Poveste fără sfârşit

[Shadow.]

Bună, dragilor! În primul rând, la mulţi ani ! Vreau să vă anunţ că capitolele vor veni mai rar. Momentan, sunt cu 'un picior în groapă şi unul afară'. Am scris un capitol de care sunt mândră, însă din cauza unor probleme cu laptopul meu, am impresia că o să se piardă. Chiar azi l-am dus la service să vadă cei de acolo de ce se stinge aşa de des. Am înţeles că în cel mult 15 zile îl voi avea înapoi sau voi primi altul, în funcţie de problemă [e încă în garanţie] . Am scris alt capitol pe laptopul mamei, pe care îl deţin până îl primesc iar pe al meu, însă de ăsta nu sunt mulţumită şi cred că şi voi o să fiţi dezamăgiţi.

Capitolul 6 :
- Verdictul viitorului -

Amurgul era pe sfârşite. Soarele era gata să se lase alungat de pe boltă, în favoarea lunii. Cu ultimele puteri, soarele arunca razele jucăuşe pe apa limpede a cascadei de apus. Cerul era dominat de culori aprinse, asemeni unui tablou pe care pictorul îşi lasă imaginaţia la putere, îmbinând haotic culori de purpuriu, roşu şi portocaliu. Vântul bătea cu putere, mângâind covorul viu ce acoperea pământul.
În sera castelului, miresme diverse şi plăcute se poluau aerul, datorită trandafirilor, crizantemelor şi florilor de nu-mă-uita ce împodobeau încăperea uriaşă. În mijlocul florilor se afla o bancă din lemn masiv de fag, ce dădea un aspect uimitor asemeni unei poieniţe. Becurile luminau puternic, însă se vedeau cu uşurinţă stelele ce începeau să împodobească cerul.
Fata îşi lăsă pantofii pe iarba pe care era aşezată banca şi se aşeză pe ea. Ochii asemeni smaraldelor erau nervoşi şi gata să distrugă pe oricine. Verdictul era dat. Căsătoria cu brunetul era în a treia lună a anului ce urma. Mai puţin de un an până ea urma să fie la casa ei, cu un soţ pe cap şi să înceapă să conducă regatul. Era surprinsă. Surprinsă de teama de care dădea dovadă. Frica se mărea la fiecare gând că ea urma să conducă vieţile a mii de vampiri.


În timpul nopţii, când ea dormea în patul său cald, înfofolită bine, simţi o mână cum o prinde de talie şi o respiraţie caldă ce îi gâdila pielea gâtului. Întoarse capul rapid într-o parte şi îl privi. Ochii de onix o priveau cu blândeţe, analizându-i fiecare milimetru din faţă. Tânăra se întoarse către el. Acum erau faţă în faţă. Simţea că se pierde în ochii lui negri, ca doi tăciuni aprinşi. Simţea cum corpul său începe să plutească spre înălţimi, lăsând în urma lui pământul. Îi simţi mâna în părul ei, cum îi apropia capul de al său. Băiatul îşi presă buzele de ale sale, lăsând-o să simtă dulceaţa gurii lui. Muşcând-o uşor de buza inferioară, ea deschise gura. Limba lui îi invadă rapid templul ei, invitând-o pe a ei într-o joacă nebună şi haotică. Săruta bine, iar ea se lăsă devorată de el. Iar brunetul ştia să profite de acel lucru. Brusc, îşi aminti ce face. Se ridică rapid în şezut, desprinzându-se de sărutul său. Fata îşi întoarse capul spre brunetul ce încă era uimit de reacţia fetei. Nu îi venea să creadă că nu se împotrivise din prima clipă acelui sărut dar, ah, nu putea nega că în timpul lui, ea ardea pe interior.
- Tu chiar nu poţi înţelege că nu vreau să te am în preajma mea ? De ce nu mă laşi în pace ? Mă urmăreşti că nu ţi-am dat bacşişul atunci sau ce ? îl întrebă serioasă evitându-i privirea.
- Păi, pisicuţ-o, eu unul ştiu ce va urma. Tu, soţia mea. Aşa că am dreptul să fac ce vreau cu tine. Şi bacşişul ţi-am mai spus o dată. Dacă e vorba de o noapte, doar tu, eu şi o atmosferă încinsă atunci sunt bucuros să îţi spun că îl accept. continuă el, privind-o în ochi, chiar dacă ea nu o făcea.
Nervii i se intensificau cu fiecare secundă. Simţea cum un foc interior, care până atunci fusese adormit ieşea din adâncul ei. Însă, deja era noapte aşa că se lăsă uşor pe spate, scufundându-se în perna cu îmbrăcăminte de culoarea perlelor. Brunetul o înveli grijuliu, stârnindu-i suspiciuni fetei. Însă, ştia că, dacă începea un nou scandal între ei părinţii săi se vor trezi. Renunţă la orice gând şi îşi închise ochii smarald, afundându-se într-un somn adânc.
În timpul nopţii, îl simţi. Îi simţea mâna rece plimbându-se pe obrazul său. Privirea îi era aţintită asupra ei. În mintea lui Sasuke era o bătălie cruntă. Ea, ’’prinţesa răsfăţată’’ cum o credea el înainte de a o întâlnii, era doar o fată care se ascundea în spatele unei măşti din porţelan, reuşi să îi intre pe sub piele. O dorea, chiar era în stare să o facă în acel moment. Dar inima îi interzicea asta. Dacă o va viola, atunci ea îl va urî mereu. O voia. Chiar tânjea după noaptea nunţii, în care ea va fi doar pentru el. Că se va simţi în interiorul său mai bine ca oriunde. Imposibil de crezut, dar un sentiment de fericire îl cuprinse când se gândea că peste ani îşi va ţine fetiţa sau băieţelul în braţe. O simţi pe fată cum se mişcă, aşa că o cuprinse în braţe, adormind.


Îmi pare rău de mărimea capitolului, însă asta e situaţia. Plus că începe şcoala.