28-12-2010, 12:39 PM
multumesc adaa:*
si da...stii tu continuarea, dar totusi nu stii ce intamplari pun:P:))..oricum, merci pt comentarii;;)
si uite si continuareaaaa
...Am adormit cu capul pe pieptul lui si cu bratele lui in jurul meu. ..
Pamantul era prea rece ca sa ma simt confortabil. M-am intors pe o parte, dar degeaba. Apoi am simtit cat de umeda era iarba. Am deschis ochii si atunci am simtit niste chestii ude care cadeau cu putere pe fata mea. Am incercat sa ma apar dar erau peste tot. Am strans ochii si atunci am simtit ca s-a intamplat. Nu era nevoie sa-l vad ca sa stiu ca era un fulger. M-am gemuit pentru ce urma. Incepu usor apoi se auzi tot mai tare. Tunetul. Ploaia incepu sa cada mai tare. Nu ma simteam bine. Deloc. M-am ridicat repede inainte sa vina urmatorul. Am vrut sa alerg, dar nici nu stiam unde. Eram inconjurata de copaci,plante si buruieni. M-am intors si am vazut o lumina intensa. Speram sa nu fie ceva de rau si am inceput sa alerg spre ea, cand m-am oprit brusc. Nu mai eram in padure. Eram in curtea casei mele. Care e imensa. Spre marele meu noroc parintii mei sunt bogati. Deci, prin urmare, am o casa mare cu piscina si de toate. Gradina de flori e preferata mea si exact acolo ma aflam eu. Langa bancuta pe care stau aproape in fiecare zi si desenez sau citesc, langa tufa mea de trandafiri rosii, alaturi de irisii japonezi care imi plac atat de mult. Se auzi rasetul mamei dinspre bucatarie. Am ridicat capul si am fugit catre casa. Am intrat in camera unde era mama si facea niste briose Tata era si el acolo si o privea pe mama cum se invartea prin bucatarie. M-a luat in brate si ma stranse la pieptul lui. M-am privit cu atentie si am vazut ca nu mai am 15 ani, ci 5 ani.
Mama ma saruta si ea pe obraz in viteza ei spre cuptor.
- Iar vii din gradina, spuse ea. Tufa ta de trandafiri a crescut incredibil de repede, iar florile miros de la distanta, rase ea. Dar telefonul o intrerupse. Aveam o ciudata senzatie de deja-vu.
Nu. Nu, nu, nu. Stiam ce zi e asta. Stiam cine era la telefon. Si mai stiam ce avea sa-i spuna mamei. Mama raspunse cu zambetul pe buze, in timp ce eu o priveam cu atentie. Stiam cum va reactiona in cateva secunde.
- A, buna, Anthony! spuse mama. Anthony e unchiul meu, fratele mai mare al mamei. Faceam briose. Crezi ca poti veni pe dupa-amiaza si tu la..., dar unchiul o intrerupse. Zambetul ii pieri de pe buze. Ochii i se umplusera de lacrimi si isi duse o mana la gura. Tata ma lasa jos si de duse repede langa ea. O lua de umeri si ii lua telefonul de la ureche. Jessie veni repede in bucatarie cand si-a dat seama ca ceva nu e in regula.. O vazu pe mama plangand si pe tata inghetat cu telefonul in mana. Ma lua de umeri si ma duse in camera de zi.
Dupa cateva minute,tata intrase in camera cu mama in urma lui. Aveau amandoi ochii rosii, mai ales mama.
- Copii, s-a intamplat ceva care nu o sa va placa. Facu o pauza cat se uita la noi, apoi continua: Bunica voastra a plecat.
- Unde? am intrebat eu, desi stiam ca nu avea rost sa intreb. Aveam o senzatie rea.
- Intr-un loc mai bun, undeva unde se simte bine si are grija de voi. Dar nu se va mai intoarce. Niciodata, adauga el, parca presimtind ca aveam de gand sa intreb asta.
Simteam cum parca eram rupta in bucatele. Uram senzatia asta. Nu aveam sa o mai vad pe bunica. Deloc. Noi doua eram foarte apropiate. Era o a doua mama. Iar acum a plecat...
- O, dar ce draguti sunteti. Uitati-va la voi. Hahahaha!
Liam intra in camera razand. Si-a luat mainile de la spate si a scos la iveala un aparat foto scump. A facut o poza, iar blitul aproape m-a orbit. Stai asa. Liam? Ce cauta Liam aici?
Am simtit cum alunec de tot si am deschis ochii brusc. M-am ridicat la timp ca sa vad cum Brandon incearca sa ia aparatul din mainile lui Liam. Colin si Lily se trezise-ra si ei si se uitau la cei 2. La fel si Mike, Sophie si Seth din spatele lui Michelle, care inca mai dormea.
- Ce se intampla? profa veni, evident, imediat ce auzi urme de incaierare. Brandon si Liam se desparti-se-ra imediat.
- Nimic, doamna profesoara. Brandon a inceput sa.., incepu Liam dar Colin l-a intrerupt.
- De fapt, doamna, Liam a venit aici si a inceput sa faca zgomote ciudate cand noi dormeam. L-a lovit pe Brandon, iar el s-a trezit imediat. Si din cauza asta s-a trezit si Kate.
- Liam, du-te la locul tau si stai jos. Si tu la fel, Brandon. Profa se intoarse si pleca, la fel ca Liam. Brandon se aseza inapoi langa mine.
- Scuze, spuse el. Nu voiam sa te trezesc.
- N-are importanta. Oricum e mai bine asa. Ma privi nedumerit, iar eu am explicat. Am visat urat, atata tot. Am vazut aparatul lui Liam in bratele lui.
- Uau, ce a fost asta, omule?intreba Seth
- Da, pe bune, ce s-a intamplat, interveni si Colin. Lily se uita atent la mine. Am presupus ca aratam ca naiba.
- Nimic, e Liam, la ce sa te astepti?, spuse Brandon. M-am intins si am luat aparatul de la el. Nu si-a dat seama.
Ei continuau sa vorbeasca pe tema asta in timp ce eu incercam sa deschid aparatul. Am gasit un buton in lateral si am apasat pe el. Aparatul se deschise. Cat de complex putea fi! Prea..modern. Erau o gramada de butoane acolo. Am apasat pe unul din ele cu inima batandu-mi tot mai tare. Ecranul aparatului se facu negru dupa care aparu o poza cu mine si Brandon. Dormind. Imbratisati. Am privit poza cu surprindere. Eram in autocar. Chiar pe locul acesta. Capul meu se odihnea pe pieptul lui, fruntea fiindu-mi lipita de obrazul lui. Capul lui era si el usor coborat, semn ca dormea. Fetele noastre erau foarte aproape una de alta. Cu o mana ma tinea in brate, iar pe cealalta o avea impreunata cu a mea. Simteam cum ma inrosesc un pic, apoi capul lui Brandon se ivi langa al meu pe neasteptate. Am sarit in sus si m-am inrosit mai tare. Nu mi-am dat seama ca au terminat de vorbit.
- Scuze, nu voiam sa te sperii, spuse el inabusindu-si un raset. Ca veni vorba, faci asta cam des.
- Adica ? Ce fac ?, intreb eu nedumerita.
- Te sperii. Si inca cum.., adauga ca pentru sine.
Am vrut sa-i spun cateva, dar mi-a luat aparatul din mana si incepu sa se uite atent la poza. Am vazut cu coada ochiului ca se abtinea sa zambeasca. Imi placea ce am vazut. Ma simtisem confortabil in bratele lui si asta mi se parea destul de ciudat. Se ridica si m-am uitat la el.
- Ma duc sa-i dau inapoi aparatul. Inainte sa mai faca o scena, spuse el.
Am incuviintat din cap, iar el pleca. Sophie veni langa mine, pe scaunul liber si imi spuse:
- Pentru prima si ultima data in viata mea, sunt de acord cu Liam intr-o privinta: tu si Brandon erati tare draguti impreuna., incepu ea sa rada, dupa care pleca. M-am uitat dupa ea. Poate avea dreptate. Poate din cauza ca aratam dragut impreuna imi placuse ceea ce vazusem. Sigur asta trebuie sa fie.
Ma cuprinse iar somnul si aproape atipisem cand Brandon se aseza lanaga mine.
- Vino aici, spuse el si ridica bratul. M-am ghemuit la pieptul lui fara sa ma opun. Voiam sa ma simt iar confortabil.
Era cald si probabil el observase asta fiindca daduse drumul la aerul conditionat. Era mai bine, dar nu puteam sa adorm din cauza ca inima mea batea nebuneste. Si nu stiam de ce. Nu voiam ca si el sa observe asta. Cand m-a dat la o parte am crezut ca a simtit si el dar apoi spuse:
- Vad ca nu poti sa adormi si cel mai probabil din cauza visului acela. Vrei sa-mi spui si mie despre ce e? Poate te ajuta sa vorbesti despre el.
Cuvintele lui m-au facut sa-mi dau seama de un lucru.
- In cat suntem azi? Am intebat
- 22, raspuse el
Am inteles de ce avusesem acel vis.
- Kate? Ce se intampla? intreba el.
Nu am raspuns. Stateam si ma gandeam,amintindu-mi de copilarie.
- Kate? Hei! Ce e?
- A, nu, nimic. Doar ca..mi-am dat seama ca azi se implinesc 10 ani de cand a murit bunica mea. Vocea mi se stinse spre final, iar ochii mi se umplusera de lacrimi. Sa-mi amintesc de moartea ei ma durea mereu. Iar faptul ca am trait din nou acea zi nu facu decat sa ma faca sa ma simt mai rau.
Brandon ma cuprinse intr-o imbratisare stransa, in incercarea de a ma consola. Imediat mi-am luat gandul de la acel vis si am inchis ochii. Simteam cum fata mea se face tot mai calda si cum sangele imi urca in obraji. Inima mea incepea sa bata tot mai tare. Dar ceva nu era in regula. Era incordat.
M-am indepartat si m-am uitat la el. Avea maxilarul incordat si se uita in jos.
- Cum se numea bunica ta?
- Aislinn Coleman.
Am vazut cum se incordeaza mai tare si incepu sa respire tot mai greu. Inchise ochii si se lasa in scaun.
- Ce e?l-am intrebat.
Nu raspunse. Autocarul incetini si am vazut cum restul clasei incepu sa se
miste, sa-si ia bagajele. Ajunsesem la hotel. Nici eu si nici Brandon nu ne miscasem. Brusc, se ridica, avand in ochi o stralucire de disperare, si iesi din autocar facandu-si loc printre colegi cu coatele, provocand gemete si comentarii.
Inca stateam in scaun uitandu-ma dupa el. De ce reactionase asa? O stia pe bunica mea? Ce se intampla?..Prea multe intrebari, dar prea putine raspunsuri.
sper sa va placa.. astept comentarii;;)
si da...stii tu continuarea, dar totusi nu stii ce intamplari pun:P:))..oricum, merci pt comentarii;;)
si uite si continuareaaaa
...Am adormit cu capul pe pieptul lui si cu bratele lui in jurul meu. ..
Pamantul era prea rece ca sa ma simt confortabil. M-am intors pe o parte, dar degeaba. Apoi am simtit cat de umeda era iarba. Am deschis ochii si atunci am simtit niste chestii ude care cadeau cu putere pe fata mea. Am incercat sa ma apar dar erau peste tot. Am strans ochii si atunci am simtit ca s-a intamplat. Nu era nevoie sa-l vad ca sa stiu ca era un fulger. M-am gemuit pentru ce urma. Incepu usor apoi se auzi tot mai tare. Tunetul. Ploaia incepu sa cada mai tare. Nu ma simteam bine. Deloc. M-am ridicat repede inainte sa vina urmatorul. Am vrut sa alerg, dar nici nu stiam unde. Eram inconjurata de copaci,plante si buruieni. M-am intors si am vazut o lumina intensa. Speram sa nu fie ceva de rau si am inceput sa alerg spre ea, cand m-am oprit brusc. Nu mai eram in padure. Eram in curtea casei mele. Care e imensa. Spre marele meu noroc parintii mei sunt bogati. Deci, prin urmare, am o casa mare cu piscina si de toate. Gradina de flori e preferata mea si exact acolo ma aflam eu. Langa bancuta pe care stau aproape in fiecare zi si desenez sau citesc, langa tufa mea de trandafiri rosii, alaturi de irisii japonezi care imi plac atat de mult. Se auzi rasetul mamei dinspre bucatarie. Am ridicat capul si am fugit catre casa. Am intrat in camera unde era mama si facea niste briose Tata era si el acolo si o privea pe mama cum se invartea prin bucatarie. M-a luat in brate si ma stranse la pieptul lui. M-am privit cu atentie si am vazut ca nu mai am 15 ani, ci 5 ani.
Mama ma saruta si ea pe obraz in viteza ei spre cuptor.
- Iar vii din gradina, spuse ea. Tufa ta de trandafiri a crescut incredibil de repede, iar florile miros de la distanta, rase ea. Dar telefonul o intrerupse. Aveam o ciudata senzatie de deja-vu.
Nu. Nu, nu, nu. Stiam ce zi e asta. Stiam cine era la telefon. Si mai stiam ce avea sa-i spuna mamei. Mama raspunse cu zambetul pe buze, in timp ce eu o priveam cu atentie. Stiam cum va reactiona in cateva secunde.
- A, buna, Anthony! spuse mama. Anthony e unchiul meu, fratele mai mare al mamei. Faceam briose. Crezi ca poti veni pe dupa-amiaza si tu la..., dar unchiul o intrerupse. Zambetul ii pieri de pe buze. Ochii i se umplusera de lacrimi si isi duse o mana la gura. Tata ma lasa jos si de duse repede langa ea. O lua de umeri si ii lua telefonul de la ureche. Jessie veni repede in bucatarie cand si-a dat seama ca ceva nu e in regula.. O vazu pe mama plangand si pe tata inghetat cu telefonul in mana. Ma lua de umeri si ma duse in camera de zi.
Dupa cateva minute,tata intrase in camera cu mama in urma lui. Aveau amandoi ochii rosii, mai ales mama.
- Copii, s-a intamplat ceva care nu o sa va placa. Facu o pauza cat se uita la noi, apoi continua: Bunica voastra a plecat.
- Unde? am intrebat eu, desi stiam ca nu avea rost sa intreb. Aveam o senzatie rea.
- Intr-un loc mai bun, undeva unde se simte bine si are grija de voi. Dar nu se va mai intoarce. Niciodata, adauga el, parca presimtind ca aveam de gand sa intreb asta.
Simteam cum parca eram rupta in bucatele. Uram senzatia asta. Nu aveam sa o mai vad pe bunica. Deloc. Noi doua eram foarte apropiate. Era o a doua mama. Iar acum a plecat...
- O, dar ce draguti sunteti. Uitati-va la voi. Hahahaha!
Liam intra in camera razand. Si-a luat mainile de la spate si a scos la iveala un aparat foto scump. A facut o poza, iar blitul aproape m-a orbit. Stai asa. Liam? Ce cauta Liam aici?
Am simtit cum alunec de tot si am deschis ochii brusc. M-am ridicat la timp ca sa vad cum Brandon incearca sa ia aparatul din mainile lui Liam. Colin si Lily se trezise-ra si ei si se uitau la cei 2. La fel si Mike, Sophie si Seth din spatele lui Michelle, care inca mai dormea.
- Ce se intampla? profa veni, evident, imediat ce auzi urme de incaierare. Brandon si Liam se desparti-se-ra imediat.
- Nimic, doamna profesoara. Brandon a inceput sa.., incepu Liam dar Colin l-a intrerupt.
- De fapt, doamna, Liam a venit aici si a inceput sa faca zgomote ciudate cand noi dormeam. L-a lovit pe Brandon, iar el s-a trezit imediat. Si din cauza asta s-a trezit si Kate.
- Liam, du-te la locul tau si stai jos. Si tu la fel, Brandon. Profa se intoarse si pleca, la fel ca Liam. Brandon se aseza inapoi langa mine.
- Scuze, spuse el. Nu voiam sa te trezesc.
- N-are importanta. Oricum e mai bine asa. Ma privi nedumerit, iar eu am explicat. Am visat urat, atata tot. Am vazut aparatul lui Liam in bratele lui.
- Uau, ce a fost asta, omule?intreba Seth
- Da, pe bune, ce s-a intamplat, interveni si Colin. Lily se uita atent la mine. Am presupus ca aratam ca naiba.
- Nimic, e Liam, la ce sa te astepti?, spuse Brandon. M-am intins si am luat aparatul de la el. Nu si-a dat seama.
Ei continuau sa vorbeasca pe tema asta in timp ce eu incercam sa deschid aparatul. Am gasit un buton in lateral si am apasat pe el. Aparatul se deschise. Cat de complex putea fi! Prea..modern. Erau o gramada de butoane acolo. Am apasat pe unul din ele cu inima batandu-mi tot mai tare. Ecranul aparatului se facu negru dupa care aparu o poza cu mine si Brandon. Dormind. Imbratisati. Am privit poza cu surprindere. Eram in autocar. Chiar pe locul acesta. Capul meu se odihnea pe pieptul lui, fruntea fiindu-mi lipita de obrazul lui. Capul lui era si el usor coborat, semn ca dormea. Fetele noastre erau foarte aproape una de alta. Cu o mana ma tinea in brate, iar pe cealalta o avea impreunata cu a mea. Simteam cum ma inrosesc un pic, apoi capul lui Brandon se ivi langa al meu pe neasteptate. Am sarit in sus si m-am inrosit mai tare. Nu mi-am dat seama ca au terminat de vorbit.
- Scuze, nu voiam sa te sperii, spuse el inabusindu-si un raset. Ca veni vorba, faci asta cam des.
- Adica ? Ce fac ?, intreb eu nedumerita.
- Te sperii. Si inca cum.., adauga ca pentru sine.
Am vrut sa-i spun cateva, dar mi-a luat aparatul din mana si incepu sa se uite atent la poza. Am vazut cu coada ochiului ca se abtinea sa zambeasca. Imi placea ce am vazut. Ma simtisem confortabil in bratele lui si asta mi se parea destul de ciudat. Se ridica si m-am uitat la el.
- Ma duc sa-i dau inapoi aparatul. Inainte sa mai faca o scena, spuse el.
Am incuviintat din cap, iar el pleca. Sophie veni langa mine, pe scaunul liber si imi spuse:
- Pentru prima si ultima data in viata mea, sunt de acord cu Liam intr-o privinta: tu si Brandon erati tare draguti impreuna., incepu ea sa rada, dupa care pleca. M-am uitat dupa ea. Poate avea dreptate. Poate din cauza ca aratam dragut impreuna imi placuse ceea ce vazusem. Sigur asta trebuie sa fie.
Ma cuprinse iar somnul si aproape atipisem cand Brandon se aseza lanaga mine.
- Vino aici, spuse el si ridica bratul. M-am ghemuit la pieptul lui fara sa ma opun. Voiam sa ma simt iar confortabil.
Era cald si probabil el observase asta fiindca daduse drumul la aerul conditionat. Era mai bine, dar nu puteam sa adorm din cauza ca inima mea batea nebuneste. Si nu stiam de ce. Nu voiam ca si el sa observe asta. Cand m-a dat la o parte am crezut ca a simtit si el dar apoi spuse:
- Vad ca nu poti sa adormi si cel mai probabil din cauza visului acela. Vrei sa-mi spui si mie despre ce e? Poate te ajuta sa vorbesti despre el.
Cuvintele lui m-au facut sa-mi dau seama de un lucru.
- In cat suntem azi? Am intebat
- 22, raspuse el
Am inteles de ce avusesem acel vis.
- Kate? Ce se intampla? intreba el.
Nu am raspuns. Stateam si ma gandeam,amintindu-mi de copilarie.
- Kate? Hei! Ce e?
- A, nu, nimic. Doar ca..mi-am dat seama ca azi se implinesc 10 ani de cand a murit bunica mea. Vocea mi se stinse spre final, iar ochii mi se umplusera de lacrimi. Sa-mi amintesc de moartea ei ma durea mereu. Iar faptul ca am trait din nou acea zi nu facu decat sa ma faca sa ma simt mai rau.
Brandon ma cuprinse intr-o imbratisare stransa, in incercarea de a ma consola. Imediat mi-am luat gandul de la acel vis si am inchis ochii. Simteam cum fata mea se face tot mai calda si cum sangele imi urca in obraji. Inima mea incepea sa bata tot mai tare. Dar ceva nu era in regula. Era incordat.
M-am indepartat si m-am uitat la el. Avea maxilarul incordat si se uita in jos.
- Cum se numea bunica ta?
- Aislinn Coleman.
Am vazut cum se incordeaza mai tare si incepu sa respire tot mai greu. Inchise ochii si se lasa in scaun.
- Ce e?l-am intrebat.
Nu raspunse. Autocarul incetini si am vazut cum restul clasei incepu sa se
miste, sa-si ia bagajele. Ajunsesem la hotel. Nici eu si nici Brandon nu ne miscasem. Brusc, se ridica, avand in ochi o stralucire de disperare, si iesi din autocar facandu-si loc printre colegi cu coatele, provocand gemete si comentarii.
Inca stateam in scaun uitandu-ma dupa el. De ce reactionase asa? O stia pe bunica mea? Ce se intampla?..Prea multe intrebari, dar prea putine raspunsuri.
sper sa va placa.. astept comentarii;;)