30-12-2010, 07:08 PM
BIG Thanks to K.OG & gabytsswh for their comment's and existance on this PLANET. I love you, girls! >:D< Si bineinteles cititorilor! Stiti ca va iubesc? Nop!? :*
"Capitolul 2"
Monolog 2, suspin !
Beculetele straluceau asemeni unor licurici multicolori, agatate fiecare pe fasi lungi din matase albastra. Pe covorul alb, lung pana la capatul scenei erau presarate petal delicate de trandafir rosu. La semnalul dat de muzica, am dat cortina laoparte, mergand increzator cu pasi adaugati prin mijlocul multimii ce-mi analizau fiecare miscare, gest, zambet. Imi simteam corpul miscandu-se tot mai mult, si camasa maronie, desfacuta la toti nasturii mulata pe spate. In jos cred ca purtam o pereche de blugi cu diferite taieturi pe alocuri, si putin evazati la glezne. Insa cu siguranta gandul nu parea a-mi sta la prezentarea de moda, ce ma avea in prim plan pe mine.
Inainte sa-l intalnesc pe el, nu stiam ce inseamna iubirea, o tratam atat de superficial ca si cum ar fi fost un lucru total nefolositor. Nu o cunosteam, nu stiam cum este sa te gandesti permanent la cineva, sa-i simti lipsa...Credeam chiar si atunci cand acel baiat cu ochii verzi facea parte din viata mea, ca totul este o joaca. Si asa speram sa ramana. Imi zambea atunci cand simtea ca imi este greu, ma imbratisa atunci cand adormeam cu greu. Deodata ma simt atat de ametit, imi deschid larg ochii si ma vad undeva...
Un culoar rece, lung, atat de lung incat ma intreb daca are vreun capat, voci sute de voci disperate si tot atatea lacrimi pierdute. Iar eu, eu stau aici cu spatele lipit de faianta mata privind absent intregul peisaj necunoscut. M-ai judecat si condamnat, de ce? Nu cred ca ti-am dat vreodata impresia ca as fii asa cum ma consideri. Erai si esti slabiciunea mea, atunci cand nu-mi vorbeai imi lipseai, si te cautam...dar tu nu-mi raspundeai. Insa eu stiam ca asa va fi, stiam ca nu aveai cum sa-mi intelegi gandurile, gesturile, erai inca prea tanar. Acum singurul lucru care mi-a mai ramas de facut, este sa ma gandesc, sa-mi reamintesc clipele de dragoste pe care candva le incuiasem adanc in uitare. Astept pe cineva, dar nu-mi dau seama exact pe cine, sunt prea slabit, obosit, satul de viata. Simt cum o tristete ma cuprinde, sentimentul e inca viu si se incapataneaza sa ramana tot in mine. Pustiule, ce mi-ai facut?
O voce ma trezeste din visare indemnandu-ma s-o urmez, deschide o usa imensa, stearsa spunandu-mi duios aproape melancolic sa intru. Pasesc tulburat in incapere, si atunci ma opresc, cine era el si de ce era conectat la atatea aparate. Mai merg putin, iar atunci inima mi se opreste, picioarele mi se inmoaie si obrazul mi se umezeste. Ii cuprind cu ultimele puteri palma inghetata intre mainile mele, lipindu-mi buzele tremurande de ea. O sarut, o data, de doua ori si tot asa, vrand sa-i mai simt macar odata gustul de care imi era atat de dor. Viata doare, lacrimi se scurg incet pe obrazul meu fin si palid cazand mai apoi pe acel cearceaf alb. As vrea sa-ti infasori bratele reci in jurul taliei mele si sa-mi oferi din nou aceea imbratisere calda, sa ma saruti, sa ma saruti pana cand ma sufoc si mor.
- Mi-a facut placere sa am aceasta relatie cu tine, esti un tip de treaba. Iti doresc numai bine !
Brunetul se cutremura, dandu-se cativa pasi in spate gasindu-si cu greu puterea de a mai rosti ceva din cauza uimirii.
- Ce mai inseamna si asta?
- Pe bune Shun...
Razele de catifea ale noptii se lasa incet peste noi, iar tu dormi, dormi de atata timp parca vrand cu tot dinadinsul sa-mi pedepsesti dorinta de a-ti vedea ochii atat de sinceri si naivi. Insa nu-ti face griji iubirea mea, am sa raman aici, sa te veghez zi si noapte, ca sa-ti demonstrez ca ai gresit...Ca iubirea noastra merita o sansa, si ca eu eram instare sa infrunt cerul si pamantul pentru a fi impreuna.
- Te iubesc si iti multumesc ca m-ai iubit, ca inca...ma iubesti !
"Capitolul 2"
Monolog 2, suspin !
Beculetele straluceau asemeni unor licurici multicolori, agatate fiecare pe fasi lungi din matase albastra. Pe covorul alb, lung pana la capatul scenei erau presarate petal delicate de trandafir rosu. La semnalul dat de muzica, am dat cortina laoparte, mergand increzator cu pasi adaugati prin mijlocul multimii ce-mi analizau fiecare miscare, gest, zambet. Imi simteam corpul miscandu-se tot mai mult, si camasa maronie, desfacuta la toti nasturii mulata pe spate. In jos cred ca purtam o pereche de blugi cu diferite taieturi pe alocuri, si putin evazati la glezne. Insa cu siguranta gandul nu parea a-mi sta la prezentarea de moda, ce ma avea in prim plan pe mine.
Inainte sa-l intalnesc pe el, nu stiam ce inseamna iubirea, o tratam atat de superficial ca si cum ar fi fost un lucru total nefolositor. Nu o cunosteam, nu stiam cum este sa te gandesti permanent la cineva, sa-i simti lipsa...Credeam chiar si atunci cand acel baiat cu ochii verzi facea parte din viata mea, ca totul este o joaca. Si asa speram sa ramana. Imi zambea atunci cand simtea ca imi este greu, ma imbratisa atunci cand adormeam cu greu. Deodata ma simt atat de ametit, imi deschid larg ochii si ma vad undeva...
Un culoar rece, lung, atat de lung incat ma intreb daca are vreun capat, voci sute de voci disperate si tot atatea lacrimi pierdute. Iar eu, eu stau aici cu spatele lipit de faianta mata privind absent intregul peisaj necunoscut. M-ai judecat si condamnat, de ce? Nu cred ca ti-am dat vreodata impresia ca as fii asa cum ma consideri. Erai si esti slabiciunea mea, atunci cand nu-mi vorbeai imi lipseai, si te cautam...dar tu nu-mi raspundeai. Insa eu stiam ca asa va fi, stiam ca nu aveai cum sa-mi intelegi gandurile, gesturile, erai inca prea tanar. Acum singurul lucru care mi-a mai ramas de facut, este sa ma gandesc, sa-mi reamintesc clipele de dragoste pe care candva le incuiasem adanc in uitare. Astept pe cineva, dar nu-mi dau seama exact pe cine, sunt prea slabit, obosit, satul de viata. Simt cum o tristete ma cuprinde, sentimentul e inca viu si se incapataneaza sa ramana tot in mine. Pustiule, ce mi-ai facut?
O voce ma trezeste din visare indemnandu-ma s-o urmez, deschide o usa imensa, stearsa spunandu-mi duios aproape melancolic sa intru. Pasesc tulburat in incapere, si atunci ma opresc, cine era el si de ce era conectat la atatea aparate. Mai merg putin, iar atunci inima mi se opreste, picioarele mi se inmoaie si obrazul mi se umezeste. Ii cuprind cu ultimele puteri palma inghetata intre mainile mele, lipindu-mi buzele tremurande de ea. O sarut, o data, de doua ori si tot asa, vrand sa-i mai simt macar odata gustul de care imi era atat de dor. Viata doare, lacrimi se scurg incet pe obrazul meu fin si palid cazand mai apoi pe acel cearceaf alb. As vrea sa-ti infasori bratele reci in jurul taliei mele si sa-mi oferi din nou aceea imbratisere calda, sa ma saruti, sa ma saruti pana cand ma sufoc si mor.
- Mi-a facut placere sa am aceasta relatie cu tine, esti un tip de treaba. Iti doresc numai bine !
Brunetul se cutremura, dandu-se cativa pasi in spate gasindu-si cu greu puterea de a mai rosti ceva din cauza uimirii.
- Ce mai inseamna si asta?
- Pe bune Shun...
Razele de catifea ale noptii se lasa incet peste noi, iar tu dormi, dormi de atata timp parca vrand cu tot dinadinsul sa-mi pedepsesti dorinta de a-ti vedea ochii atat de sinceri si naivi. Insa nu-ti face griji iubirea mea, am sa raman aici, sa te veghez zi si noapte, ca sa-ti demonstrez ca ai gresit...Ca iubirea noastra merita o sansa, si ca eu eram instare sa infrunt cerul si pamantul pentru a fi impreuna.
- Te iubesc si iti multumesc ca m-ai iubit, ca inca...ma iubesti !
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
