04-01-2011, 05:28 AM
Pffff! Poate o să mă înjuri pentru postul ăsta, dar asta e! Eu îmi fac datoria de user.:zuppy08:
În primul rând, versurile tale nu au rimă. Rima e în interiorul lor. Ai vrut să le faci să pară mai lungi, dar nu e bine. De exemplu, în loc de " E spre inserat, cand soarele e neajutorat" trebuia să scrii:
"E spre înserat,
Când soarele e neajutorat."
(Mi-am permis să adaug şi diacriticele corecturii.)
Asta era legat de estetică. Atunci când citeşti poezia nimeni nu-şi dă seama cum sunt aşezate versurile, dar asta nu o face mai puţin importantă.
Apoi, rima sună forţat, grăbit. Pare pusă doar ca să fie.
Ex: Chiar si vantul este rau, dar nu de dragul meu
Asta chiar sună urât. E de umplutură şi se vede de la o poştă că e aşa. Măcar fii mai discretă, adaugă metafore sau epitete ca să îţi iasă rima sau măsura. Aceste rime dau un aspect confuz, afectând conţinutul. Pe alocuri, chiar nu am înţeles ce ai vrut să spui.
Ex: Luna-si face loc, cerul e in joc
Care joc? Despre ce e vorba? Dacă e vorba de o expresie nu e tocmai cel mai poetic lucru pe care l-am citit.
Stelele ca niste flori, te sperie de-ti da fiori
Din asta chiar nu am înţeles mare lucru. De ce să te sperie stelele, care mai şi seamănă cu nişte flori?Tu te sperii de flori? Şi virgula aia nu are ce căuta acolo. E între subiect şi predicat.
Apropos, stelele te sperie, deci îţi dau fiori, nu îţi dă fiori că nu e o singură stea.
Totul pare inghetat, gata de cedat.
Ha? De cedat cui?
E micut si dragalas, si pluteste printenas- cuvântul nu există. Am verificat. Nu ştiu ce ai vrut să spui. Virgula nu are ce căuta acolo.
Se ciocneste de pamant, si se topeste plangand- nici aici.
In urma lui din cer sosesc, atatia fulgi ce il privesc -Aici cu atât mai puţin, fiind între subiect şi predicat.
Nervosi si suparati ei vin, si totul va fi senin.
Dacă vin nervoşi de ce va fii totul aşa senin?
Începi cu o imagine cenuşie, chiar spre negru şi versul continuă într-un optimist frapant, total nepotrivit cu restul.
Deodata, totul se opreste, vantul se potoleste
Fulgi nu mai vin, pamantul este plin
Frigul deja apare, chiar este o schimbare
Alta? M-ai ameţit: mai întâi e de bine, apoi nu mai e bine, apoi lucrurile se liniştesc şi acum altă schimbare? Dă-mi voie să-ţi spun că eşti cam nehotărâtă, lucru care dă un aspect şi mai confuz poeziei.
Luna a inghetat si ea, chiar si inimioara mea
Aici sună a manea.
Vreau sa vina soarele, si sa topeasca ingheturile- Nici aici nu e virgulă.
Sa ma bucur din nou, de vreme calda si-un (ÅŸi un) an nou.
Sunt cam obosită deci dacă am scăpat ceva mă scuz oficial.
Sper că nu te-ai supărat. Încerc să te ajut şi am stat ceva la comm-ul ăsta aşa că mi-ar părea rău să te superi.
În primul rând, versurile tale nu au rimă. Rima e în interiorul lor. Ai vrut să le faci să pară mai lungi, dar nu e bine. De exemplu, în loc de " E spre inserat, cand soarele e neajutorat" trebuia să scrii:
"E spre înserat,
Când soarele e neajutorat."
(Mi-am permis să adaug şi diacriticele corecturii.)
Asta era legat de estetică. Atunci când citeşti poezia nimeni nu-şi dă seama cum sunt aşezate versurile, dar asta nu o face mai puţin importantă.
Apoi, rima sună forţat, grăbit. Pare pusă doar ca să fie.
Ex: Chiar si vantul este rau, dar nu de dragul meu
Asta chiar sună urât. E de umplutură şi se vede de la o poştă că e aşa. Măcar fii mai discretă, adaugă metafore sau epitete ca să îţi iasă rima sau măsura. Aceste rime dau un aspect confuz, afectând conţinutul. Pe alocuri, chiar nu am înţeles ce ai vrut să spui.
Ex: Luna-si face loc, cerul e in joc
Care joc? Despre ce e vorba? Dacă e vorba de o expresie nu e tocmai cel mai poetic lucru pe care l-am citit.
Stelele ca niste flori, te sperie de-ti da fiori
Din asta chiar nu am înţeles mare lucru. De ce să te sperie stelele, care mai şi seamănă cu nişte flori?Tu te sperii de flori? Şi virgula aia nu are ce căuta acolo. E între subiect şi predicat.
Apropos, stelele te sperie, deci îţi dau fiori, nu îţi dă fiori că nu e o singură stea.
Totul pare inghetat, gata de cedat.
Ha? De cedat cui?
E micut si dragalas, si pluteste printenas- cuvântul nu există. Am verificat. Nu ştiu ce ai vrut să spui. Virgula nu are ce căuta acolo.
Se ciocneste de pamant, si se topeste plangand- nici aici.
In urma lui din cer sosesc, atatia fulgi ce il privesc -Aici cu atât mai puţin, fiind între subiect şi predicat.
Nervosi si suparati ei vin, si totul va fi senin.
Dacă vin nervoşi de ce va fii totul aşa senin?
Începi cu o imagine cenuşie, chiar spre negru şi versul continuă într-un optimist frapant, total nepotrivit cu restul.
Deodata, totul se opreste, vantul se potoleste
Fulgi nu mai vin, pamantul este plin
Frigul deja apare, chiar este o schimbare
Alta? M-ai ameţit: mai întâi e de bine, apoi nu mai e bine, apoi lucrurile se liniştesc şi acum altă schimbare? Dă-mi voie să-ţi spun că eşti cam nehotărâtă, lucru care dă un aspect şi mai confuz poeziei.
Luna a inghetat si ea, chiar si inimioara mea
Aici sună a manea.
Vreau sa vina soarele, si sa topeasca ingheturile- Nici aici nu e virgulă.
Sa ma bucur din nou, de vreme calda si-un (ÅŸi un) an nou.
Sunt cam obosită deci dacă am scăpat ceva mă scuz oficial.
Sper că nu te-ai supărat. Încerc să te ajut şi am stat ceva la comm-ul ăsta aşa că mi-ar părea rău să te superi.