Visand...

[Reveuse]

Asta e mai veche, dar nu a fost gata până în seara asta când am mai modificat eu câte ceva.

ABSURD

Ce se desprinde dintr-un nor fierbinte
Asemenea unui cuvânt dintre cuvinte?
Se topeÅŸte-n praf letal de sare
Ascunzându-se sub un semn de întrebare,
Sub valurile unui ţărm hiperbolizat,
Sub gardul unei curţi a unui sat,
Râzând haotic în deliru-i dulce
Ar pleca ÅŸi totuÅŸi nu s-ar duce...
Ce poate fi? Formă incertă...fiinţă,
Un lac fierbinte, clocotitor de dorinţă.
O umbră ce se prăbuşeşte-n epiderme,
O miunte turbată, găsind rezolvări extreme
La-ntrebări halucinante, fără autor,
O minte despicând coroana unui viitor...
El e el, abstract gând plutitor,
Descifrând corola unui vis ameţitor...
Cronici vechi în nisip se scurg,
ÃŽn pulberea ochilor de plumb,
ÃŽn mierea buzelor persiflante,
Printre firele buclelor parfumate,
Mută pioni insignifianţi pe-o tablă imaginară,
Aşteptând ca ei să dispară,
Jucând împotriva propriei persoane,
Egalând partida la fiecare mutare,
Mototoleşte o lume precară,
Deteriorând un „interior” şi-un „afară”
Şi ceasul ce-ncadrează argintul unui val.
Înghesuie într-o unghie elementul primordial,
Absurdul îl încheagă într-o geană,
Ca şi dorinţa în buza superioară.
Scânteile sărutului pierdute în abis
Se-ntrec, se prăbuşesc în paradis
Simplu vis, dorinţă neroadă
Ce se-mpleteşte într-o pagină fadă,
Fără luciu, fără strălucire,
Doar praf de sare, praf de poezie!
El e nodul unei funii marinăreşti,
Paşii pe care-i micşorezi sau îi măreşti,
Întorcându-se la versurile-i şterse,
Simplu poet ce-abstractul îl măreşte,
Idealizându-se printr-un cuvânt,
Îl defineşte nu cu „este”, ci cu „sunt”.
El fiind...fiind ce? Absurdă întrebare!
El fiind un poet oarecare...

Sper că e bună de ceva. Indiferent de opinia voastră, un comm nu m-ar supăra. :))