03-01-2011, 11:25 PM
Where's my cookye , iti multumesc :D . Commentariile voastre ma incurajeaza :D. Oki, oki :D
Am revenit cu capitolul 2 si am avut grija ca de data asta sa folosesc mai mult descrierea, cu toate ca dialogurile sunt cam seci dupa parerea mea :| .
Capitolul 2: Durere
Pe drumul ce parasea Konoha, Sakura privea peisajul inzapezit ce parca se contopea cu visele ei. Mii de fulgi isi gaseau asternut pe parul fetei, soptindu-i ca se apropie de Sasuke...
Norii se miscau cu repeziciune pe cer, de parca cineva ii fugarea. Zapada acoperea pamantul ca o plapuma, tinandu-i de cald. Coroanele copacilor erau acum albe, invelite in fulgii ce straluceau la fiecare raza scapata de soare.
Orele treceau rapid, iar totul se derula prin fata ochiilor Rozalinei cu repeziciune. Dintr-o data, indoirea si-a facut loc in sufletul Sakurei. Aceasta era presata de gandul ca ar putea ajunge prea tarziu. In mintea ei se ducea o batalie intre indoiala si incredere.
Intre timp, in Satul Valurilor Sasuke era asaltat de fete. Toate exclamau un "Aaah" lung si se inroseau toate cand il vedeau. Abdomenul bine lucrat al baiatului iesea in evidenta, facand ca fiecare fata sa isi piarda mintile. Dar, ca de obicei, acesta le trata cu indiferenta si isi continua drumul mai departe. Brunetul intra intr-un local pentru a se incalzi si odihni putin. Normal ca, in urma acestuia fetele se imbulzeau pe usa prea mica a localului. Stapanul localului ramasese socat. Sasuke se aseza la o masa urmat, bineinteles de.. fetele absorbite de frumusetea brunetului. Toti baietii mai chipesi din local turbau de furie in timp ce dintii lor scrasneau cu putere.
Pe drumul ce ducea spre Satul Valurilor Sakura era ca oricare visator de varsta ei. Se gandea la toate lucrurile pe care avea sa i le spuna lui Sasuke. Dar daca acesta o va ignora? Daca acesta o va trata cu indiferenta si o va lasa balta ca si atunci cand s-a dus dupa Orochimaru? Daca in cel mai rau caz..o va omori cu sange rece, nepasandu-i de sentimentele acesteia fata de el? Oare acesta o mai iubeste? Nu..pentru el Sakura nu reprezenta nimic. Doar razbunarea ii obscura privirea? Toate aceste intrebari o copleseau pe fata, care tocmai se decise sa se opreasca pentru a se odihni putin. Ceea ce avea sa afle este ca nu era singura...
Lipsa somnului si-a spus cuvantul, trimitand-o pe Sakura in lumea viselor. Visand, nu avea cum sa ii simta pe cei doi ninja care o urmareau de cand parasise Konoha. Unul dintre acestia avea o sabie pe care nu a evitat sa o foloseasca. Taisul ascutit patrunse abdomenul fetei care ramasese fara respiratie. Unul dintre ninja a schitat un zambet infricosator in coltul gurii, dupa care a scos cu brutalitate sabia infipta in fata. Aceasta scoase un tipat infiorator. Durerea pe care o simtea era ingrozitoare. Dupa care, fata a fost luata si batuta cu pumnii, picioarele, era pur si simplu o imagine desprinsa dintr-un cosmar. Fata era batuta cu atata brutalitate! Iar unul dintre ninja i-a pus mana pe sani, vrand sa o apuce.
- Nu am venit aici pentru a o viola, misiunea noastra a fost indeplinita, e timpul sa plecam, spuse celalalt ninja cu o voce grava.
Considerand ca fata e deja moarta, acestia au disparut intr-un nor de fum, lasand-o pe fata sa se odihneasca in somnul vesnic: moartea.
Ceea ce nu stiau ei este ca Rozalia nu era moarta, dar in momentul acela se lupta cu durerea insuportabila.
Gafaind, aceasta isi duse mana dreapta la rana, reusind sa o vindece partial. In capul sau nu se auzeau decat cuvintele : "Asta e moartea! "
Nimic nu misca. In jur nu puteai vedea decat zapada, iar langa un copac, trupul unei fete zacea intr-o balta de sange. Cand te uitai la ea parca ti se rupea inima. Pe trupul ei fulgii de zapada se asezau, formand un strat subtire si cald, ce o ajutau pe fata sa uite de durere. Chipul amortit al acesteia parea din portelan. Parca fiecare rasuflare pe care o lua era un chin. Si asa si era. Pe fata ei se simtea durerea.. Stia ca pana maine va fi moarta. In capul ei apareau amintiri placute si mai putin placute. Vocile ii rasunau in cap.
-Echipa 7? Parca a fost doar un vis...
O voce o mustra spunandu-i ca s-a comportat prosteste, ca nu trebuie sa creada in vise. Acum ea era pe moarte doar din cauza unui baiat care oricum nu o iubea.
-Sasuke...imi pare rau. Imi pare rau ca am fost o povara pentru tine! Imi pare rau ca din cauza mea ai plecat din Konoha!
-Oof..ce rost mai are? spuse aceasta schitand un zambet amar. Oricum tu nu ma poti auzi.
Un sentiment de tristete amestecat cu amaraciune o coplesea pe fata.
-M-am saturat sa fiu o plangacioasa, sa fiu o povara pentru toata lumea.
Rozalia se chinui sa se ridice inse se prabusi in acelasi loc de unde se ridicase. Un urlet de durere tulbura linistea..
-Sasukeeeee !! tipa fata furioasa dar in acelasi timp disperata inainte sa isi piarda cunostinta...
Parerea mea e ca capitolul asta a fost cam ciudat :-? prea multa tristete, ca sa va atinga ACOLO, in locsorul ala mic ;) .
O sa spuneti ca ori sunt sadica, ori nebuna :)) .
Am revenit cu capitolul 2 si am avut grija ca de data asta sa folosesc mai mult descrierea, cu toate ca dialogurile sunt cam seci dupa parerea mea :| .
Capitolul 2: Durere
Pe drumul ce parasea Konoha, Sakura privea peisajul inzapezit ce parca se contopea cu visele ei. Mii de fulgi isi gaseau asternut pe parul fetei, soptindu-i ca se apropie de Sasuke...
Norii se miscau cu repeziciune pe cer, de parca cineva ii fugarea. Zapada acoperea pamantul ca o plapuma, tinandu-i de cald. Coroanele copacilor erau acum albe, invelite in fulgii ce straluceau la fiecare raza scapata de soare.
Orele treceau rapid, iar totul se derula prin fata ochiilor Rozalinei cu repeziciune. Dintr-o data, indoirea si-a facut loc in sufletul Sakurei. Aceasta era presata de gandul ca ar putea ajunge prea tarziu. In mintea ei se ducea o batalie intre indoiala si incredere.
Intre timp, in Satul Valurilor Sasuke era asaltat de fete. Toate exclamau un "Aaah" lung si se inroseau toate cand il vedeau. Abdomenul bine lucrat al baiatului iesea in evidenta, facand ca fiecare fata sa isi piarda mintile. Dar, ca de obicei, acesta le trata cu indiferenta si isi continua drumul mai departe. Brunetul intra intr-un local pentru a se incalzi si odihni putin. Normal ca, in urma acestuia fetele se imbulzeau pe usa prea mica a localului. Stapanul localului ramasese socat. Sasuke se aseza la o masa urmat, bineinteles de.. fetele absorbite de frumusetea brunetului. Toti baietii mai chipesi din local turbau de furie in timp ce dintii lor scrasneau cu putere.
Pe drumul ce ducea spre Satul Valurilor Sakura era ca oricare visator de varsta ei. Se gandea la toate lucrurile pe care avea sa i le spuna lui Sasuke. Dar daca acesta o va ignora? Daca acesta o va trata cu indiferenta si o va lasa balta ca si atunci cand s-a dus dupa Orochimaru? Daca in cel mai rau caz..o va omori cu sange rece, nepasandu-i de sentimentele acesteia fata de el? Oare acesta o mai iubeste? Nu..pentru el Sakura nu reprezenta nimic. Doar razbunarea ii obscura privirea? Toate aceste intrebari o copleseau pe fata, care tocmai se decise sa se opreasca pentru a se odihni putin. Ceea ce avea sa afle este ca nu era singura...
Lipsa somnului si-a spus cuvantul, trimitand-o pe Sakura in lumea viselor. Visand, nu avea cum sa ii simta pe cei doi ninja care o urmareau de cand parasise Konoha. Unul dintre acestia avea o sabie pe care nu a evitat sa o foloseasca. Taisul ascutit patrunse abdomenul fetei care ramasese fara respiratie. Unul dintre ninja a schitat un zambet infricosator in coltul gurii, dupa care a scos cu brutalitate sabia infipta in fata. Aceasta scoase un tipat infiorator. Durerea pe care o simtea era ingrozitoare. Dupa care, fata a fost luata si batuta cu pumnii, picioarele, era pur si simplu o imagine desprinsa dintr-un cosmar. Fata era batuta cu atata brutalitate! Iar unul dintre ninja i-a pus mana pe sani, vrand sa o apuce.
- Nu am venit aici pentru a o viola, misiunea noastra a fost indeplinita, e timpul sa plecam, spuse celalalt ninja cu o voce grava.
Considerand ca fata e deja moarta, acestia au disparut intr-un nor de fum, lasand-o pe fata sa se odihneasca in somnul vesnic: moartea.
Ceea ce nu stiau ei este ca Rozalia nu era moarta, dar in momentul acela se lupta cu durerea insuportabila.
Gafaind, aceasta isi duse mana dreapta la rana, reusind sa o vindece partial. In capul sau nu se auzeau decat cuvintele : "Asta e moartea! "
Nimic nu misca. In jur nu puteai vedea decat zapada, iar langa un copac, trupul unei fete zacea intr-o balta de sange. Cand te uitai la ea parca ti se rupea inima. Pe trupul ei fulgii de zapada se asezau, formand un strat subtire si cald, ce o ajutau pe fata sa uite de durere. Chipul amortit al acesteia parea din portelan. Parca fiecare rasuflare pe care o lua era un chin. Si asa si era. Pe fata ei se simtea durerea.. Stia ca pana maine va fi moarta. In capul ei apareau amintiri placute si mai putin placute. Vocile ii rasunau in cap.
-Echipa 7? Parca a fost doar un vis...
O voce o mustra spunandu-i ca s-a comportat prosteste, ca nu trebuie sa creada in vise. Acum ea era pe moarte doar din cauza unui baiat care oricum nu o iubea.
-Sasuke...imi pare rau. Imi pare rau ca am fost o povara pentru tine! Imi pare rau ca din cauza mea ai plecat din Konoha!
-Oof..ce rost mai are? spuse aceasta schitand un zambet amar. Oricum tu nu ma poti auzi.
Un sentiment de tristete amestecat cu amaraciune o coplesea pe fata.
-M-am saturat sa fiu o plangacioasa, sa fiu o povara pentru toata lumea.
Rozalia se chinui sa se ridice inse se prabusi in acelasi loc de unde se ridicase. Un urlet de durere tulbura linistea..
-Sasukeeeee !! tipa fata furioasa dar in acelasi timp disperata inainte sa isi piarda cunostinta...
Parerea mea e ca capitolul asta a fost cam ciudat :-? prea multa tristete, ca sa va atinga ACOLO, in locsorul ala mic ;) .
O sa spuneti ca ori sunt sadica, ori nebuna :)) .