05-01-2011, 09:15 PM
Buna, am revenit cu capitolul 3 :D . Nu prea stiu ce sa cred despre capitolul asta..am fost cam neinspirata si nu aveam nicio idee pentru capitolul asta decat pentru urmatorul :) . Nu uitati sa verificati si maine pentru ca voi publica si capitolul 4 care va fi mult mai HOT. Ca tot vine boboteaza.. xDD
Capitolul 3:
Peisajul amortise, cu exceptia fulgilor de nea care dansau in liniste. Cerul presarat cu mii se stele dormea, in timp ce stralucirea lunii parca mai incalzea atmosfera cea rece.
Luminile caselor din lemn parea a fi niste licurici in intunericul acelei nopti. Satenii sedeau in casele lor calduroase depanand amintiri sau spunand povesti potrivite anotimpului rece.
Pe o straduta parasita ce ducea la iesirea din Satul Valurilor, un baiat singuratic mergea.
Fata sa, ca a unui inger decazut, iesea in evidenta. Privind in ochii sai negri ca abanosul puteai citi raceala din inima baiatului. Sufletul ti se prabusea intr-un abis doar auzind vorbele reci ale brunetului. Hainele sale, patate in unele locuri de sange, aratau cruzimea cu care acesta isi omora oponentii. Parul baiatului era nins de mii de fulgi de zapada. Nu mai ninsese de cativa ani, fapt ce ii amintea brunetului de zilele petrecute alaturi de coechipierii sai. Cu toate ca acesta vroia sa uite toate acele amintiri cu colegii sai, acestea se impotriveau enervandu-l la culme.
Brusc, isi aminti de misiunea sa in Satul Valurilor, cand inca era un genin si trebuia sa se apere de Zabuza, unul dintre cei mai buni spadasini. Baiatul se chinuia sa ascunda zambetul care ii aparu pe fata. Intr-un final, nu se mai impotrivi si dadu drumul cuvintelor "Echipa 7, huh?", uitandu-se apoi catre bolta instelata.
Intre timp, vremea se inrautatea, drumurile nemaifiind vizibile. Viscolul necrutator se dezlantuia din ce in ce mai tare...
Sasuke inainta incet prin zapada cea moale, care scartaia usor sub incaltarile acestuia.
Dupa cateva ore, viscolul se mai domoli, permitandu-i baiatului sa mearga mai rapid. Ajuns langa locul in care Sakura fusese "macelarita", vantul imprastie parfumul fetei. Reactionand instinctiv, brunetul intoarse capul, dar fu cuprins de o oarecare dezamagire, caci acesta parca se astepta la o prezenta cunoscuta..
Baiatul ofta si isi continua frumul, preocupat de locul in care acesta va dormi. Neavand alt loc in care sa doarma, Sasuke se adaposti intr-o casa abandonata.
Casa era destul de veche, ceea ce se putea observa privind grinzile vechi si putrezite ale casei.
Paienjenii au tesut perdele albe, caci nu mai puteai observa nimic prin singurul geam existent. Camera era modest decorata : in stanga ei puteai observa un pat acoperit cu o ramasita a unei paturi, caci cealalta parte a fost distrusa de insectele care isi cautau o "casa". Langa pat, o noptiera sustinea un vechi felinar. In dreapta camerei, o soba prafuita astepta sa fie folosita din nou.
Sasuke pasi cu bagare de seama in incapere, dupa care aprinse focul in soba cu resturile de lemne ce se puteau gasi langa ea. Brunetul se tranti in pat cu indiferenta, isi puse mainile sub cap, dupa care incepu sa priveasca tavanul. Ceva il macina. Avea o presimtire ciudata in legatura cu parfumul simtit mai devreme. Fara indoiala era parfumul Sakurei, dar ce cauta acesta acolo? Probabil ca mintea ii juca feste...Dar oare putea parfumul rozaliei sa aiba legatura cu mormanul de zapada vazut? Cu siguranta ceva se intampla acolo.
Fara sa mai stea pe ganduri, baiatul se ridica din pat si porni la drum. Sarea dintr-un copac in altul, accelerand din ce in ce mai mult ritmul. Odata ajuns, Sasuke cauta cu interes prin gramezile de zapada.Ninsese mult asa ca in urma lui se mai formasera si alte gramezi. Plictisit, acesta isi spuse ca e o pierdere de timp. Dar deodata, privirea ii fu atrasa de o ultima gramada care parea mai mare decat celalalte. Zapada de pe ea era inghetata ceea ce insemna ca era de mai mult timp acolo. Brunetul dadu la o parte zapada si constata cu stupoare ca... Sakura statea intinsa acolo! Dar in acelasi timp fu cuprins de o groaza cand vazu trupul inghetat al fetei. Fata cea vanata a rozalinei exprima durerea prin care aceasta trecuse. Mainile ei fine erau acum pline de vanatai si bataturi iar in unele locuri urmele scurse de sange ieseau in evidenta. Baiatul isi pierduse orice speranta. Credea ca totul e sfarsit. Sasuke isi puse repede capul pe pieptul rozalinei. O mare fericire ca o otrava ii invada trupul. Sakura era in viata, dar fiecare secunda de viata i se scurgea din corp caci aceasta indurase prea mult timp frigul si durerea. Sasuke o ridica pe Rozalina tinand-o strans in brate si porni la drum...
Mda..nu stiu de ce am impresia ca o cam lalai cu actiunea :(
Astept pareri sa ma mai inveseleasca.. :(
Capitolul 3:
Peisajul amortise, cu exceptia fulgilor de nea care dansau in liniste. Cerul presarat cu mii se stele dormea, in timp ce stralucirea lunii parca mai incalzea atmosfera cea rece.
Luminile caselor din lemn parea a fi niste licurici in intunericul acelei nopti. Satenii sedeau in casele lor calduroase depanand amintiri sau spunand povesti potrivite anotimpului rece.
Pe o straduta parasita ce ducea la iesirea din Satul Valurilor, un baiat singuratic mergea.
Fata sa, ca a unui inger decazut, iesea in evidenta. Privind in ochii sai negri ca abanosul puteai citi raceala din inima baiatului. Sufletul ti se prabusea intr-un abis doar auzind vorbele reci ale brunetului. Hainele sale, patate in unele locuri de sange, aratau cruzimea cu care acesta isi omora oponentii. Parul baiatului era nins de mii de fulgi de zapada. Nu mai ninsese de cativa ani, fapt ce ii amintea brunetului de zilele petrecute alaturi de coechipierii sai. Cu toate ca acesta vroia sa uite toate acele amintiri cu colegii sai, acestea se impotriveau enervandu-l la culme.
Brusc, isi aminti de misiunea sa in Satul Valurilor, cand inca era un genin si trebuia sa se apere de Zabuza, unul dintre cei mai buni spadasini. Baiatul se chinuia sa ascunda zambetul care ii aparu pe fata. Intr-un final, nu se mai impotrivi si dadu drumul cuvintelor "Echipa 7, huh?", uitandu-se apoi catre bolta instelata.
Intre timp, vremea se inrautatea, drumurile nemaifiind vizibile. Viscolul necrutator se dezlantuia din ce in ce mai tare...
Sasuke inainta incet prin zapada cea moale, care scartaia usor sub incaltarile acestuia.
Dupa cateva ore, viscolul se mai domoli, permitandu-i baiatului sa mearga mai rapid. Ajuns langa locul in care Sakura fusese "macelarita", vantul imprastie parfumul fetei. Reactionand instinctiv, brunetul intoarse capul, dar fu cuprins de o oarecare dezamagire, caci acesta parca se astepta la o prezenta cunoscuta..
Baiatul ofta si isi continua frumul, preocupat de locul in care acesta va dormi. Neavand alt loc in care sa doarma, Sasuke se adaposti intr-o casa abandonata.
Casa era destul de veche, ceea ce se putea observa privind grinzile vechi si putrezite ale casei.
Paienjenii au tesut perdele albe, caci nu mai puteai observa nimic prin singurul geam existent. Camera era modest decorata : in stanga ei puteai observa un pat acoperit cu o ramasita a unei paturi, caci cealalta parte a fost distrusa de insectele care isi cautau o "casa". Langa pat, o noptiera sustinea un vechi felinar. In dreapta camerei, o soba prafuita astepta sa fie folosita din nou.
Sasuke pasi cu bagare de seama in incapere, dupa care aprinse focul in soba cu resturile de lemne ce se puteau gasi langa ea. Brunetul se tranti in pat cu indiferenta, isi puse mainile sub cap, dupa care incepu sa priveasca tavanul. Ceva il macina. Avea o presimtire ciudata in legatura cu parfumul simtit mai devreme. Fara indoiala era parfumul Sakurei, dar ce cauta acesta acolo? Probabil ca mintea ii juca feste...Dar oare putea parfumul rozaliei sa aiba legatura cu mormanul de zapada vazut? Cu siguranta ceva se intampla acolo.
Fara sa mai stea pe ganduri, baiatul se ridica din pat si porni la drum. Sarea dintr-un copac in altul, accelerand din ce in ce mai mult ritmul. Odata ajuns, Sasuke cauta cu interes prin gramezile de zapada.Ninsese mult asa ca in urma lui se mai formasera si alte gramezi. Plictisit, acesta isi spuse ca e o pierdere de timp. Dar deodata, privirea ii fu atrasa de o ultima gramada care parea mai mare decat celalalte. Zapada de pe ea era inghetata ceea ce insemna ca era de mai mult timp acolo. Brunetul dadu la o parte zapada si constata cu stupoare ca... Sakura statea intinsa acolo! Dar in acelasi timp fu cuprins de o groaza cand vazu trupul inghetat al fetei. Fata cea vanata a rozalinei exprima durerea prin care aceasta trecuse. Mainile ei fine erau acum pline de vanatai si bataturi iar in unele locuri urmele scurse de sange ieseau in evidenta. Baiatul isi pierduse orice speranta. Credea ca totul e sfarsit. Sasuke isi puse repede capul pe pieptul rozalinei. O mare fericire ca o otrava ii invada trupul. Sakura era in viata, dar fiecare secunda de viata i se scurgea din corp caci aceasta indurase prea mult timp frigul si durerea. Sasuke o ridica pe Rozalina tinand-o strans in brate si porni la drum...
Mda..nu stiu de ce am impresia ca o cam lalai cu actiunea :(
Astept pareri sa ma mai inveseleasca.. :(