Looking for soulmate

[~Crystal~]

Capitolul 4

Dupa o saptamana
O noua zi de toamna incepe in Tokyo. Soarele palid mai trimite cate o rază pe pământul amortit. Aripile păsărilor călătoare spintecă văzduhul. Norii grei se plimba pe cerul posomorat. Rozalia cu chip angelic inca dormea. Deodata aceasta simte o mana calda atingandu-i umarul stang. Cu greu reusesete sa deschida ochii. Acea mana calda ii da la o parte suvitele roz, stralucitoare de pe fata ei palida.
-Buna dimineata, scumpo! Este tarziu, trebuie sa te trezesti! Spune mama fetei aratand spre ceasul de pe perete care arata ora 7:30.
Vazand ca este in intarziere, tanara sare din pat indreptandu-se spre toaleta. Aceasta nu are cand sa-si mai faca siesta de dimineata, asa ca se spala repede cu apa rece pe fata si fuge spre dulapul din lemn de cires alegandu-si niste haine. Se imbraca cu o pereche de blugi negri, un tricou usor lasat pe umeri mov si o pereche de baleini albi. Tanara isi prinde parul intr-o coada, isi ia jacketa neagra si pleaca.
Dupa jumatate de ora masina Sakurei parcheaza in fata liceului. Aceasta intra in curtea scolii si vazand ca nu este nimeni pe afara incepe sa fuga speriata. Ajunsa in fata clasei, adolescenta apasa usor pe clanta observand ca profesorul este deja acolo.
-Buna ziua! Ma scuzati ca am intarziat! Spune Sakura tragandu-si sufletul.
-Avand in vedere ca este prima oara cand intarzii, domnisoara Haruno, poti merge la locul tau.
Sakura merge la locul sau in timp ce este privita de doi ochi negri ca taciunele. Se aseaza in banca, isi scoate caietul si incepe sa scrie de pe tabla. Deodata pe banca acesteia aterizeaza o hartiuta mica, mototolita. Fata o indreapta si incepe sa citeasca in gand:
“Domnisoara Haruno! Nu este frumos sa intarziati! Nu v-ati putut trezi la timp? M-ati visat?”
Rozalia roseseste si se uita la Sasuke care o privea zambind. Aceasta ii arunca inapoi biletul pe care scria:
“Nu va fortati norocul, Domnule Uchiha!”
Cei doi renunta la a se mai tachina si incep sa fie atenti la ore, pe cat posibil pentru din cand in cand se mai uitau pe furis unul la altul.
Ora se termina si brunetul se indreapta spre banca fetei si o intreaba:
-Ce spui, ai vrea sa iesim azi?
-Cred ca nu-ti dai seama ca timpul nu sta in loc. A trecut deja o saptamana. Mai bine te-ai concentra asupra fetei cu care vei merge la petrecere decat sa stai cu mine.
-Sunt sigur ca ma concentrez asupra fetei care trebuie! Spune Sasule zambind inocent.
Sakura nu mai apuca sa spuna nimic pentru ca este trasa din banca de rivala ei, Ino.
-Pot sa merg si singura, multumesc! Spune rozalia iritata.
Ino se opreste si o impinge pe Sakura in toaleta.
-Te-am prevenit sa stai departe de el! El este proprietate mea! Ce nu intelegi?
-Chiar nu-ti dai seama cat de penibila esti, Ino? El nu este proprietarea ta! Nu este proprietatea nimanui!
-Te crezi foarte inteligenta, nu? Vei vedea ca pe mine ma va alege intr-un final! Eu voi fi prietena lui!
-Continua sa visezi. Oricum este bine sa-ti tii mintea ocupata cu ceva.
Sakura paraseste toaleta lasand-o pe Ino sa se gandeasca la un plan cu care sa-i stearga zambetul de pe fata rozaliei.
Orele au trecut repede. Sakura nu s-a dus direct acasa ci s-a indreptat spre parc. Aceasta s-a asezat pe o banca in timp ce urmarea cu privirea indragostitii care se plimbau imbratisati, nepasandu-le de cei din jur.
Deodata cineva s-a asezat pe aceeasi banca ca si ea.
-Nu te-am intrebat daca pot sa iau loc.
Tanara se uita la acel baiat cu ochii negri ca onixul. Vantul ii flutura parul brunet care-i acoperea fata palida.
-Iti mai amintesti ce ti-am zis dimineata, nu? Mai bine te-ai duce sa-ti gasesti pe cineva care sa te insoteasca la petrecere decat sa-ti pierzi vremea cu mine!
-Nu-mi pierd vremea cu tine. Oricum, cred ca am gasit deja pe cineva cu care sa merg.
-Atunci incearca sa o cunosti mai bine! Spune adolescenta bulversata.
-Asta fac!
O expresie mirata isi face aparitia pe chipul fetei. Inima ei batea atat de puternic parca vrand sa iasa din piept. Brunetul se apropie usor de ea simtindu-i respiratia calda. Mana lui trecea incet prin parul roz al tinerei cand acesta o prinde usor de barbie. Acest moment a fost distrus de telefonul mobil al Sakurei care suna de ceva vreme.
-Buna, tata! Spune adolescenta inca rosie in obraji.
-Unde esti Sakura? Eram ingrijorat pentru tine.
-Eram in parc. Imi pare rau ca nu am anuntat ca intarzii.
-Te astept acasa.
-Eu trebuie sa plec. Ne vedem maine, Sasuke. Pa! spune fata evitand un contact vizual cu acesta.
Sakura pleaca inainte ca Sasuke sa mai poata spune ceva. Inca nu-i venea sa creada cat de aproape a fost sa-l sarute. Inima acesteia inca batea nebuneste. Inca ii simtea mana prin parul ei.
Dupa 30 de minute de mers Sakura ajunge acasa. Aceasta nu se opreste la parintii ei deoarece nu dorea ca ei sa-si dea seama de cat de emotionata era. Ea intra in camera ei si primul lucru pe care-l face este sa se tranteasca in patul ei moale. Inchide ochii si incep sa se deruleze in mintea ei intamplarile din acea zi. Sakura se trezeste din visele ei cand aude usa de la camera deschizandu-se.
-Sakura, ce e cu tine? De ce nu m-ai anuntat ca ai ajuns? Spune o voce masculina destul de nervoasa.
-Eram cam obosita si am vrut sa ma odihnesc putin…
-Bine, te las sa te odihnesti. Te rog sa cobori mai tarziu. Avem ceva de discutat.
Aceasta inchise ochii visand la cel care i-a furat inima.