ÃŽnainte de mine am fost eu

[ultimate wulf]

Capitolul III: Louis

„Întreg ținutul a fost speriat de un nor negru ca un balaur. Oamenii fugea către casele lor, iar regele, pentru prima dată temător se ascundea în castelul lui. Din înaltul cerurilor coborî o vrăjitoare amețitor de frumoasă a cărei vorbă te îmbăta pe loc ca un vin vechi și gustos. Aceasta aduse blestemul a o mie de ani de întuneric asupra regatului fără niciun motiv. Declară război. Război care oricum era câștigat de ea. Toți aveau să i se supună iar regele avea să renunțte la coroană, astfel vrăjitoarea domnea atât în lumea demonilor cât și pe pământ. Când regele îngenunchie în fața ei și îi întinse coroana, un bărbat cu pelerină și cu capul acoperit de un văl întrerupse ceremonia. Era un om simplu, fără puteri, dar care credea cu toată inima, cu tot spiritul și cu toată tăria în regatul lui. Își dorea pentru copii să fie liberi așa cum fusese și el și să poată trăi în fiecare zi bucurându-se de soare. Scoase sabia și înaintă către vrăjitoare fără să-i pese de consecințe. Alese să își dea viața fără nici cea mai mică ezitare. Dorea libertatea. În momentul în care sabia străpunse corpul vrăjitoarei, bărbatul se miră de izbânda lui cea mult prea ușoară. Vrăjitoarea se așeză pe tron, sângerând și spuse că știa că cineva va veni să o oprească și că o va ucide. Bărbatul eliberă regatul de blestemul vrăjitoarei, dar eliberă și vrăjitoarea de blestem. Cuvintele de mulțumire ale vrăjitoarei fură ultimele pe care le auziră cei din sala tronului după care aceasta se transformă în cenușă. Acea sabie care o ucise se afla și acum ascunsă undeva prin lume și mulți sunt cei care o caută pentru a provoca rău. Se mai spune despre sabia făurită din suflarea îngerilor că nu poate fi folosită de ființe magice, ci doar de oameni.”

Asta era povestea pe care tata mi-o repeta la fiecare „Aniversare a Luminii”. Mă prefăceam indiferentă în fața tatei, dar în mine zăcea un sentiment de teamă, pentru că de-a lungul vieții mi-am făcut mulți dușmani și nu doar eu ci toată familia mea, în special cel mai pașnic dintre noi, Julieen. Louis, pe de altă parte aștepta cu nerăbdare să fie descoperită sabia pentru a-și pune capăt vieții. Poate că ar trebui să iau o pauză de la mine și să vă povestesc de dorințele suicidale ale lui Louis. În anul 84 înainte de Hristos s-a îndrăgostit. Până atunci el conducea războaie contra vampirilor, ucidea fără milă și sfârteca tot ce apuca, dar inimia lui s-a topit brusc când a cunoscut o ființă umană. Era a treia noapte din an, iar zeii, demonii și vampirii au decis să lase armele jos pentru o clipă și să organizeze „Balul Vânătoarei” în cinstea zeiței Diana care fusese creată dintr-un zeu și un demon. Legenda ei era singura legătură care ne făcea să ne aducem aminte că ne înrudim cu acele bestii. În pădurile Italiei erau zeci de creaturi înfometate care au distrus sat după sat și au luat viață după viață, dar Louis a avut nenorocul să se îndrăgostească mai întâi de fizicul apoi de psihicul uneia dintre servitoarele împăratului Caesar. Pe lângă faptul că și Caesar a fost la un milimetru de moarte, asta nu mai contează. A fost bine o perioadă. Cornelia era orfană și a acceptat rapid statutul pe care i l-a dat Louis. A devenit una dintre cele mai importate figuri umane în societatea noastră și a câștigat, spre surprinderea tuturor, simpatia zeilor și a demonilor. Într-o zi Louis a plecat la un nou război ... mai mult un fel de joacă între animale: se sfâșie un pic și pleacă acasă cu codița între picioare. Cum spuneam, acesta a plecat la o mică bătaie iar Cornelia a fost ucisă de un vampir. Când Louis s-a întors a fost prea târziu să mai poată face ceva. Cornelia nu avea să accepte imortalitatea decât după ce ar fi dat naștere unui copil. Când a fost ucisă ea era însărcinată. Louis s-a învinovățit tot restul vieții lui pentru moartea ei și a devenit aproape uman în ceea ce privește sentimentele. Nu a putut găsi o înlocuitoare pentru Cornelia, dar mai degrabă nu a vrut. Demonii și zeii au plecat în căutarea vampirului și au numit scurta lor prietenie „Aliantum Perpetuum” - un fel de act făcut la un notar în care se specifica o alință și o bună înțelegere pe perioada în care ucigașul va fi căutat, găsit și ucis. Când l-au prins a spus că a ucis-o din amuzament după ce a violat-o și a văzut cât de amuzantă era atunci când implora. Cel care i-a pus capăt Corneliei i-au fost arse bucățile după ce Louis l-a mutilat, sfârtecat și practic rupt cu o ură inimaginabilă. Un asemenea șcenariu a îngrozit auditorul care a rămas mut de frică. Nimeni nu și-ar fi imaginat că o creatură care vânează de distracție, se bate de dragul amintirilor și iubește aproape cu inimă umană ar fi putut să arate o astfel de față.

În 1804, Louis a întâlnit o ducesă, cu care am crezut că ar putea să aibă un viitor. Începuse să dea semne că își mai revine, dar a ucis-o rupându-i capul la scurt timp după ce își anunțaseră logodna. Mai târziu mi-a zis că nu vroia să o vadă cum moare de mâna altuia.