29-12-2010, 11:24 PM
heii;;)..am venit cu urmatorul capitol. sper sa va placa:*
CAPITOLUL 4
Eram inconjurata de intuneric. De undeva, de departe, auzeam voci. Pareau a fi ale lui Sophie si Lily. Nu intelegeam ce spuneau, dar nici nu ma oboseam sa inteleg. Ma gandeam mereu la ceea ce s-a intamplat, la cei 2 tipi, in mod special la cel care m-a salvat. Era si el brunet, cu parul zburlit, si multe zgarieturi pe fata in urma luptei. Vorbele atacatorului imi rasunau in minte. “Evident ca nu stii . Dar, normal, asta ar insemna sa-l urasti imediat ce ai afla ce a facut.†Eram sigura ca vorbea de cineva cunoscut mie, care imi ascundea ceva ce parea important. Gandul mi-a zburat imediat la Brandon. Oare despre el era vorba? El imi ascundea ceva? Era de asteptat, mereu a fost cam misterios.
Vocile deveneau tot mai stresante si voiam sa le spun sa taca, sa plece, sa ma lase in pace. Am deschis usor ochii si am auzit cum persoanele au inceput sa se agite pe langa mine.
- Kate? Oh, cat ma bucur ca te-ai trezit..Esti bine? Cum te simti? Era vocea ingrijorata a lui Sophie.
- Bine, am spus ridicandu-ma din pat, ce s-a intamplat?
- Ai lesinat. ce s-a intamplat cu tine? Ce ai patit?
Sa le spun de atacator? Sa le spun ca pot sa jur ca l-am vazut cum se ridica de la sol?
- M..m-am simtit rau, atat, am spus in cele din urma. Era mai bine daca nu stiau. Nu voiam sa o ingrijorez pe Sophie mai mult decat era. Si apoi, probabil o sa creada ca am innebunit.
Michelle se duse sa anunte profa ca sunt bine. Se pare ca portarul m-a vazut pe jos, singura, dar nimic altceva. Oare am visat? Am avut vedenii? Hm, slabe sanse. M-am intors spre Sophie. Mike si ceilalti erau si ei acolo.
- Brandon? am intrebat. S-a intors? Nu era nevoie sa-mi spuna cineva. Puteam sa deduc din privirile care mi le dadeau si din faptul ca toti s-au uitat unii la altii, ca inca era absent. Mi-am coborat privirea si mi-am privit mainile zgariate. Imi faceam griji pentru Brandon. Nu daduse nici macar un semn de viata.
Usa se deschise si intra profa, uitandu-se bland la mine. Poate era ea dura si ne pedepsea mai mereu, dar tinea la noi. Voia ca noi sa reusim, sa ajungem departe, chiar daca asta insemna sa fie asa dura cu noi.
Le-a rugat pe fete sa aiba grija de mine peste noapte, dar le-am spus ca nu e nevoie. Se pare ca stingerea s-a dat acum jumatate de ora. Am fost inconstienta cam mult. Baietii s-au dus in camera lor, iar fetele s-au dus si ele in pat. Luminile s-au stins, dar continuam sa privesc tavanul, ingrijorata si speriata in acelasi timp. Sunt sigura ca am ajuns adanc in parcul de langa hotel, pentru ca nu a raspuns nimeni la strigatele mele. Portarul, cel putin, mai mult ca sigur m-ar fi ajutat. Cum ajunsesem intr-un timp atat de scurt atat de departe? Parca tipul ar fi avut puteri paranormale. Si celalalt, protectorul meu, cine era? De ce m-a salvat? De unde ma cunostea? Simteam ca raspunsul se afla sub ochii mei, doar ca nu-l vedeam.
Somnul m-a cuprins si am inchis ochii, intorcandu-ma pe o parte si golindu-mi mintea. Am simtit o mana puternica la gura, impiedicandu-ma sa vorbesc sau sa tip. Atacatorul ! S-a intors. Am inceput sa ma zbat, incercand sa le trezesc pe celalalte sa ma ajute. Tipul si-a bagat capul in vizorul meu si am intepenit. Si-a luat mana de la gura mea si m-am ridicat in fund.
- Brandon! am spus. Te-ai intors. Unde ai fost? Ce s-a intamplat? Ai patit ceva?
- Usor, rase el, sunt bine. Intrebarea este cum te simti tu. Baietii mi-au spus ca ai lesinat. Cum te simti? ma intreba el si-mi puse o mana pe frunte, apoi a coborat-o pe obraz.
- Sunt bine. Apoi am vazut. Ce ai patit la frunte? l-am intrebat si mi-am pus mana pe fruntea lui. Zgarietura era destul de urata si parea recenta.
- A, nimic, spuse si isi cobori privirea. Am..am cazut, atata tot.
-Unde ai fost? am intrebat din nou. Toata lumea a fost ingrijorata, mai ales Mike.
- Dar tu? Tu ai fost ingrijorata? m-a intrebat privindu-ma in ochi si am vazut licarirea aceea de amuzament.
- Normal ca am fost. Am simtit ca ma inrosesc usor. Imi eviti intrebarea.
- Eu.. am fost la spital. Matusa mea a avut un accident. Locuieste aici, si am fost sa o vizitez. Pentru un motiv sau altul, nu-l credeam. Nu avea nici un sens. Felul in care plecase din autocar, incordat dupa ce i-am povestit de bunica, nu parea sa se potriveasca cu spusele lui.
- N-ar trebui sa fii aici. Profa patruleaza pe holuri si, daca te prinde aici, am incurcat-o amandoi, i-am spus. Nu ti-au spus baietii?
- Ba da, stiu, doar ca trebuia sa stiu cum te simti. Am rosit din nou. Isi facea griji pentru mine. Baietii au vrut sa ma opreasca, dar nu i-am ascultat. Ma bucur ca esti bine, a spus si mi-a zambit larg.
Am auzit soapte pe hol si am recunoscut vocea profei. La naiba! Venea aici.
- Trebuie sa te ascunzi cat mai repede, i-am spus speriata. Porni spre baie, dar l-am oprit. Nu! Nu in baie. O sa caute peste tot: sub pat, in baie, dulapuri. De ce n-avem balcon? La naiba. M-am ridicat cu totul si am vazut ca nu purtam decat un ticou lung si alb, care putea fi considerat o rochie cam prea scurta. L-am vazut privindu-ma mut si mi-am ferit privirea. Vocea profei devenea tot mai clara si ne-am uitat unul la altul speriati. Chiar daca el parea amuzat de situatie. Am o idee, am spus.
L-am luat de mana si l-am tras spre pat. L-am inghesuit pana in capat, lipindu-l de perete. M-am bagat si eu in pat, el fiind mai jos decat mine, astfel incat eu paream cu un cap mai inalta. Am luat perna si am pus-o peste el, apoi am tras patura peste. Mi-am rasfirat parul peste capul lui, ascunzandu-l, si m-am tras mai aproape,trecandu-mi mana peste perna tocmai cand se deschidea usa.
Inima imi batea cu putere, si sunt sigura ca el o auzea din moment ce capul lui era lipit de piepul meu, tinandu-si privirea in sus, uitandu-se la mine. Ma luase in brate, tinandu-ma strans mai aproape. Atingerea lui nu ma deranja, in ciuda a ceea ce patisem cu atat de putin timp inainte.din contra, ma facea sa ma simt apreciata si in siguranta. Profa se apropia de patul meu cu pasi mici. Inima incepuse sa-mi bata mai tare, iar Brandon ma stranse cu putere in brate, in semn sa ma calmez.
Am auzit apoi cum profa se indeparta si scartaitul usii cand se inchise. Am oftat usurata si m-am indepratat putin. Brandon a dat perna la o parte si mi-a zambit amuzat. Ma stranse din nou in brate si-mi sopti la ureche.
- Esti de-a dreptul geniala, rase el, apoi isi trase incet capul cu cativa centimetri, cautandu-mi privirea. Sincer, nu cred ca stii cat de frumoasa esti atunci cand rosesti.
Imi puse o mana sub barbie, tragandu-mi capul in sus, fortandu-ma sa ma uit in ochii lui. Zambi usor si isi apropie incet capu de al meu, oferindu-mi ocazia de a ma impotrivi.
Pentru o clipa se opri si am crezut ca s-a razgandit, apoi si-a apasat incet buzele de ale mele. Le misca usor, apoi incepu mai repede. Eram incantata si simteam cum imi bubuie inima. Ne-am indepartat,dupa cateva secunde, lasand o distanta de cativa centimetri intre buzele noastre. Amandoi gafaiam usor.
- Nu stii de cat timp astept asta, rase el si ma stranse in barte, apoi isi lipi din nou buzele de ale mele.
CAPITOLUL 4
Eram inconjurata de intuneric. De undeva, de departe, auzeam voci. Pareau a fi ale lui Sophie si Lily. Nu intelegeam ce spuneau, dar nici nu ma oboseam sa inteleg. Ma gandeam mereu la ceea ce s-a intamplat, la cei 2 tipi, in mod special la cel care m-a salvat. Era si el brunet, cu parul zburlit, si multe zgarieturi pe fata in urma luptei. Vorbele atacatorului imi rasunau in minte. “Evident ca nu stii . Dar, normal, asta ar insemna sa-l urasti imediat ce ai afla ce a facut.†Eram sigura ca vorbea de cineva cunoscut mie, care imi ascundea ceva ce parea important. Gandul mi-a zburat imediat la Brandon. Oare despre el era vorba? El imi ascundea ceva? Era de asteptat, mereu a fost cam misterios.
Vocile deveneau tot mai stresante si voiam sa le spun sa taca, sa plece, sa ma lase in pace. Am deschis usor ochii si am auzit cum persoanele au inceput sa se agite pe langa mine.
- Kate? Oh, cat ma bucur ca te-ai trezit..Esti bine? Cum te simti? Era vocea ingrijorata a lui Sophie.
- Bine, am spus ridicandu-ma din pat, ce s-a intamplat?
- Ai lesinat. ce s-a intamplat cu tine? Ce ai patit?
Sa le spun de atacator? Sa le spun ca pot sa jur ca l-am vazut cum se ridica de la sol?
- M..m-am simtit rau, atat, am spus in cele din urma. Era mai bine daca nu stiau. Nu voiam sa o ingrijorez pe Sophie mai mult decat era. Si apoi, probabil o sa creada ca am innebunit.
Michelle se duse sa anunte profa ca sunt bine. Se pare ca portarul m-a vazut pe jos, singura, dar nimic altceva. Oare am visat? Am avut vedenii? Hm, slabe sanse. M-am intors spre Sophie. Mike si ceilalti erau si ei acolo.
- Brandon? am intrebat. S-a intors? Nu era nevoie sa-mi spuna cineva. Puteam sa deduc din privirile care mi le dadeau si din faptul ca toti s-au uitat unii la altii, ca inca era absent. Mi-am coborat privirea si mi-am privit mainile zgariate. Imi faceam griji pentru Brandon. Nu daduse nici macar un semn de viata.
Usa se deschise si intra profa, uitandu-se bland la mine. Poate era ea dura si ne pedepsea mai mereu, dar tinea la noi. Voia ca noi sa reusim, sa ajungem departe, chiar daca asta insemna sa fie asa dura cu noi.
Le-a rugat pe fete sa aiba grija de mine peste noapte, dar le-am spus ca nu e nevoie. Se pare ca stingerea s-a dat acum jumatate de ora. Am fost inconstienta cam mult. Baietii s-au dus in camera lor, iar fetele s-au dus si ele in pat. Luminile s-au stins, dar continuam sa privesc tavanul, ingrijorata si speriata in acelasi timp. Sunt sigura ca am ajuns adanc in parcul de langa hotel, pentru ca nu a raspuns nimeni la strigatele mele. Portarul, cel putin, mai mult ca sigur m-ar fi ajutat. Cum ajunsesem intr-un timp atat de scurt atat de departe? Parca tipul ar fi avut puteri paranormale. Si celalalt, protectorul meu, cine era? De ce m-a salvat? De unde ma cunostea? Simteam ca raspunsul se afla sub ochii mei, doar ca nu-l vedeam.
Somnul m-a cuprins si am inchis ochii, intorcandu-ma pe o parte si golindu-mi mintea. Am simtit o mana puternica la gura, impiedicandu-ma sa vorbesc sau sa tip. Atacatorul ! S-a intors. Am inceput sa ma zbat, incercand sa le trezesc pe celalalte sa ma ajute. Tipul si-a bagat capul in vizorul meu si am intepenit. Si-a luat mana de la gura mea si m-am ridicat in fund.
- Brandon! am spus. Te-ai intors. Unde ai fost? Ce s-a intamplat? Ai patit ceva?
- Usor, rase el, sunt bine. Intrebarea este cum te simti tu. Baietii mi-au spus ca ai lesinat. Cum te simti? ma intreba el si-mi puse o mana pe frunte, apoi a coborat-o pe obraz.
- Sunt bine. Apoi am vazut. Ce ai patit la frunte? l-am intrebat si mi-am pus mana pe fruntea lui. Zgarietura era destul de urata si parea recenta.
- A, nimic, spuse si isi cobori privirea. Am..am cazut, atata tot.
-Unde ai fost? am intrebat din nou. Toata lumea a fost ingrijorata, mai ales Mike.
- Dar tu? Tu ai fost ingrijorata? m-a intrebat privindu-ma in ochi si am vazut licarirea aceea de amuzament.
- Normal ca am fost. Am simtit ca ma inrosesc usor. Imi eviti intrebarea.
- Eu.. am fost la spital. Matusa mea a avut un accident. Locuieste aici, si am fost sa o vizitez. Pentru un motiv sau altul, nu-l credeam. Nu avea nici un sens. Felul in care plecase din autocar, incordat dupa ce i-am povestit de bunica, nu parea sa se potriveasca cu spusele lui.
- N-ar trebui sa fii aici. Profa patruleaza pe holuri si, daca te prinde aici, am incurcat-o amandoi, i-am spus. Nu ti-au spus baietii?
- Ba da, stiu, doar ca trebuia sa stiu cum te simti. Am rosit din nou. Isi facea griji pentru mine. Baietii au vrut sa ma opreasca, dar nu i-am ascultat. Ma bucur ca esti bine, a spus si mi-a zambit larg.
Am auzit soapte pe hol si am recunoscut vocea profei. La naiba! Venea aici.
- Trebuie sa te ascunzi cat mai repede, i-am spus speriata. Porni spre baie, dar l-am oprit. Nu! Nu in baie. O sa caute peste tot: sub pat, in baie, dulapuri. De ce n-avem balcon? La naiba. M-am ridicat cu totul si am vazut ca nu purtam decat un ticou lung si alb, care putea fi considerat o rochie cam prea scurta. L-am vazut privindu-ma mut si mi-am ferit privirea. Vocea profei devenea tot mai clara si ne-am uitat unul la altul speriati. Chiar daca el parea amuzat de situatie. Am o idee, am spus.
L-am luat de mana si l-am tras spre pat. L-am inghesuit pana in capat, lipindu-l de perete. M-am bagat si eu in pat, el fiind mai jos decat mine, astfel incat eu paream cu un cap mai inalta. Am luat perna si am pus-o peste el, apoi am tras patura peste. Mi-am rasfirat parul peste capul lui, ascunzandu-l, si m-am tras mai aproape,trecandu-mi mana peste perna tocmai cand se deschidea usa.
Inima imi batea cu putere, si sunt sigura ca el o auzea din moment ce capul lui era lipit de piepul meu, tinandu-si privirea in sus, uitandu-se la mine. Ma luase in brate, tinandu-ma strans mai aproape. Atingerea lui nu ma deranja, in ciuda a ceea ce patisem cu atat de putin timp inainte.din contra, ma facea sa ma simt apreciata si in siguranta. Profa se apropia de patul meu cu pasi mici. Inima incepuse sa-mi bata mai tare, iar Brandon ma stranse cu putere in brate, in semn sa ma calmez.
Am auzit apoi cum profa se indeparta si scartaitul usii cand se inchise. Am oftat usurata si m-am indepratat putin. Brandon a dat perna la o parte si mi-a zambit amuzat. Ma stranse din nou in brate si-mi sopti la ureche.
- Esti de-a dreptul geniala, rase el, apoi isi trase incet capul cu cativa centimetri, cautandu-mi privirea. Sincer, nu cred ca stii cat de frumoasa esti atunci cand rosesti.
Imi puse o mana sub barbie, tragandu-mi capul in sus, fortandu-ma sa ma uit in ochii lui. Zambi usor si isi apropie incet capu de al meu, oferindu-mi ocazia de a ma impotrivi.
Pentru o clipa se opri si am crezut ca s-a razgandit, apoi si-a apasat incet buzele de ale mele. Le misca usor, apoi incepu mai repede. Eram incantata si simteam cum imi bubuie inima. Ne-am indepartat,dupa cateva secunde, lasand o distanta de cativa centimetri intre buzele noastre. Amandoi gafaiam usor.
- Nu stii de cat timp astept asta, rase el si ma stranse in barte, apoi isi lipi din nou buzele de ale mele.