Poveste fără sfârşit

[Shadow.]

Acesta este ultimul capitol înainte de a începe şcoala. Am dat mâna cu cea mai tare sis [Queen Bee] şi iar a apărut chestia ce se leagă între noi două. Aşa că am primit energie de la ea şi capitolul e gata. M-a ajutat cu nişte idei.

Capitolul 7 :
- Intrigi parfumate -

O perdea aurie şi fierbinte cădea în valuri pe trandafirii roşii din grădină. Murmurul apei ce se lovea de abisul albastru ce o aştepta jos se lăsa acompaniat de cântecul privighetorilor din cireş. Petale roz cădeau pe iarba caldă, asemeni unei cortine ce tocmai anunţa sfârşitul unei piese de teatru. Părul roz al fetei era lăsat liber, fiind mângâiat de vântul uşor rece. Ochii de smarald priveau literele mărunte din carte, citind rapid rândurile ce parcă se îngrămădeau pe pagină. O petală roşie îi căzu pe carte, iar ea îşi ridică privirea spre balconul camerei sale. Îl zării pe brunet, cum desfăcea petalele unui trandafir şi le lăsa să plutească în aer până la ea.
Sări peste balustradă, afişându-se în faţa ei. Era uimită de prestaţia lui şi îl privi. Se pierdea în ochii lui negrii, parcă rătăcindu-se în acel abis întunecat.
- Mă însoţeşti la o plimbare ? întrebă întinzându-i mâna.
Rozalia îl privi, apoi îşi puse mâna în a sa. Se ridică de pe bancă, părăsind-o odată cu cartea.
Păşeau amândoi printre florile multicolore ce aruncau parfumuri diverse în aer. Bolta cerească era asemeni unei mări liniştite. Simţea mâna lui împreunată cu a ei. Fiori calzi îi străbăteau trupul. El, era fericit. Fericit că ea era lângă el.
- Ce e cu schimbarea asta aşa de bruscă ? întrebă fata curioasă.
- Dacă tot o să fim împreună pe veci, atunci ar fi bine să ne înţelegem. Eu vreau să fiu fericit şi tu la fel împreună cu mine.
Ea nu avea cuvinte. Mintea-i era goală, fără nici o şansă să fie umplută datorită cuvintelor lui. Doar ele îi mai sunau acum în minte ca un ecou.
Dezmeticindu-se, ea observă că el o privea. Îi dădu drumul la mână şi începu să alerge pe pajişte, urmată de băiat. Florile se loveau uşor de ei, ghidându-i spre cascada răsăritului.
Fără să ştie, fata se aşeză jos, pe iarba moale şi caldă, lăsându-se pradă miresmelor şi intrigilor parfumate. El se aşeză lângă ea, sprijinindu-şi capul în mâna. Cealaltă o aşeză uşor pe pântecul ei, începând să îl mângâie uşor. Fata deschise ochii brusc, privindu-l.
- În locşorul ăsta mic va creşte copilaşul nostru ? întrebă brunetul, făcând-o pe fată să rămână cu gura deschisă. Profitând de ocazie, brunetul o sărută. Limba lui se jucă cu a ei, provocându-i flacăra din interior să se reaprindă. Mâna ei îi mângâia părul negru. Atât de negru faţă de mâna ei albă… Se desprinseră din sărut, privindu-se.

Noaptea, când soarele deja asfinţise şi doar luna mai lumină cerul cu ficele sale, vântul devenea din ce în ce mai rece. Apa devenea treptat agitată, tulburând animalele din împrejurime. Rozalia stătea la fereastră, privind asupra lunii pline din acea seară. Rochiţa uşor transparentă ce o purta era acoperită de un halat de mătase purpuriu închis. Privea şi stelele ce străluceau pe boltă. Vântul o mândâia, fiori reci reuşind să îi străpungă corpul. O păsărică se apropia, iar fata ridică mâna dreaptă în aer, îndoind degetul arătător. Micuţa pasăre, era superbă. Culoarea albastrului regal se îmbina cu un verde aprins şi o nuanţă de negru. Mişcarea din spatele fetei o făcu pe mica făptură să îşi ia zborul în văzduh, pierdându-se în zare. Văzu o mână cum se întinse spre cer, luând o luminiţă de pe el. Îl văzu pe Sasuke cum îşi desfăcu pumnul în faţa ei şi din el zbură un licurici. Fata îl privi uimită, iar el pe ea.
- Aş putea să îţi dau mai mult decât o simplă stea. Totuşi, această luminiţă păleşte în faţa strălucirii tale. îi spuse brunetul.
Fata se lăsă în braţele lui puternice, furându-i toată căldura corpului.

Succes tuturor cu ÅŸcoala.