez. Destinatia este aeroportul.
In zece minute ajung acolo di o parchez la loc sigur. Persoana mai nebuna ca mine nu exista pe acest pamant. Sa conduci prin oras cu peste o suta la ora. Unde naiba umbla politistii astia? Imi dau ochii peste cap si intru in cladire. Trebuie sa astept avionul care vine din New York. Ma indrept intracolo si o caut cu privirea deoarece avionul a aterizat de cateva minute. Sper ca nu am intarziat deoarece Konan m-ar lua la bataie. Nu-i place cand nu sunt punctuala. Dupa ce imi plimb privirea prin toate partile, atentia imi este atrasa de doi bruneti care pasesc usor.
Raman socata cand il vad pe Sasuke. El, este in viata. Ii privesc pe amandoi mai atent si imi dau seama ca nu am halucinatii. Nu mai rezist si incep sa fug catre ei si-i strig. Il vad pe Itachi cum zambeste stisfacut iar Sasuke ramane uimit. Sar in bratele lui si-mi dau drumul lacrimilor. Este adevarat? Visez sau este realitate? El, este in viata? Incep sa plang in hohote si atrag atentia tuturor oamenilor din aeroport. Nu ma intereseaza! El este in viata. Il simt cum ma strange de talie si-mi sopteste sa ma calmez.
Dupa cateva minute in care am stat asa ii dau drumul insa el tot ma tine de talie si imi zambeste sincer. Raman uimita de comportamentul sau insa nu prea ma intereseaza. Imi asez capul pe umarul sau si am fi stat asa o vesnicie daca Itachi nu ne-ar fi trezit din visare. Ma deslipesc usor de corpul sau bine lucrat si-i privesc pe amndoi. Itachi ma trage de mana si ii spune fratelui sau sa ne urmeze. Incerc sa ma eliberez si-i spun ca eu o astept pe Konan insa nici un raspuns.
-Tu de fapt ne asteptai pe noi, nu pe ea! incepe sa-mi explice. Daca ti-ar fi spus Konan ca noi suntem in viata ai fi crezut?
Ne oprim si dau din cap in semn ca nu. Simt mana brunetului cum o atinge pe a mea dupa care le spun ca masina este parcata pe langa intrare. Ne indreptam spre iesire si nimeni nu mai spune nimic. Deschid portbagajul si le pun vazijele in acesta dupa care il trantesc cat pot. Itachi se aseaza in spate iar eu pe scaunul soferului si Sasuke langa mine. Ii intreb unde ii duc iar Itachi ma intreaba daca pot sta la mine in aceasta seara. Dau din cap in semn ca da si ne indreptam spre locuinta mea. Simt maba lui Sasuke cum imi atinge piciorul si-l privesc pret de cateva clipe dupa care i-o indepartez usor. Acesta da drumul la muzica si ne continuam drumul.
Deci cum am spus este un esec total.
Capitolul X
Sasuke:
-Sasuke, fa-ti bagajele alea mai repede! Avionul nu te asteapta pe tine! il aud pe Itachi strigand din alta incapere.
Oftez si continui sa-mi impachetez hainele cumparate aici dupa care imi pun in buzunarul blugilor telefonul si mp3-ul care a stat toata noaptea la incarcat. In jumatate de ora termin tot de impachetat si inainte de a iesi din camera o mai privesc o data dupa care inchid usa in urma mea. Astazi, ar fi trebuit sa ma insor. Ma intreb, oare ce a facut Karin in tot acest timp? Nu ca m-ar interesa chiar atat de mult insa daca nu m-a avut pe mine cred ca a devenit o dama de companie. Nu cred ca ai mei ar fi lasat-o sa mai stea la noi in casa daca eu nu mai sunt in viata.
Schitez un zambet dupa care cobor scarile si ajung la parter unde sunt asteptat de fratele meu care pare al naibii de nervos. Imi dau ochii peste cap dupa care ies din casa, la fel facand si el. In fata curtii suntem asteptati de Pein intr-o Toyota rav4 de culoare neagra. Coboara din vehicul si imi ia bagajele pe care mi le pune in portbagaj dupa care ma asez in spate. Dupa ce termina si Itachi de incuiat casa se aseaza pe locul din fata mea. In cateva minute torturam strazile cu viteza masinii si intr-un sfert de ora ajungem la aeroport.
Intram in cladire cu bagaje cu tot dupa care ne aratam biletele si pasapoartele. Dupa ce tipul care nni le controleaza citeste numele de familie zambeste fortat si ne da drumul. Cred ca am dat de naiba. Astia cred ca noi suntem morti. De ce cred ca politia ne va astepta la intoarcerea in Konoha? Il privesc pe Itachi si-i spun toate aceste lucruri dupa care pe chipul sau apare un zambet smecher. Imi spune ca-l cunoaste pe tipul asta si ii era dator cu varf si indesat dupa ce l-a ajutat cu ceva. Il privesc uimit dupa care ne continuam drumul.
Sakura:
Ma ridic lenesa din pat si privesc micul calendar agatat de perete. Ma indrept spre el si vad ca iua de astazi este incercuita. Oare de ce? Cat de proasta pot fi! Am fost chemata la aeroport de Konan sa o intampin. Abia astept sa o vad! Insa, mi-ar placea mai mult daca Sasuke ar fi in viata. Ma musc de buza pana simt cum sangele se scurge usor dupa care steg acel firicel. Las cateva cristale sa se plimbe pe chipul meu dupa care ma duc la baie. In cateva minute ma aflu din nou in incapere si imi caut cu ce sa ma imbrac. I-am promis ca ma voi imbraca frumos insa nu stiu de ce trebuie sa ma imbrac asa. Imi aleg o rochita gri fara bretele care are o panglica neagra sub sani si este pana deasupra genunchilor cu o palma.
Parul mi-l las desprins si ma dau cu putin creion la ochi. Imi iau o gentuta mica in care imi pun telefonul, niste bani si cheile dupa care cobor la parter. Se pare ca Ino a plecat deja. Mai privesc putin livingul gol dupa care imi iau niste sandalute negre fara toc si parasesc locuinta. Ma indrept spre masina pe care acum o pot conduce fara frica deoarece am varsta legala. Recunosc, am condus-o de cateva ori inainte de a avea permis insa norocul a fost mereu de partea mea si politia nu m-a prins. Daca o facea ma trezeam cu dosarul penal de la saptesprezece ani. Ma urc in vehicul si accelerez. Destinatia este aeroportul.
In zece minute ajung acolo di o parchez la loc sigur. Persoana mai nebuna ca mine nu exista pe acest pamant. Sa conduci prin oras cu peste o suta la ora. Unde naiba umbla politistii astia? Imi dau ochii peste cap si intru in cladire. Trebuie sa astept avionul care vine din New York. Ma indrept intracolo si o caut cu privirea deoarece avionul a aterizat de cateva minute. Sper ca nu am intarziat deoarece Konan m-ar lua la bataie. Nu-i place cand nu sunt punctuala. Dupa ce imi plimb privirea prin toate partile, atentia imi este atrasa de doi bruneti care pasesc usor.
Raman socata cand il vad pe Sasuke. El, este in viata. Ii privesc pe amandoi mai atent si imi dau seama ca nu am halucinatii. Nu mai rezist si incep sa fug catre ei si-i strig. Il vad pe Itachi cum zambeste stisfacut iar Sasuke ramane uimit. Sar in bratele lui si-mi dau drumul lacrimilor. Este adevarat? Visez sau este realitate? El, este in viata? Incep sa plang in hohote si atrag atentia tuturor oamenilor din aeroport. Nu ma intereseaza! El este in viata. Il simt cum ma strange de talie si-mi sopteste sa ma calmez.
Dupa cateva minute in care am stat asa ii dau drumul insa el tot ma tine de talie si imi zambeste sincer. Raman uimita de comportamentul sau insa nu prea ma intereseaza. Imi asez capul pe umarul sau si am fi stat asa o vesnicie daca Itachi nu ne-ar fi trezit din visare. Ma deslipesc usor de corpul sau bine lucrat si-i privesc pe amndoi. Itachi ma trage de mana si ii spune fratelui sau sa ne urmeze. Incerc sa ma eliberez si-i spun ca eu o astept pe Konan insa nici un raspuns.
-Tu de fapt ne asteptai pe noi, nu pe ea! incepe sa-mi explice. Daca ti-ar fi spus Konan ca noi suntem in viata ai fi crezut?
Ne oprim si dau din cap in semn ca nu. Simt mana brunetului cum o atinge pe a mea dupa care le spun ca masina este parcata pe langa intrare. Ne indreptam spre iesire si nimeni nu mai spune nimic. Deschid portbagajul si le pun vazijele in acesta dupa care il trantesc cat pot. Itachi se aseaza in spate iar eu pe scaunul soferului si Sasuke langa mine. Ii intreb unde ii duc iar Itachi ma intreaba daca pot sta la mine in aceasta seara. Dau din cap in semn ca da si ne indreptam spre locuinta mea. Simt maba lui Sasuke cum imi atinge piciorul si-l privesc pret de cateva clipe dupa care i-o indepartez usor. Acesta da drumul la muzica si ne continuam drumul.
Deci cum am spus este un esec total.