28-12-2010, 02:13 PM
Cam toate filmele au cam aceaşi idee. Numele seamană şi cam totul parcă ar fi un cliseu vechi care se repetă. Numai e nimic special în vrun film, singurul (sau să spunem singurele) film a fost un film la care tata a plâns în copilărie şi moţ am vrut şi eu să-l văd + el nu ma-r fi lăsat în pace dacă nu aş fi acceptat: Vagabondul, Articolul 650 (sau aşa ceva).
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2