05-01-2011, 12:07 PM
Pai, am adus nextul.L-am terminat de aseara insa m-am gandit ca este prea mult sa postez doua capitole in aceasi zi. Urmatorul capitol nu stiu cand il voi posta.
Este necorectat mi-a fost prea lene. Si nu prea pot spune ca sunt mandra de acest capitol.
Capitolul 4
Vestile rele nu s-au terminat
-Stiam ca vei fi insarcinata. Te-am lasat intentionat insa motivul il vei afla mai tarziu.
Ce vroia sa spuna? Imi adances capul in perna moale. Din cauza mea misiunea a fost amanata. Eu, ca o proasta ce sunt, o fricoasa l-am lasat sa scape. Cum de am putut fi atat de fraiera? Sarcina mea deja este vizibila fiind deja spre luna a patra. Corect, atunci a fost ultima data cand l-am vazut. Acum aproape doua luni de zile. Incerc sa adorm norocul nu este de partea mea. Ma ridic lenesa din pat si privesc ceasul care indica ora unsprezece. Oftez si-mi trec mana prin parul incalcit. Cat scandal am avut atat cu Tsunade cat si cu Ino in legatura cu copilul acesta si cu violul. Imi iau o bluza cu maneca lunga, larga de culoare neagra si o pereche de pantaloni lungi de aceasi culoare. Parul mi-l prind intr-o coada si parasesc locuinta.
Parintii nici acum nu s-au intors din misiune si devine din ce in ce mai greu sa le spun. Acum doua luni ar fi fost usor sa le spun pentru ca nu si-ar fi dat seama insa acum este cu totul si cu totul altceva. Nu-mi fac griji in privinta cu durata misiunii lor. Au fost plecati si opt, noua luni intr-o misiune si n-au patit nimic. M-am obisnuit cu aceasta idee si stiu ca sunt puternici deci nu vor pati nimic.
Merg incet spre iesirea din sat si ma sez pe aceasi bacna pe care m-a lasat atunci cand a parasit satul. Chiar daca mi-a distrus viata eu tot il iubesc. Cum pot iubi un astfel de mosntru? De ce trebuie sa mi se intample numai mie asa ceva? In momentul de fata sunt geloasa pe Ino. Ea l-a uitat si acum place pe altcineva. Corect, ea nu l-a iubit. Ea a fost doar o fana in schimb eu l-am iubit cu adevarat.
Imi ridic privirea catre cerul instelat si oftez, cum m-am invata sa fac in ultima vreme. Ma musc de buza cand simt un parfum cunoscut care imi provoaca placere. Ma ridic rapid in picioare si ies din sat fiind neobservata de paznicii care dorm. Daca ar afla Tsunade ar face foarte urat insa nu am chef de prostiile ei. Incep sa fug insa ma opresc deoarece greutatea pe care o am ma impiedica sa mai fac un pas. Privesc in toate partile si dau sa plec insa cineva ma prinde de mana. Ma intorc cu pumnul pregatit pentru persoana respectiva insa ma opresc cand vad cine este.
Il privesc in ochi fara a spune ceva. Tot ce face el este sa-mi priveasca pantecul care este mult mai mare decat ultima data cand l-a vazut. Pe chip ii apare un zambet siret si ma trage in bratele sale. Raman asa fara a spune ceva. De ce sunt mereu asa de slaba? De ce nu pot face nimic atunci cand el este in preajma mea? Ma strange din ce in ce mai tare. Incep sa ma zbat i cand observa efortul pe care il depun ma elibereaza din stransoare si ma rpiveste.
-Cum te simti cand stii ca vei da nastere copilului meu? ma intraba cu un zambet tipic lui.
Deci asta era? Crede ca acest copil ar fi un trofeu? Crede ca daca sunt insarcinata cu copilul lui ma simt bine dupa tot ceea ce mi-a facut? Ma musc de buza pana simt gustul sara al sangelul si ii dau o palma peste fata unde ii ramane urma. Nu mai stau mult si o iau la fuga. Un copil este un trofeu sau ce? El nu se gandeste ca eu nu mi-am dorit niciodata sa am un copil? Cel putin nu de la aceasta varsta.
Ajung in sat unde ma opresc. Se pare ca i-am trezit pe paznici care acum ma intreaba ce am patit. Tot ce le spun este sa aibe grija la intrusi dupa care privesc un copac de unde doua cristale rosii ma examineaza. Ma intorc cu spatele si ma indrept spre biroul doamnei Tsunade. Intr-un sfert de ora ajung acolo si vreau sa bat la usa insa aud ceva legat de familia mea, mai exact mama si tata asa ca imi lipesc urechea de usa pentru a auzi mai bine. Raman precum o stana de piatra cand aud ca cei care mi-au dat viata au fost asasinati in timpul misiunii de un alt membru al trupelor Ambu.
Apas pe clanta si las usa sa se deschida. Inauntru, Kakashi si Tsunade vorbeau despre acest lucru. Blonda se ridica de pe scaun cand ma observa iar sensei ramane in aceasi pozitite doar ca-si indreapta privirea catre sol. Simt cum lacrimile se preling pe chip dupa care tot ce vad este un abis intunecat.
Imi aud numele si deschid fortat ochii. Privesc in jur si ma aflu intr-un salon din spital. In jurul patului pe care ma aflu sunt prietenii mei care ma privesc tristi. Ma ridic in sezut si las frau liber cristalelor sa se scruga pe chipul meu palid. Imi indrept privirea catre geamul deschis care lasa aerul sa intre in incapere. Inghit in sec sa-mi simt mana stransa de cineva. Ma intorc spre persoana cu pricina si-l vad pe Neji care ma priveste intr-un mod trist insa in acelasi timp pare putin feirict, ma rog cat ar putea fi el de feircit.
Il privesc intrebatoare insa nu spun nimic. Ma uit spre restul prietenilor mei pe care ii vad vorbind ceva cu Ino. Blonda il ia pe Neji si-l da afara din salon, cum face si cu ceilalti baieti de altfel. In incapere mai raman doar ea si Hinata care par a fi destul de triste. Blonda tuseste putin ceea ce ma face sa o privesc.
-Sakura, incepe cu o voce joasa. Nu stiu daca tu ai fi vrut sa pastre copilul insa din cauza socului ai pierdut sarcina.
Fac ochii mari si o privesc in continuare. Este adevarat? Parca imi pare rau de bietul copil insa in acelasi timp simt cum mi s-a luat o piatra de pe inima. Le intreb cat timp am dormit, daca poate fi numit acesta somn iar ele imi spun ca doua zile intregi. Dau din cap in semn ca am inteles si le mai intreb cand va fi inmormantarea parintilor. Hinata imi spune ca peste trei zile deoarece inca nu le-au adus trupurile in sat.
Dupa o jumatate de ora in care nu am mai zis nimic cele doua pleaca si ma lasa sa ma mai odihnesc. Imi ichid usor ochii si adorm din nou. Oftez cand imi dau seama ca inmormantarea lor va fi chiar de ziua mea.
__________________________________________Vestile rele nu s-au terminat
-Stiam ca vei fi insarcinata. Te-am lasat intentionat insa motivul il vei afla mai tarziu.
Ce vroia sa spuna? Imi adances capul in perna moale. Din cauza mea misiunea a fost amanata. Eu, ca o proasta ce sunt, o fricoasa l-am lasat sa scape. Cum de am putut fi atat de fraiera? Sarcina mea deja este vizibila fiind deja spre luna a patra. Corect, atunci a fost ultima data cand l-am vazut. Acum aproape doua luni de zile. Incerc sa adorm norocul nu este de partea mea. Ma ridic lenesa din pat si privesc ceasul care indica ora unsprezece. Oftez si-mi trec mana prin parul incalcit. Cat scandal am avut atat cu Tsunade cat si cu Ino in legatura cu copilul acesta si cu violul. Imi iau o bluza cu maneca lunga, larga de culoare neagra si o pereche de pantaloni lungi de aceasi culoare. Parul mi-l prind intr-o coada si parasesc locuinta.
Parintii nici acum nu s-au intors din misiune si devine din ce in ce mai greu sa le spun. Acum doua luni ar fi fost usor sa le spun pentru ca nu si-ar fi dat seama insa acum este cu totul si cu totul altceva. Nu-mi fac griji in privinta cu durata misiunii lor. Au fost plecati si opt, noua luni intr-o misiune si n-au patit nimic. M-am obisnuit cu aceasta idee si stiu ca sunt puternici deci nu vor pati nimic.
Merg incet spre iesirea din sat si ma sez pe aceasi bacna pe care m-a lasat atunci cand a parasit satul. Chiar daca mi-a distrus viata eu tot il iubesc. Cum pot iubi un astfel de mosntru? De ce trebuie sa mi se intample numai mie asa ceva? In momentul de fata sunt geloasa pe Ino. Ea l-a uitat si acum place pe altcineva. Corect, ea nu l-a iubit. Ea a fost doar o fana in schimb eu l-am iubit cu adevarat.
Imi ridic privirea catre cerul instelat si oftez, cum m-am invata sa fac in ultima vreme. Ma musc de buza cand simt un parfum cunoscut care imi provoaca placere. Ma ridic rapid in picioare si ies din sat fiind neobservata de paznicii care dorm. Daca ar afla Tsunade ar face foarte urat insa nu am chef de prostiile ei. Incep sa fug insa ma opresc deoarece greutatea pe care o am ma impiedica sa mai fac un pas. Privesc in toate partile si dau sa plec insa cineva ma prinde de mana. Ma intorc cu pumnul pregatit pentru persoana respectiva insa ma opresc cand vad cine este.
Il privesc in ochi fara a spune ceva. Tot ce face el este sa-mi priveasca pantecul care este mult mai mare decat ultima data cand l-a vazut. Pe chip ii apare un zambet siret si ma trage in bratele sale. Raman asa fara a spune ceva. De ce sunt mereu asa de slaba? De ce nu pot face nimic atunci cand el este in preajma mea? Ma strange din ce in ce mai tare. Incep sa ma zbat i cand observa efortul pe care il depun ma elibereaza din stransoare si ma rpiveste.
-Cum te simti cand stii ca vei da nastere copilului meu? ma intraba cu un zambet tipic lui.
Deci asta era? Crede ca acest copil ar fi un trofeu? Crede ca daca sunt insarcinata cu copilul lui ma simt bine dupa tot ceea ce mi-a facut? Ma musc de buza pana simt gustul sara al sangelul si ii dau o palma peste fata unde ii ramane urma. Nu mai stau mult si o iau la fuga. Un copil este un trofeu sau ce? El nu se gandeste ca eu nu mi-am dorit niciodata sa am un copil? Cel putin nu de la aceasta varsta.
Ajung in sat unde ma opresc. Se pare ca i-am trezit pe paznici care acum ma intreaba ce am patit. Tot ce le spun este sa aibe grija la intrusi dupa care privesc un copac de unde doua cristale rosii ma examineaza. Ma intorc cu spatele si ma indrept spre biroul doamnei Tsunade. Intr-un sfert de ora ajung acolo si vreau sa bat la usa insa aud ceva legat de familia mea, mai exact mama si tata asa ca imi lipesc urechea de usa pentru a auzi mai bine. Raman precum o stana de piatra cand aud ca cei care mi-au dat viata au fost asasinati in timpul misiunii de un alt membru al trupelor Ambu.
Apas pe clanta si las usa sa se deschida. Inauntru, Kakashi si Tsunade vorbeau despre acest lucru. Blonda se ridica de pe scaun cand ma observa iar sensei ramane in aceasi pozitite doar ca-si indreapta privirea catre sol. Simt cum lacrimile se preling pe chip dupa care tot ce vad este un abis intunecat.
Imi aud numele si deschid fortat ochii. Privesc in jur si ma aflu intr-un salon din spital. In jurul patului pe care ma aflu sunt prietenii mei care ma privesc tristi. Ma ridic in sezut si las frau liber cristalelor sa se scruga pe chipul meu palid. Imi indrept privirea catre geamul deschis care lasa aerul sa intre in incapere. Inghit in sec sa-mi simt mana stransa de cineva. Ma intorc spre persoana cu pricina si-l vad pe Neji care ma priveste intr-un mod trist insa in acelasi timp pare putin feirict, ma rog cat ar putea fi el de feircit.
Il privesc intrebatoare insa nu spun nimic. Ma uit spre restul prietenilor mei pe care ii vad vorbind ceva cu Ino. Blonda il ia pe Neji si-l da afara din salon, cum face si cu ceilalti baieti de altfel. In incapere mai raman doar ea si Hinata care par a fi destul de triste. Blonda tuseste putin ceea ce ma face sa o privesc.
-Sakura, incepe cu o voce joasa. Nu stiu daca tu ai fi vrut sa pastre copilul insa din cauza socului ai pierdut sarcina.
Fac ochii mari si o privesc in continuare. Este adevarat? Parca imi pare rau de bietul copil insa in acelasi timp simt cum mi s-a luat o piatra de pe inima. Le intreb cat timp am dormit, daca poate fi numit acesta somn iar ele imi spun ca doua zile intregi. Dau din cap in semn ca am inteles si le mai intreb cand va fi inmormantarea parintilor. Hinata imi spune ca peste trei zile deoarece inca nu le-au adus trupurile in sat.
Dupa o jumatate de ora in care nu am mai zis nimic cele doua pleaca si ma lasa sa ma mai odihnesc. Imi ichid usor ochii si adorm din nou. Oftez cand imi dau seama ca inmormantarea lor va fi chiar de ziua mea.
Este necorectat mi-a fost prea lene. Si nu prea pot spune ca sunt mandra de acest capitol.