27-12-2010, 01:45 AM
Probabil va intrebati ce mama naibii caut eu aicea cu alt fic :)) Ei bine nu m'am putut abtine si l'am pus :"> In primul rand vreau sa ii multumesc lui Soph. ptr ajutor. In al 2-lea rand nu e un fic SasuxSaku ci unu KonanxPain ;;). Astfel fiind spuse, Lectura placuta:*
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, cu exceptia celor create de mine, si nu fac profit de pe urma acestor personaje/ intamplari.
Capitolul 1.
Konan`s story
Ma aflu pe holul garsonierei mele uitandu-ma la reflexia din oglinda. Holul avea peretii de culoare crem, mobilat doar cu un dulapior mic cu cateva sertare, o oglinda si un cuier. Scot dintr-un sertat o cutie pe care scria Power Deasel ce continea jointuri. Arunc o ultima privire spre imaginea mea dupa care ies din incapere, apoi din bloc.
Afara e intuneric si ploua cu galeata. Stropii mari de apa imi udau parul albastru, scurt, strans intr-un coc. Ma plimb cu pasi rari pe strazile pustii si luminate ale New Yorkului indreptandu-ma intr-un parc apropiat. Oamenii grabiti alergau cat-colo pentru a-si gasi adapost izbindu-se de mine, fara macar sa imi pese. Dupa cinci minute ma aflu in parcul de un verde inchis, culoare data datorita intunericului, cu multi copaci si banci. Pasesc spre fundul acestuia, intr-un loc foarte slab luminat unde ma asez pe o banca si incep sa ma droghez. In timp ce trageam, din ochii albastrui isi facu aparitia o lacrima amara. Imi amintesc de toate momentele urate din viata mea si anume: certurile dintre parintii mei, motivul acestor certuri fiind eu. De aceea mama mea nu ma agrea, ba chiar ma ura. Toate aceste conflicte m-au facut sa fug de acasa si iata-ma in orasul viselor mele. De mic copil visam sa ajung la facultatea de medicina din New York. Stiu, e ironic faptul ca, eu, care am devenit dependenta de droguri, vreau sa dau la aceasta facultate. Observ ca jointul s-a terminat si oftez ingandurata uitandu-ma la persoanele ce se plimbau prin parc. Ochii imi cad pe o pitipoanca cu parul roz bon-bon si ochii de un verde crud. Era imbracata intr-o rochie scurta, din piele, de culoare rosie ca focul. Fermuarul ii era tras in asa fel incat sa ii iasa in evidenta bustul siliconat. Tocurile de doua zeci de centimetri o faceau sa para o gasca. Asta doar cand mergea. Ranjez in batjocura si o durere puternica de cap ma stapanise. Incerc sa ma ridic, dar, incercarile mele dadeau gres. Imi simt corpul moale si usor, usor, pleoapele mi se inchisera. Am lesinat.
Deschid incet ochii, dar sunt nevoita sa clipesc de mai multe ori din cauza luminii orbitoare. Dupa ce ma obisnuiesc cu lumina observ ca sunt intr-o camera de spital, intr-un pat de fier, cu lenjerie alba ca neaua. Langa mine se afla acea rozalie din parc. Ma ridic in capul oaselor si o intreb ce s-a intamplat. Dupa o tacere de un minut imi raspunde ca lesinasem din cauza drogurilor. Eh! Mereu am stiut ca pana la urma tot am sa patesc eu ceva din cauza tampeniilor acelea…Oftez adanc dupa care ii multumesc pentru ca m-a adus aici. Incep sa rad isteric la gandul ca am murit clinic. Se pare ca acum am inteles ce inseamna acest verb si cat de placuta este senzatia. Fata ma intreba de ce rad, dar nu ii raspund. Dupa cinci minute, aceasta se prezenta. Se pare ca o cheama Sakura. Gandurile mele erau foarte agitate in momentul acesta si, imi amintesc de proprietarul garsonierei ce ma indeamna sa ii dau banii de chirie in cel mult o saptamana. Oftez adanc si o atmosfera trista se facu in camera. Cu glas incet ii marturisesc Sakurei despre cautarea unui loc de munca si daca ar putea sa ma ajute. Sta aproximativ un minut pe ganduri si imi spune pe un ton smechier. Ah! Cat de proasta poate fi si pitipoanca asta!
-Cred ca stiu cum sa te ajut!
O privesc ironic, dar sunt intrerupta de o asistenta ce imi spusese ca, daca doresc, pot pleca. Ii multumesc, dupa care ma ridic din pat si ma indrept spre usa. Rozalia ma opreste si cu un ton la fel de smechier imi zise:
-Maine ne intalnim la Eden Café pentru a-ti spune daca seful meu a fost de acord sa te angajeze.
O intreb unde lucreaza, dar, nu primesc niciun raspuns. In schimbul acestuia imi marturisise ca o sa aflu la momentul potrivit, adica maine. Cat de proasta poate sa fie!? Doar nu lucreaza intr-o agentie de spionaj sau ceva de genul. Nu dupa cum arata. Rosu acesta strident…Ridic din umeri si parasesc camera, dupa care pasesc pe holurile parca nesfarsite ale spitalului, reusind pana la urma sa ies din acesta. Obosita, si neavand chef sa merg pe jos atata drum, opresc un taxi ce tocmai trecea prin zona. Ii spun adresa, apoi privesc pierduta pe geamul pe care se prelingeau picaturile lasate in urma ploii.
Dupa doua zeci de minute de mers, ajung in sfarsit la destinatie. Urc scarile si intru in garsoniera ducandu-ma direct in patul meu moale, pe care se afla un cearsaf albastru deschis si perne pufoase, albe. Dormitorul meu este mobilat doar cu un pat, un sifonier mare, aflat in coltul incaperii si un birou. Inaintea patului, se afla un dulap ce sustinea televizorul cu ecran plat. Langa suprafata bleu, se aflau doua noptiere. Pe acestea se aflau doua veioze. Fara a ma schimba de hainele purtate, ma intind pe suprafata moale si adorm destul de repde. Ma foiam si respiram alert. Ca in aproape fiecare noapte, am un cosmar. Incerc sa nu il bag in seama dar, imaginile violente cu tot felul de persoane ce isi injectau in vene tot felul de droguri, tipand. Nemai rezistand mult, am inceput sa urlu puternic si ma ridic brusc din pat respirand si mai alert ca inainte. Gata! De azi ma las de droguri! Observ ca deja este ora sase dimineata. Incerc sa ma calmez dupa care ma duc la baie pentru a-mi limpezi mintea. Picaturile reci de apa ma duceau intr-o lume de vis. Dupa jumatate de ora, ies din incaperea albastra si ma indrept spre dormitor, unde ma imbrac cu un tricou mov si niste blugi negri. Timp de o ora m-am uitat la televizor. Uitandu-ma la ceas, observ ca deja s-a facut ora opt jumate. Amintindu-mi de asa numita Sakura, ma ridic lenes din patul moale si ies din garsoniera. Ma strecor grabita prin aglomeratia urbana pana ajuns la o cladire ce avea deasupra usii un panou pe care scria mare ,,Eden Caféâ€. Apas pe clanta si intru intr-o incapere frumos decorata, peretii fiind de un ruginiu placut, asemenea frunzelor toamna. Pe ei se aflau tablouri celebre de Picasso si altii. Mese si scaune negre se aflau de colo-colo in incapere si o tejghea alba, in spatele careia se afla o vitrina cu tot felul de bauturi alcoolice. O caut cu privirea pe rozalie si o gasesc intr-un colt retras al cafenelei facandu-mi cu mana. Ma indrept spre ea si ma asez pe scaunul din fata ei asteptand sa spuna ceva. In final se hotaraste sa sparga gheata.
-Pentru inceput seful a fost de acord. Si ca sa iti raspund la intrebarea de aseara, seful ma trimite la diferite persoane, bogate, in general mafioti foarte periculosi pentru a le oferi placere.
Raman surprinsa putin. Nu stiam ce sa fac. Daca accept, toata demnitatea mea e dusa pe apa sambetei, dar reusesc sa platesc chiria, iar daca nu accept sunt data afara din garsoniera si raman pe drumuri. Oftez adanc si pana la urma ii raspund afirmativ, dezamagita de hotararea mea. Fata imi inmanase o hartie pe care era scrisa o adresa. O citesc si o intreb ce sa fac cu aceasta. Imi raspunde ca acesta este primul meu ,,client†si ca este fiul sefului. Inghit in sec si ma ridic de la masa indreptandu-ma spre iesire. Rozalia continua sa tipe ca trebuia sa ma duc acum, pentru ca acelui baiat nu ii place sa astepte prea mult. Las privirea in jos si imi continui drumul. In fata cafenelei se afla o statie de taxiuri. Urc intr-unul si ii arat adresa de pe hartie spunandu-i sa ma duca duca acolo. Drumul parea nesfarsit iar eu ma gandeam la ce se va intampla mai departe. Pentru prima data chiar imi era teama. Simt cum ochii mi se umezesc si imi cad cateva lacrimi cristaline. Mi le sterg si ma incurajez in gand ca pot sa trec si peste incercarile acestea. Ajung la destinatie.Intru in hotel si cer camera 325 receptionerei.Ma duc in camera si nu dupa mult timp, un baiat cam de varsta mea, cu parul portocaliu si ochii cenusii, intra in camera.. Era imbracat cu o camasa in dungi alb-negru si o pereche de blugi albastrii deschis. In picioare avea niste tenisi albi de la nike.
Sper sa va placa
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, cu exceptia celor create de mine, si nu fac profit de pe urma acestor personaje/ intamplari.
Capitolul 1.
Konan`s story
Ma aflu pe holul garsonierei mele uitandu-ma la reflexia din oglinda. Holul avea peretii de culoare crem, mobilat doar cu un dulapior mic cu cateva sertare, o oglinda si un cuier. Scot dintr-un sertat o cutie pe care scria Power Deasel ce continea jointuri. Arunc o ultima privire spre imaginea mea dupa care ies din incapere, apoi din bloc.
Afara e intuneric si ploua cu galeata. Stropii mari de apa imi udau parul albastru, scurt, strans intr-un coc. Ma plimb cu pasi rari pe strazile pustii si luminate ale New Yorkului indreptandu-ma intr-un parc apropiat. Oamenii grabiti alergau cat-colo pentru a-si gasi adapost izbindu-se de mine, fara macar sa imi pese. Dupa cinci minute ma aflu in parcul de un verde inchis, culoare data datorita intunericului, cu multi copaci si banci. Pasesc spre fundul acestuia, intr-un loc foarte slab luminat unde ma asez pe o banca si incep sa ma droghez. In timp ce trageam, din ochii albastrui isi facu aparitia o lacrima amara. Imi amintesc de toate momentele urate din viata mea si anume: certurile dintre parintii mei, motivul acestor certuri fiind eu. De aceea mama mea nu ma agrea, ba chiar ma ura. Toate aceste conflicte m-au facut sa fug de acasa si iata-ma in orasul viselor mele. De mic copil visam sa ajung la facultatea de medicina din New York. Stiu, e ironic faptul ca, eu, care am devenit dependenta de droguri, vreau sa dau la aceasta facultate. Observ ca jointul s-a terminat si oftez ingandurata uitandu-ma la persoanele ce se plimbau prin parc. Ochii imi cad pe o pitipoanca cu parul roz bon-bon si ochii de un verde crud. Era imbracata intr-o rochie scurta, din piele, de culoare rosie ca focul. Fermuarul ii era tras in asa fel incat sa ii iasa in evidenta bustul siliconat. Tocurile de doua zeci de centimetri o faceau sa para o gasca. Asta doar cand mergea. Ranjez in batjocura si o durere puternica de cap ma stapanise. Incerc sa ma ridic, dar, incercarile mele dadeau gres. Imi simt corpul moale si usor, usor, pleoapele mi se inchisera. Am lesinat.
Deschid incet ochii, dar sunt nevoita sa clipesc de mai multe ori din cauza luminii orbitoare. Dupa ce ma obisnuiesc cu lumina observ ca sunt intr-o camera de spital, intr-un pat de fier, cu lenjerie alba ca neaua. Langa mine se afla acea rozalie din parc. Ma ridic in capul oaselor si o intreb ce s-a intamplat. Dupa o tacere de un minut imi raspunde ca lesinasem din cauza drogurilor. Eh! Mereu am stiut ca pana la urma tot am sa patesc eu ceva din cauza tampeniilor acelea…Oftez adanc dupa care ii multumesc pentru ca m-a adus aici. Incep sa rad isteric la gandul ca am murit clinic. Se pare ca acum am inteles ce inseamna acest verb si cat de placuta este senzatia. Fata ma intreba de ce rad, dar nu ii raspund. Dupa cinci minute, aceasta se prezenta. Se pare ca o cheama Sakura. Gandurile mele erau foarte agitate in momentul acesta si, imi amintesc de proprietarul garsonierei ce ma indeamna sa ii dau banii de chirie in cel mult o saptamana. Oftez adanc si o atmosfera trista se facu in camera. Cu glas incet ii marturisesc Sakurei despre cautarea unui loc de munca si daca ar putea sa ma ajute. Sta aproximativ un minut pe ganduri si imi spune pe un ton smechier. Ah! Cat de proasta poate fi si pitipoanca asta!
-Cred ca stiu cum sa te ajut!
O privesc ironic, dar sunt intrerupta de o asistenta ce imi spusese ca, daca doresc, pot pleca. Ii multumesc, dupa care ma ridic din pat si ma indrept spre usa. Rozalia ma opreste si cu un ton la fel de smechier imi zise:
-Maine ne intalnim la Eden Café pentru a-ti spune daca seful meu a fost de acord sa te angajeze.
O intreb unde lucreaza, dar, nu primesc niciun raspuns. In schimbul acestuia imi marturisise ca o sa aflu la momentul potrivit, adica maine. Cat de proasta poate sa fie!? Doar nu lucreaza intr-o agentie de spionaj sau ceva de genul. Nu dupa cum arata. Rosu acesta strident…Ridic din umeri si parasesc camera, dupa care pasesc pe holurile parca nesfarsite ale spitalului, reusind pana la urma sa ies din acesta. Obosita, si neavand chef sa merg pe jos atata drum, opresc un taxi ce tocmai trecea prin zona. Ii spun adresa, apoi privesc pierduta pe geamul pe care se prelingeau picaturile lasate in urma ploii.
Dupa doua zeci de minute de mers, ajung in sfarsit la destinatie. Urc scarile si intru in garsoniera ducandu-ma direct in patul meu moale, pe care se afla un cearsaf albastru deschis si perne pufoase, albe. Dormitorul meu este mobilat doar cu un pat, un sifonier mare, aflat in coltul incaperii si un birou. Inaintea patului, se afla un dulap ce sustinea televizorul cu ecran plat. Langa suprafata bleu, se aflau doua noptiere. Pe acestea se aflau doua veioze. Fara a ma schimba de hainele purtate, ma intind pe suprafata moale si adorm destul de repde. Ma foiam si respiram alert. Ca in aproape fiecare noapte, am un cosmar. Incerc sa nu il bag in seama dar, imaginile violente cu tot felul de persoane ce isi injectau in vene tot felul de droguri, tipand. Nemai rezistand mult, am inceput sa urlu puternic si ma ridic brusc din pat respirand si mai alert ca inainte. Gata! De azi ma las de droguri! Observ ca deja este ora sase dimineata. Incerc sa ma calmez dupa care ma duc la baie pentru a-mi limpezi mintea. Picaturile reci de apa ma duceau intr-o lume de vis. Dupa jumatate de ora, ies din incaperea albastra si ma indrept spre dormitor, unde ma imbrac cu un tricou mov si niste blugi negri. Timp de o ora m-am uitat la televizor. Uitandu-ma la ceas, observ ca deja s-a facut ora opt jumate. Amintindu-mi de asa numita Sakura, ma ridic lenes din patul moale si ies din garsoniera. Ma strecor grabita prin aglomeratia urbana pana ajuns la o cladire ce avea deasupra usii un panou pe care scria mare ,,Eden Caféâ€. Apas pe clanta si intru intr-o incapere frumos decorata, peretii fiind de un ruginiu placut, asemenea frunzelor toamna. Pe ei se aflau tablouri celebre de Picasso si altii. Mese si scaune negre se aflau de colo-colo in incapere si o tejghea alba, in spatele careia se afla o vitrina cu tot felul de bauturi alcoolice. O caut cu privirea pe rozalie si o gasesc intr-un colt retras al cafenelei facandu-mi cu mana. Ma indrept spre ea si ma asez pe scaunul din fata ei asteptand sa spuna ceva. In final se hotaraste sa sparga gheata.
-Pentru inceput seful a fost de acord. Si ca sa iti raspund la intrebarea de aseara, seful ma trimite la diferite persoane, bogate, in general mafioti foarte periculosi pentru a le oferi placere.
Raman surprinsa putin. Nu stiam ce sa fac. Daca accept, toata demnitatea mea e dusa pe apa sambetei, dar reusesc sa platesc chiria, iar daca nu accept sunt data afara din garsoniera si raman pe drumuri. Oftez adanc si pana la urma ii raspund afirmativ, dezamagita de hotararea mea. Fata imi inmanase o hartie pe care era scrisa o adresa. O citesc si o intreb ce sa fac cu aceasta. Imi raspunde ca acesta este primul meu ,,client†si ca este fiul sefului. Inghit in sec si ma ridic de la masa indreptandu-ma spre iesire. Rozalia continua sa tipe ca trebuia sa ma duc acum, pentru ca acelui baiat nu ii place sa astepte prea mult. Las privirea in jos si imi continui drumul. In fata cafenelei se afla o statie de taxiuri. Urc intr-unul si ii arat adresa de pe hartie spunandu-i sa ma duca duca acolo. Drumul parea nesfarsit iar eu ma gandeam la ce se va intampla mai departe. Pentru prima data chiar imi era teama. Simt cum ochii mi se umezesc si imi cad cateva lacrimi cristaline. Mi le sterg si ma incurajez in gand ca pot sa trec si peste incercarile acestea. Ajung la destinatie.Intru in hotel si cer camera 325 receptionerei.Ma duc in camera si nu dupa mult timp, un baiat cam de varsta mea, cu parul portocaliu si ochii cenusii, intra in camera.. Era imbracat cu o camasa in dungi alb-negru si o pereche de blugi albastrii deschis. In picioare avea niste tenisi albi de la nike.
Sper sa va placa
![[Imagine: EnvYQ.png]](http://i1262.photobucket.com/albums/ii611/Vero1996Miss/EnvYQ.png)