Life Hurts

[Addeh]

Fetelor,o sa tin cont de sfaturile voastre:) M-as bucura sa primesc critici de la mai multe persoane.In orice caz,sper ca acest capitol,va scoate la iveala fizicul lui Abigor.:D

Cap. 2

Continuam sa merg prin avion, in speranta gasirii unui loc liber. '' Chiar ca este aglomerat... ''
In cele din urma, gasesc un loc perfect dupa parerea mea, langa fereastra. Ma fac cat mai comoda si-mi pun castile de la mp3 in urechi, muzica ma linisteste, reprezinta spatiul meu, pasiunea mea. Nu dupa mult timp,langa mine isi face aparitia un tanar de vreo douazeci de ani.
- Ma scuzi,locul acesta este liber? Mi se adreseaza cel al carui nume nici nu-l stiu.
- Ahm... Sigur. E ok, spun eu pastrandu-mi aceeasi indiferenta de nepatruns. Acum pot sa-l observ mai bine, pare simpatic si de treaba. Parul castaniu ii sta usor ciufulit, lasand cateva suvite sa cada pe fruntea baiatului,o piele atat de palida iar ochii de un neobisnuit albastru imi par deosebiti, sinceri, as putea spune.
- Hey, esti bine? Ma intreaba probabil vazand ca-l studiez de ceva timp.
- Aaa... da, sunt bine, doar putin distrasa.
- Pai am vazut si eu asta, adauga tipul cu un zambet calm, linistitor... Eu sunt Josh Williams, vin din L.A., am stat o perioada in N.Y., insa parintii m-au trimis cu afaceri in Japonia, am cateva rude acolo, deci nu sunt chiar strain. Nu pot sa cred, adica nimeni nu mi-a mai vorbit atat de relaxat, fara sa-l intreb nimic...
- Si tu...? Ma intreaba la un momentdat Josh.
- Eu sunt Abigor Johnson, imi pare bine de cunostinta.
Am mai discutat cateva chestii, lucruri banale cred, nu prea eram atenta la spusele lui, ca de obicei, eu, cea tacuta si ciudata. Intr-un final, simt o usoara oboseala si adorm.
*****

- Aby! Aby! Ma striga Josh, spulberandu-mi visele invechite. Am ajuns, esti in regula?
- Da, stai linistit...
- Stii, chiar ma bucur ca te-am intalnit, esti diferita de celelalte, sa nu ma intelegi gresit, vreau sa spun ca esti speciala in felul tau. Cred ca...hmm...stiu ca suna bizara toata treaba asta dar...
imi placi, Aby. M-a sarutat usor pe obrazu-mi alb, dupa care a disparut la iesirea din avion. Am incercat sa-l caut, sa-l intreb ce-a fost mai devreme, dar ultimul enunt pe care mi-l spusese a fost unul neobisnuit... '' Ne vom mai intalni, te asigur. '' Am ramas putin confuza.
Dupa un timp, ma opresc in fata unei ferestre asemanatoare unei oglinzi. A trecut ceva vreme de cand nu mi-am mai privit reflectia intr-o oglinda. Parul imi este nearanjat si neingrijit, acea culoare intunecata, un negru inchis acum bate mai mult spre saten, iar bretonul a devenit enervant, prea lung. Ochii de un negru sters si-au pierdut stralucirea, doar creion scris pe o hartie goala, totul in raport cu pielea mea palida... Par mai degraba un mort, am slabit, m-am inaltat. Nu ma recunosc. In apropiere zaresc o cabina telefonica. Perfect! O sa o anunt pe bunica Hara ca am ajuns cu bine. Formez numarul bunicii usor, iar nu dupa mult timp imi raspunde vocea ei atat de blanda.
- Alo? Bunico?
- Da. Aby, scumpo? Tu esti? Ma intreaba ea ingrijorata, ca intotdeauna.
- Buny, sunt in Japonia, Okinawa mai exact. Am ajuns adineaori,imi poti sune unde locuiesti?
- Oh, draga mea...dar nimeni nu m-a anuntat ca vii. Puteam sa vin la aeroport sa te astept...
- Nu-i nimic... sunt fata mare de acum.
Aflu adresa bunicii, iau un taxi si ajung repede. Buny ma intampina la intrarea in bloc cu o calduroasa imbratisare, e placut sa stiu ca macar cineva tine la mine cu adevarat. Intru sfioasa, a trecut ceva timp de cand nu am mai fost pe aici. Totul are alta culoare, ma refer la peretii de un alb pur, mobila cu bun gust, parchetul laminat... Atat de diferit...
- Draga, esti bine?
- Da, nu-ti face griji. Hm, poti sa-mi arati unde pot dormi? Trebuie sa despachetez lucrurile pe care le-am adus cu mine.
Dupa o scurta conversatie cu bunica, ma indrept catre noua mea camera. Nu am incetat sa nu ma gandesc la Josh, atat de diferit, am simtit ca pot avea incredere in el, ca si cum m-ar intelege din toate punctele de vedere... Si ce mi-a spus ultima data, m-a pus pe ganduri cu adevarat...