02-01-2011, 10:16 PM
Buna! Ce mai faceti? Cred ca va intrebati "Cate ficuri isi mai deschide si asta?". Sa fiu sincera, nici eu nu stiu. In ultimile zile am ascultat o groaza de melodii si din fiecare mi-am cules cate o idee pentru un nou fic. Va fi tot un Sasusaku insa nu din zilele noastre. Tot cum sunt ei ninja. Pai si asa, tot va fi ceva diferit insa nu voi spune mai multe. Okay, cred totusi ca ar trebui sa renunt la acest gen de idei. Nu ma faceti obsedata va rog si nu va intrebati ce muzica am ascultat pentru ca nimic nu a fost iesit din comun. Acesta va fi mai mult o drama. Si cred ca ar trebui sa ma opresc din a mai scrie o groaza de ficuri si sa ma pun pe cele pe care le am momentan. Pai ianafar celor spuse, lectura placuta.
Edit: Iarasi am uitat de discalimer. Ar trebui sa mi-l lipesc de frunte.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj ce ii apartine lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/întamplari.
____________________________________
Pai cam atat. Sper ca va placut.
Edit: Iarasi am uitat de discalimer. Ar trebui sa mi-l lipesc de frunte.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj ce ii apartine lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/întamplari.
Tradarea iubirii
Capitolul 1
Ne-am reintalnit si ce ai facut?
Simt picaturi de apa cum imi ating in intregime corpul deja obosit. Nu, nu este cuvantul cautat de mine. Imi este sila de propriul meu corp. Ma simt murdara, folosita. Exact cum am fost. Incerc sa ma ridic insa durerea pe care o simt este mult prea mare. Cate au mai patit ca mine? Nu stiu insa cred ca sunt singura care a fost violata de el. Cate nu si-ar dori sa ajunga macar sa-l sarute? Dar sa treaca la pasul urmator? Nu stiu. Nu le pot numara. Insa eu nu ma aflu in aceasta categorie. L-am iubit. As fi facut orice pentru el. Mi-am dorit sa se intoarca in sat. L-am cautat timp de patru ani.
Ma tarasc pana la cel mai apropriat copac. Macar sa nu mai fiu udata. Deja nu mai suport prorpiul corp. Imi strang picoarele la piept usor si imi inchid ochii incet. Poate mor. Vreau sa mor.Trebuie sa mor. Nu mai vreau sa stau pe acest pamant infect. Nu merit sa traiesc. Lacrimile imi inunda chipul. Cum a putut? Credeam ca am devenit mai puternica. Poate insa nici el nu a stat locului. Nu ma pot compara cu el. Insa de ce tocmai mie mi-a facut acest lucru? De ce? Ce rau i-am putut face? L-a deranjat cu ceva faptul ca l-am iubit? Incerc sa alung aceste ganduri si adorm usor.
-Sai, eu ma duc pana in sat sa iau niste medicamente pentru orice eventualitate, ii spun coechipierului meu pe un ton autoritar.
Da din cap in semn ca da dupa care continui.
-Ne vedem tot aici pente cateva ore. Daca se intampla ceva trimite o pasare sa ma anunte, continui dupa care parasesc locul.
Alerg destul de repede pentru a ajunge in sat pentru a lua cele necesare. Suntem plecati in aceasta misiune de mai bine de doua saptamani si nici macar nu am reusit sa facem ceva bun. De Naruto nu am mai auzit nimic. Oare a patit ceva? Inchid ochii pentru a alunga orice gand dupa care imi continui drumul. In cinci minute ma aflu la intrarea in sat. Pasesc fara sfiala si imi arat ecusonul pe care mi l-a dat Tsunade-sama. Privesc in toate partile si observ o farmacie, probabil unica din acest sat. Alerg spre cladirea micuta, aproape darapanata si intru pentru a cumparat plantele necesare. La tejghea o femeie in jur de treizeci de ani, cu parul negru ce are tente spre albastru ma intreaba ce dores. Ii dau lista scrisa de mine si astept. In vreo douazeci de minute primesc o punguta cu toate cele necesare. Platesc dupa care ies grabita din farmacie.
Parul roz care pana acum doua minute a fost prinsa intr-o codita mica se destrama usor. Ma opresc si-mi iau elasticul insa nu mai stau sa-l prind la loc. Ochii verzi privesc toate magazinele si restaurantele din acest satulet. Un miros placut ma opreste si privesc catre cladirea de unde provine. A trecut ceva timp de cand nu am mai mancat ceva bun asa ca de ce sa nu cumpar doua portii de ramen? Intru in local si privesc in jur. Ma aproprii de tejghea si comand doua portii mici la pachet. Barbatul ma examineaza iar in colt ii apare un zambet enervant dupa care pleaca. Cat de nesimtit pot fi unii? Oftez si ma asez pe scaun. Punguta cu plante o tin in poala si inchid ochii. De ce spunea Tsunade-sama ca aceasta misiune va fi dificila? Nu pare cine stie ce? Poate se referea la faptul ca ne vom petrece saptamani departe de satul natal.
Gandurile imi sunt intrerupte de vocea barbatului care ma anunta ca mancarea este gata. Ii platesc dupa care ies in graba din cladire. Alerg insa ma opresc brusc. Nu acesta este drumul pe care am venit? Cred ca m-am ratacit. Grovzav! Mai bine de atat nici ca se putea. Oftez si ma intorc dupa care alerg din ce in ce mai repede. Datorita neatentiei mele dau peste cineva si ma trezesc in mai putin de un minute la pamant. Incep sa-mi cer scuze insa simt cum privirea persoanei peste care am dat ma soarbe. Inghit in sec usor astfel incat sa nu fiu vazuta dupa care ma uit si raman socata.
Simt um frica si fericirea pun stapanire pe mine. Este posibil sa simt doua sentimente total diferite in acelasi timp? Se pare ca da. Nu reusesc sa scot nici un cuvant deoarece acestea nu doresc sa-si faca aparitia. Persoana din fata mea ma trage de mana brutal ceea ce ma obliga sa ma ridic. Ma priveste cu ura. Nimic nu este schimbat la el. Ochii sai negri ma sorb ceea ce ma face sa ma simt ciudat insa imi pun si un semn de intrebare. Sangele ajunge in obrajii mei si in cateva secunde devin rosie. Exact ca acum patru ani ma pierd in ochii sai.
Destinul? Acesta a pus la cale intalnirea noastra? Fara a-mi adresa un cuvant ma trage de brat si ma pune sa-l urmez intr-un loc complet necunoscut mie. Lucrurile cumparte raman in urma insa nici nu ma intereseaza de acestea. Raman uimita de comportamentul baiatului din fata mea. Dupa ce mergem asa timp de vreo zece minute in care nici unul nu a scos nici un cuvant, imi trag bratul din stransoare si ma dau cativa pasi mai inapoi, destul in caz ca doreste sa ma atace.
-Sasuke, ce vrei de la mine? Ce vrei? Macar spune-mi! Nu te comporta asa! ma rastesc la el destul de nervoasa.
De unde am eu acest curaj? Ce s-a intamplat cu mine? Poate nu ar fi trebuit sa intreb deoarece linistea care a pus stapanire pe noi si felul in care ma priveste imi inmoaie genunchii. Nu cred ca voi mai rezista prea mult. Mi-am dorit sa-l revad insa nu asa. Pe chip ii apare un zambet care nu-l caracterizeaza. Acelasi zambet care mi l-a adresat barbatul de la care am cumparat ramenul. Il privesc cum se aproprie de mine. Simt cum frica pune stapanire pe mine iar eu ma dau cativa pasi inapoi pana ajung la un perete. Brunetul din fata mea continua sa vina spre mine pana imi prinde ambele maini deasuprea capului.
-Sakura, Sakura. La fel de enervanta ca inainte. Nici o schimbare, imi spune cu acelasi zambet pe fata. Ce ar fi sa vedem cum te-ai scumbat tu?
Incremenesc cand aud aceasta intrebare. Ce vrea sa spuna cu asta? Se aproprie de mine cu incetinitorul si fix cand se afla la cativa milimetri de fata mea disparem amandoi intr-un nor de fum. Ajungem intr-o camera cu un pat de doua persoane, cred. Fiind in aceasi pozitie in care eram inainte cadem in pat iar acesta isi uneste buzele cu ale mele. Parca ar fi un vis. Sasuke ma saruta? Isi plimba usor limba prin gura mea, explorand-o. Nu, nu este bine ceea ce fac. Stiu ca mi-am dorit mereu acest lucru sa se intample insa nu in acest fel. Isi plimba mana usor pe sub bluza mea pana ajunge la sutien. Cand incepe sa ma pipaie imi dau seama ceea ce doreste sa faca si incep sa ma zbat insa fara folos.
Fara mult efor ma scapa de hainele mele si ale sale. Inchid ochii de frica deoarece stiu ce va urma. Voi fi violata de cel la care am tinut si inca tin. Nu doresc asa ceva. Se aproprie de mine si imi sopteste.
-Ar fi bine sa am pe cineva in sat care sa aibe grija de clanul meu.
Incremenesc. Nu, nu vreau. Ma zbat insa din nou fara folos. Incep sa dau din maini insa acesta mi le prinde si le leaga cu bluza. In ochi mici cristale isi fac aparitia si-l implor sa nu faca asta insa tot ce aud este cum cel care imi detine inima rade. Incghit in sec si imi tin ochii inchisi. Chiar asa se va termina?
Ma trezesc si incerc sa ma ridic insa o durere de cat nu ma lasa. Simt cum mana mea dreapta este tinuta de cineva. Il privesc pe cel care se afla in incapere si ma priveste. Naruto. Singurul nume care imi vine in minte. Cand observa ca m-am trezit ma imbratiseaza. Oare am visat? Oare nu s-a intamplat asa ceva? Ar fi fost bine sa fie doar un vis insa bondul imi spune ca am fost gasita in ploaie, la trunchiul unui copac si m-au adus la cel mai apropiat dpital. Deci nu am visat. Chiar si-a batut joc de mine.
Capitolul 1
Ne-am reintalnit si ce ai facut?
Simt picaturi de apa cum imi ating in intregime corpul deja obosit. Nu, nu este cuvantul cautat de mine. Imi este sila de propriul meu corp. Ma simt murdara, folosita. Exact cum am fost. Incerc sa ma ridic insa durerea pe care o simt este mult prea mare. Cate au mai patit ca mine? Nu stiu insa cred ca sunt singura care a fost violata de el. Cate nu si-ar dori sa ajunga macar sa-l sarute? Dar sa treaca la pasul urmator? Nu stiu. Nu le pot numara. Insa eu nu ma aflu in aceasta categorie. L-am iubit. As fi facut orice pentru el. Mi-am dorit sa se intoarca in sat. L-am cautat timp de patru ani.
Ma tarasc pana la cel mai apropriat copac. Macar sa nu mai fiu udata. Deja nu mai suport prorpiul corp. Imi strang picoarele la piept usor si imi inchid ochii incet. Poate mor. Vreau sa mor.Trebuie sa mor. Nu mai vreau sa stau pe acest pamant infect. Nu merit sa traiesc. Lacrimile imi inunda chipul. Cum a putut? Credeam ca am devenit mai puternica. Poate insa nici el nu a stat locului. Nu ma pot compara cu el. Insa de ce tocmai mie mi-a facut acest lucru? De ce? Ce rau i-am putut face? L-a deranjat cu ceva faptul ca l-am iubit? Incerc sa alung aceste ganduri si adorm usor.
-Sai, eu ma duc pana in sat sa iau niste medicamente pentru orice eventualitate, ii spun coechipierului meu pe un ton autoritar.
Da din cap in semn ca da dupa care continui.
-Ne vedem tot aici pente cateva ore. Daca se intampla ceva trimite o pasare sa ma anunte, continui dupa care parasesc locul.
Alerg destul de repede pentru a ajunge in sat pentru a lua cele necesare. Suntem plecati in aceasta misiune de mai bine de doua saptamani si nici macar nu am reusit sa facem ceva bun. De Naruto nu am mai auzit nimic. Oare a patit ceva? Inchid ochii pentru a alunga orice gand dupa care imi continui drumul. In cinci minute ma aflu la intrarea in sat. Pasesc fara sfiala si imi arat ecusonul pe care mi l-a dat Tsunade-sama. Privesc in toate partile si observ o farmacie, probabil unica din acest sat. Alerg spre cladirea micuta, aproape darapanata si intru pentru a cumparat plantele necesare. La tejghea o femeie in jur de treizeci de ani, cu parul negru ce are tente spre albastru ma intreaba ce dores. Ii dau lista scrisa de mine si astept. In vreo douazeci de minute primesc o punguta cu toate cele necesare. Platesc dupa care ies grabita din farmacie.
Parul roz care pana acum doua minute a fost prinsa intr-o codita mica se destrama usor. Ma opresc si-mi iau elasticul insa nu mai stau sa-l prind la loc. Ochii verzi privesc toate magazinele si restaurantele din acest satulet. Un miros placut ma opreste si privesc catre cladirea de unde provine. A trecut ceva timp de cand nu am mai mancat ceva bun asa ca de ce sa nu cumpar doua portii de ramen? Intru in local si privesc in jur. Ma aproprii de tejghea si comand doua portii mici la pachet. Barbatul ma examineaza iar in colt ii apare un zambet enervant dupa care pleaca. Cat de nesimtit pot fi unii? Oftez si ma asez pe scaun. Punguta cu plante o tin in poala si inchid ochii. De ce spunea Tsunade-sama ca aceasta misiune va fi dificila? Nu pare cine stie ce? Poate se referea la faptul ca ne vom petrece saptamani departe de satul natal.
Gandurile imi sunt intrerupte de vocea barbatului care ma anunta ca mancarea este gata. Ii platesc dupa care ies in graba din cladire. Alerg insa ma opresc brusc. Nu acesta este drumul pe care am venit? Cred ca m-am ratacit. Grovzav! Mai bine de atat nici ca se putea. Oftez si ma intorc dupa care alerg din ce in ce mai repede. Datorita neatentiei mele dau peste cineva si ma trezesc in mai putin de un minute la pamant. Incep sa-mi cer scuze insa simt cum privirea persoanei peste care am dat ma soarbe. Inghit in sec usor astfel incat sa nu fiu vazuta dupa care ma uit si raman socata.
Simt um frica si fericirea pun stapanire pe mine. Este posibil sa simt doua sentimente total diferite in acelasi timp? Se pare ca da. Nu reusesc sa scot nici un cuvant deoarece acestea nu doresc sa-si faca aparitia. Persoana din fata mea ma trage de mana brutal ceea ce ma obliga sa ma ridic. Ma priveste cu ura. Nimic nu este schimbat la el. Ochii sai negri ma sorb ceea ce ma face sa ma simt ciudat insa imi pun si un semn de intrebare. Sangele ajunge in obrajii mei si in cateva secunde devin rosie. Exact ca acum patru ani ma pierd in ochii sai.
Destinul? Acesta a pus la cale intalnirea noastra? Fara a-mi adresa un cuvant ma trage de brat si ma pune sa-l urmez intr-un loc complet necunoscut mie. Lucrurile cumparte raman in urma insa nici nu ma intereseaza de acestea. Raman uimita de comportamentul baiatului din fata mea. Dupa ce mergem asa timp de vreo zece minute in care nici unul nu a scos nici un cuvant, imi trag bratul din stransoare si ma dau cativa pasi mai inapoi, destul in caz ca doreste sa ma atace.
-Sasuke, ce vrei de la mine? Ce vrei? Macar spune-mi! Nu te comporta asa! ma rastesc la el destul de nervoasa.
De unde am eu acest curaj? Ce s-a intamplat cu mine? Poate nu ar fi trebuit sa intreb deoarece linistea care a pus stapanire pe noi si felul in care ma priveste imi inmoaie genunchii. Nu cred ca voi mai rezista prea mult. Mi-am dorit sa-l revad insa nu asa. Pe chip ii apare un zambet care nu-l caracterizeaza. Acelasi zambet care mi l-a adresat barbatul de la care am cumparat ramenul. Il privesc cum se aproprie de mine. Simt cum frica pune stapanire pe mine iar eu ma dau cativa pasi inapoi pana ajung la un perete. Brunetul din fata mea continua sa vina spre mine pana imi prinde ambele maini deasuprea capului.
-Sakura, Sakura. La fel de enervanta ca inainte. Nici o schimbare, imi spune cu acelasi zambet pe fata. Ce ar fi sa vedem cum te-ai scumbat tu?
Incremenesc cand aud aceasta intrebare. Ce vrea sa spuna cu asta? Se aproprie de mine cu incetinitorul si fix cand se afla la cativa milimetri de fata mea disparem amandoi intr-un nor de fum. Ajungem intr-o camera cu un pat de doua persoane, cred. Fiind in aceasi pozitie in care eram inainte cadem in pat iar acesta isi uneste buzele cu ale mele. Parca ar fi un vis. Sasuke ma saruta? Isi plimba usor limba prin gura mea, explorand-o. Nu, nu este bine ceea ce fac. Stiu ca mi-am dorit mereu acest lucru sa se intample insa nu in acest fel. Isi plimba mana usor pe sub bluza mea pana ajunge la sutien. Cand incepe sa ma pipaie imi dau seama ceea ce doreste sa faca si incep sa ma zbat insa fara folos.
Fara mult efor ma scapa de hainele mele si ale sale. Inchid ochii de frica deoarece stiu ce va urma. Voi fi violata de cel la care am tinut si inca tin. Nu doresc asa ceva. Se aproprie de mine si imi sopteste.
-Ar fi bine sa am pe cineva in sat care sa aibe grija de clanul meu.
Incremenesc. Nu, nu vreau. Ma zbat insa din nou fara folos. Incep sa dau din maini insa acesta mi le prinde si le leaga cu bluza. In ochi mici cristale isi fac aparitia si-l implor sa nu faca asta insa tot ce aud este cum cel care imi detine inima rade. Incghit in sec si imi tin ochii inchisi. Chiar asa se va termina?
Ma trezesc si incerc sa ma ridic insa o durere de cat nu ma lasa. Simt cum mana mea dreapta este tinuta de cineva. Il privesc pe cel care se afla in incapere si ma priveste. Naruto. Singurul nume care imi vine in minte. Cand observa ca m-am trezit ma imbratiseaza. Oare am visat? Oare nu s-a intamplat asa ceva? Ar fi fost bine sa fie doar un vis insa bondul imi spune ca am fost gasita in ploaie, la trunchiul unui copac si m-au adus la cel mai apropiat dpital. Deci nu am visat. Chiar si-a batut joc de mine.
____________________________________
Pai cam atat. Sper ca va placut.