Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Mulţumesc pentru comentarii tuturor ;;), în special ' pffboy ' >:D<.

Capitolul unsprezece - O surpriză neplăcută

Key îmi mângâie părul, care în viziunea lui străluceşte când este expus la lumina soarelui şi îl face mai special. A început să zâmbească prosteşte uitându-se în ochii mei. I-am urmat traiectoria privirii pierzându-mă în profunzimea ochilor săi căprui, se pare că este un nou drum pe care tocmai l-am descoperit.
- La ce te uiţi aşa atentă, iubire ? m-a întrebat Key destul de afectat, probabil crezând că mi-am pierdut minţile. Nu m-am obosit să îi răspund, în schimb mi-am arătat dinţii în urma rânjetului meu viclean. În acel moment o durere de nedescris m-a cuprins, o umilinţă totală, aducându-mi aminte de întâmplarea de acum câteva ore, în acel cimitir care precis nu a fost cel mai bun loc pentru o ' petrecere ' , cât şi comportamentul lui Daniel, după ce am citit acele cuvinte lipsite de importanţă, cel puţin pentru mine, căci pentru el a fost o totală idioţenie. M-am ridicat cu o viteză, pe care nu credeam că o pot avea, îndreptându-mă spre calculator. Am tastat cuvintele " magice " şi am găsit doar un rezultat. Deschizând pagina am început să tremur şi cu siguranţă nu din cauza frigului. Îmi era teamă de ce aş putea descoperi. Când s-a încărcat pagina mult aşteptată am început să ţip scria mare cu litere roşii, probabil vor să imite sângele: ,, Dacă ai rostit aceste cuvinte vei intra în contact cu DIAVOLUL. Păzeşte-ţi spatele, nu se ştie ce se va întâmpla cu tine. " Trebuie să vorbesc cu Daniel, acum înţeleg de ce s-a comportat aşa, deşi nici asta nu-i scuză comportamentul, putea să-mi explice. Am lăsat un mesaj pentru el pe telefon, mi-a răspuns robotul, nu se putea altfel, evident, şi am început să mă îmbrac ignorându-l complet pe Key care nu spunea nimic spre marea mea surprindere. Când am dat să plec pe uşa de la intrare, mama m-a apucat de încheietura mâinii şi nu a vrut să-mi dea drumul.
- Am ceva important să-ţi spun, draga mea. Nu poţi pleca acum, nu te voi lăsa. Orice ar fi poate aştepta.
Doamne, mama nu poate găsi momente mai nepotrivite ? Dar ce-i pot spune, că după pararea mea şi a unui site sunt posedată ? Nu m-ar crede, deci tac şi o urmez. În living dau peste o persoană total necunoscută. Un bărbat minion, simpatic la prima vedere, foarte elegant care gustă vinul preferat al mamei şi zâmbeşte cu multă dragoste. Sper că nu este noua cucerire a mamei, nu aş suporta asta, nu după ce tata m-a părăsit. M-a durut enorm când a plecat, dar nu puteam face nimic şi nici acum nu pot. Mama s-a uitat la mine plină de speranţă şi foarte sigură pe sine când a rostit:
- El este noul tău tată. Sper să va înţelegeţi bine.
Îl privesc pe Key care stă înţepenit în uşă cu o privire de gheaţă. Nu se poate ! O ba da este exact ce cred eu. Domnul acela drăguţ seamănă mult cu iubitul meu, este tatăl lui ! De ce mi-ar face mama una ca asta ?
- Îmi cer scu...scuze. Trebuie să plec.
Îl iau de mână pe Key şi cu o privire sfâşietoare şi plină de lacrimi îndreptată spre mama spun:
- Eu şi iubitul meu plecăm să ne plimbăm !
Ieşind pe uşă am început să plâng, iar Key nu avea ce să facă. Mă ţinea strâns în braţe, de parcă m-ar fi pierdut pentru totdeauna. Oarecum, m-a pierdut şi nu este vina mea. E vina mamei, iar eu nu pot să cred ce se întâmplă. Surprizele neplăcute şi durerea parcă nu vor să-mi dea drumul. Sunt mai ceva ca lipitorile.
- Iubita ? Voi rezolva eu asta, stai liniştită.
Aş vrea eu să fie aşa, dar ce va face ? Va ţipa la mama sau la tatăl lui să ne lase să trăim în pace, după ce ne-am despărţit acum mult timp şi ei nici măcar nu aflaseră de împăcarea noastră ?
- Să te văd !
Şi spunând asta am început să fug, dorind să fiu lăsată în pace. Ceea ce nu va dura foarte mult. Daniel mă aşteaptă, sper, chiar am nevoie de nişte clarificări în legătură cu incantaţia aia stupidă.


Să criticaţi dur da ? ;;)