25-12-2010, 10:47 PM
Ei bine, inca un capitol. Sper sa nu va innebunesc. Si m-am invatat minte. Nu ma scriu nici un capitol decat cand sunt singura in casa sau voi fi sigura ca parintii nu mai intra peste mine deoarece astazi cand scriam capitolul 9 la "You changed me" ai mei intrau in camera din 5 in 5 minute si ma innebuneau. Nu mai spun ca se holbau pe monitor si-mi spuneau ca in loc sa citesc si eu o carte numai stiu de care eu citesc ficuri sau scriu si m-au cam enervat. Cel putin tata are o problema ca mie imi ia un an sa citesc o carte care ne da profa de romana sa citim si una politista o citesc intr-o zi. Oricum sa revenim cu nextul. Sper ca aici sa nu va mai dezamagesc atat de tare.
Capitolul 5
Razele soarelui coboara pe chipul meu ceea ce ma enerveaza. Deschis ochii care incearca sa se adapteze la lumina aceasta si privesc in jur. Toti cu exceptia lui Sasuke dorm. Unde or fi restul? Si cum se face ca tocmai el inca nu este in picioare? Imi amintesc vorbele spuse de brunet aseara. Oare a fost un vis? Inca nu pot sa cred ceea ce mi-a spus. Ma ridic si ma indrept spre el. Insa inainte, pentru a fi sigura ca nu voi fi prinsa incerc sa le simt chakra. Perfect se afla la cativa kilometri distanta ceea ce le va lua ceva pana sa ajunga aici. Cel putin o ora sau mai bine avand in vedere ca ei se indeparteaza de acest loc. Ma bucur ca nu sunt atat de rapizi.
Ma aproprii usor de el pentru a nu-l trezi. Ii analizez toate trasaturile. Ce se intampla cu mine? De aseara am inceput sa simt altceva pentru el. Cand sunt in preajma sa simt cum sangele imi clocoteste in vede. Inima parca doreste sa fuga cat mai departe posibil iar obrajii mei prind o nuanta rosiatica cand ii aud glasul bland. Oare sunt indragostita de el? Nu Yuna, nu poate fi posibil. Nici macar nu stiu ce inseamna cuvantul dragoste asa ca de ce ar trebui sa ma gandesc la asa ceva? Ma aproprii de el usor si ma asez in vine.
Imi indrept mana spre chipul sau pentru a da la o parte parul ce ii ascunde ochii sub care se afla cearcane. Il privesc asa minute in sir dupa care dau sa ma ridic pentru a aduce niste mancare insa o mana o prinde pe a mea ceea ce ma face sa-mi intorc privirea catre brunet. Il observ cum ma analizeaza fiind inca obosit. Se ridic in timp ce pe mine ma trage mai aproape de el pana ajung sa fiu in bratele sale puternice. Nu spun nimic si-l simt cum ma strange mai tare de parca nu ar vrea sa ma piarda.
-Sasuke... spun si-l strang la randul meu in brate. Ce se intampla cu tine, continui cu o voce joasa.
Nu primesc nici un raspuns. Imi da drumul din stransoare si il privesc in ochi. Ce se intampla cu el? Ce se intampla cu mine de fapt? Simt cum obrajii mei se infierbanta asa ca privesc in jos. Ma musc de buza tare incat cateva picaturi de sange cad pe mana brunetului. Devine un tic sa-mi musc buza. Cel putin cat timp sunt cu el. Mana brunetului imi atinge barbia si ma obliga sa-l privesc din nou in ochi. Incerc sa evit contactul vizual cu el. Deja imi este rusine de mine. Cum de cateva cuvinte m-au schimbat? Am fost inmuiata de acele vorbe pe care inca le mai aud. Sunt impregnate in mintea mea.
-Yuna, ce mi-ai facut? ma intreaba Sasuke cu o voce joasa. De ce ma comport asa? De ce atunci cand sunt cu tine imi vine sa te strang in brate si sa nu-ti mai dau drumul?
Il privesc in ochi. Acelasi lucru l-as putea intreba si eu. De ce? De ce simt acelasi lucru pentru el? Atatia ani l-am urat si acum m-am inmuiat asa de usor. Aceasta nu sunt eu. Nu poate fi posibil. De ce? Simt cum o lacrima coboara usor pe chipul meu ceea ce-i atrage atentia lui Sasuke. Se uita mirat la mine iar eu incep sa plang in adevaratul sens al cuvantului. Il imbratisez cu putere in timp ce ii umezesc bluza. Imi raspunde fara a mai spune un cuvant. De ce plang? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca niciodata nu m-am mai simtit asa. Poate din cauza faptului ca daca as sta departe de el mi s-ar rupe inima.
-Nu stiu, spun eu printre suspine. Nu stiu de ce plang, de ce ma simt asa. Vreau sa stiu insa nu gasesc raspunsul. De ce mi se intampla asta? Mai bine spus ce mi-ai facut tu! spun in timp ce incep sa plang din ce in ce mai tare.
Imi da drumul si ma priveste in ochi. Roseata din obraji inca n-a disparut si cu ochii inlacrimati arat precum un copil mic. Nu am mai plans asa niciodata. In toata viata mea n-am plans decat de doua ori. Atnci cand am fost luata de langa mama mea si la varsta de sapte ani cand am avut un accident ingrozitor cu un jutsu de-al lui Orochimaru. In rest n-am plans din alt motiv iar acum o fac din cauza unei prostii. Cat de slaba sunt. Mainile lui Sasuke se plimba pe chipul meu pentru a sterge lacrimile. Ma priveste fix, analizand fiecare detaliu. Pe chip ii apare un mic zambet destul de vizibil dupa care ma saruta pe frunte si ma imbratiseaza la loc. Stam asa o vreme, nu stiu cat de mult insa ma simt mult prea bine pentru a- parasi bratele.
Imi da drumul si imi spune ca se duce sa aduca ceva de mancare. Il las sa plece si eu raman in acelasi loc in care eram cat timp stateam in bratele sale. Dupa cateva minute Karin, Suigetsu si Juugo se intorc cu mancare. Roscata priveste in jur si din priviri ma intreaba unde este Sasuke.
-S-a dus sa aduca de mancare, cel putin asa mi-a spus, zic eu pe un ton superior.
Nu doresc sa dau de banuit. Nu vreau sa-si dea seama cineva despre asta. Ce vor crede despre mine. Oricum, cred ca Sasuke ar face la fel ca si mine. Ii privesc pe Juugo si Suigetsu cum fac focul pentru a manca peste. Stiu ca am mancat doar aseara insa incepe deja sa-mi fie rau. M indrept spre lac si simt privirea nervoasa a roscatei care ma urmareste. Ce mai vrea si asta acum? Sa zbor pana la Sasuke pentru a-l aduce. Cand imi vine sa ma intorc la ea sa-i spun vreo doua ajunge brunetul si ma prinde de mana. Cand simt asta imi iau imediat pana pentru a nu fi observata de cineva. Spre norocul meu toti erau cu spatele. Rasuflu usurata si plec de langa brunet ceea ce-l lasa cu un semn de intrebare. Ma intorc spre el si-l privesc rece dupa care isi da seama ceea ce fac si ma urmeaza.
Dupa o masa aproape linistita am plecat in drum spre Konoha. Se pare ca Sasuke doreste sa distruga satul ala. Nu trebuia sa am incredere in el. Nici macar n-am cautat informatii despre Satul Ierbii asa cum a promis si vrea sa distrugem satul. Il privesc nervoasa. Oare vrea sa se razbune pe mine? Nu inteleg de ce ar vrea sa-si arate aceste sentimente de fata cu altcineva. Si oricum, nu gandeste limpede sau ce? Noi cinci contra unui sat intreg nu vom reusi niciodata. Nu vreau sa mor. Cel putin nu pana nu-mi voi cunoaste parintii.
Toata ziua ne-am petrecut-o fugind spre acel sat afurisit. Peste o saptamana vom fi acolo. Luna rasare usor pe cer ceea ce inseamna ca trebuie sa ne oprim si sa ne odihnim insa Sasuke nu are de gand. Nu vrea sa se opreasca. Ba din contra. Mareste pasul ceea ce pe mine ma enerveaza. Dispar intr-un nor de fum iar Suigetsu ma striga fiind singurul care a observat. Restul nu se opresc insa ce ma deranjeaza cel mai tare este ca Sasuke nici macar nu l-a bagat in seama pe Suigetsu. Apar in fata brunetului ceea ce a fost o mare greseala. Nu m-am sincronizat destul de bine iar Sasuke n-a mai avut timp sa opreasca ceea ce inseamna ca s-a ciocnit de mine. Ne dezechilibram si cadem in lacul peste care ar fi trebuit sa trecem. Facem contact cu apa rece si il simt pe brunet din ce in ce mai aproape de mine.
Ma priveste in ochi la fel facand si eu. Ma prinde de talie si isi aproprie fata de a mea. Nu a durat mult si buzele sale au facut contact cu ale mele. Strang dintii pentru a nu-l lasa sa mearga pana la capat insa nu reusesc deoarece ma musca de buza ceea ce ma face sa deschis buza involuntar. Isi strecoara limba usor si o mangaie pe a mea. Incerc sa ma eliberez din stransoare datorita faptului ca nu mai am oxigen si nu numai din acest motiv. Brunetul a prins curaj ceea ce ma enerveaza. Nu face el ce vrea din mine. Il intru in joc si cand nu se asteapta il musc de limba. Ma elibereaza iar eu urc la suprafata. Ajunsa sus incep sa respir aerul curat. La un interval scurt de timp isi face si Sasuke aparitia insa nu-i dau importanta. Ies din apa fiind uda learca si ii vad pe cei trei asteptandu-ne.
-Idioato! Uite ce i-ai facut lui Sasuke al meu,striga roscata nervoasa dupa care fuge catre el.
"Sasuke al meu" ? Cred ca glumesti. Ma prefac ca nu am auzit si ma indrept spre cei doi baieti. Juugo imi da bluza sa deoarece a mea era uda. O accept si caut un loc unde as putea sa ma schimb fara sa fiu observata de cei doi dar mai ales de Sasuke. Cine stie ce va mai face daca ma va vedea doar in lenjerie? Nu l-as fi crezut in stare de asa ceva. Nu mai pot avea incredere in el. "Ce mi-ai facut?", huh. Vezi sa nu, am fost fraiera ca ti-am crezut cuvintele insa nu pot cadea in aceeasi plasa de doua ori. Uchiha, habar n-ai cu cine te-ai pus. Cand ma gandesc ca am crezut ca el simte ceva pentru mine. Ce fraiera am fost.
Razele soarelui coboara pe chipul meu ceea ce ma enerveaza. Deschis ochii care incearca sa se adapteze la lumina aceasta si privesc in jur. Toti cu exceptia lui Sasuke dorm. Unde or fi restul? Si cum se face ca tocmai el inca nu este in picioare? Imi amintesc vorbele spuse de brunet aseara. Oare a fost un vis? Inca nu pot sa cred ceea ce mi-a spus. Ma ridic si ma indrept spre el. Insa inainte, pentru a fi sigura ca nu voi fi prinsa incerc sa le simt chakra. Perfect se afla la cativa kilometri distanta ceea ce le va lua ceva pana sa ajunga aici. Cel putin o ora sau mai bine avand in vedere ca ei se indeparteaza de acest loc. Ma bucur ca nu sunt atat de rapizi.
Ma aproprii usor de el pentru a nu-l trezi. Ii analizez toate trasaturile. Ce se intampla cu mine? De aseara am inceput sa simt altceva pentru el. Cand sunt in preajma sa simt cum sangele imi clocoteste in vede. Inima parca doreste sa fuga cat mai departe posibil iar obrajii mei prind o nuanta rosiatica cand ii aud glasul bland. Oare sunt indragostita de el? Nu Yuna, nu poate fi posibil. Nici macar nu stiu ce inseamna cuvantul dragoste asa ca de ce ar trebui sa ma gandesc la asa ceva? Ma aproprii de el usor si ma asez in vine.
Imi indrept mana spre chipul sau pentru a da la o parte parul ce ii ascunde ochii sub care se afla cearcane. Il privesc asa minute in sir dupa care dau sa ma ridic pentru a aduce niste mancare insa o mana o prinde pe a mea ceea ce ma face sa-mi intorc privirea catre brunet. Il observ cum ma analizeaza fiind inca obosit. Se ridic in timp ce pe mine ma trage mai aproape de el pana ajung sa fiu in bratele sale puternice. Nu spun nimic si-l simt cum ma strange mai tare de parca nu ar vrea sa ma piarda.
-Sasuke... spun si-l strang la randul meu in brate. Ce se intampla cu tine, continui cu o voce joasa.
Nu primesc nici un raspuns. Imi da drumul din stransoare si il privesc in ochi. Ce se intampla cu el? Ce se intampla cu mine de fapt? Simt cum obrajii mei se infierbanta asa ca privesc in jos. Ma musc de buza tare incat cateva picaturi de sange cad pe mana brunetului. Devine un tic sa-mi musc buza. Cel putin cat timp sunt cu el. Mana brunetului imi atinge barbia si ma obliga sa-l privesc din nou in ochi. Incerc sa evit contactul vizual cu el. Deja imi este rusine de mine. Cum de cateva cuvinte m-au schimbat? Am fost inmuiata de acele vorbe pe care inca le mai aud. Sunt impregnate in mintea mea.
-Yuna, ce mi-ai facut? ma intreaba Sasuke cu o voce joasa. De ce ma comport asa? De ce atunci cand sunt cu tine imi vine sa te strang in brate si sa nu-ti mai dau drumul?
Il privesc in ochi. Acelasi lucru l-as putea intreba si eu. De ce? De ce simt acelasi lucru pentru el? Atatia ani l-am urat si acum m-am inmuiat asa de usor. Aceasta nu sunt eu. Nu poate fi posibil. De ce? Simt cum o lacrima coboara usor pe chipul meu ceea ce-i atrage atentia lui Sasuke. Se uita mirat la mine iar eu incep sa plang in adevaratul sens al cuvantului. Il imbratisez cu putere in timp ce ii umezesc bluza. Imi raspunde fara a mai spune un cuvant. De ce plang? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca niciodata nu m-am mai simtit asa. Poate din cauza faptului ca daca as sta departe de el mi s-ar rupe inima.
-Nu stiu, spun eu printre suspine. Nu stiu de ce plang, de ce ma simt asa. Vreau sa stiu insa nu gasesc raspunsul. De ce mi se intampla asta? Mai bine spus ce mi-ai facut tu! spun in timp ce incep sa plang din ce in ce mai tare.
Imi da drumul si ma priveste in ochi. Roseata din obraji inca n-a disparut si cu ochii inlacrimati arat precum un copil mic. Nu am mai plans asa niciodata. In toata viata mea n-am plans decat de doua ori. Atnci cand am fost luata de langa mama mea si la varsta de sapte ani cand am avut un accident ingrozitor cu un jutsu de-al lui Orochimaru. In rest n-am plans din alt motiv iar acum o fac din cauza unei prostii. Cat de slaba sunt. Mainile lui Sasuke se plimba pe chipul meu pentru a sterge lacrimile. Ma priveste fix, analizand fiecare detaliu. Pe chip ii apare un mic zambet destul de vizibil dupa care ma saruta pe frunte si ma imbratiseaza la loc. Stam asa o vreme, nu stiu cat de mult insa ma simt mult prea bine pentru a- parasi bratele.
Imi da drumul si imi spune ca se duce sa aduca ceva de mancare. Il las sa plece si eu raman in acelasi loc in care eram cat timp stateam in bratele sale. Dupa cateva minute Karin, Suigetsu si Juugo se intorc cu mancare. Roscata priveste in jur si din priviri ma intreaba unde este Sasuke.
-S-a dus sa aduca de mancare, cel putin asa mi-a spus, zic eu pe un ton superior.
Nu doresc sa dau de banuit. Nu vreau sa-si dea seama cineva despre asta. Ce vor crede despre mine. Oricum, cred ca Sasuke ar face la fel ca si mine. Ii privesc pe Juugo si Suigetsu cum fac focul pentru a manca peste. Stiu ca am mancat doar aseara insa incepe deja sa-mi fie rau. M indrept spre lac si simt privirea nervoasa a roscatei care ma urmareste. Ce mai vrea si asta acum? Sa zbor pana la Sasuke pentru a-l aduce. Cand imi vine sa ma intorc la ea sa-i spun vreo doua ajunge brunetul si ma prinde de mana. Cand simt asta imi iau imediat pana pentru a nu fi observata de cineva. Spre norocul meu toti erau cu spatele. Rasuflu usurata si plec de langa brunet ceea ce-l lasa cu un semn de intrebare. Ma intorc spre el si-l privesc rece dupa care isi da seama ceea ce fac si ma urmeaza.
Dupa o masa aproape linistita am plecat in drum spre Konoha. Se pare ca Sasuke doreste sa distruga satul ala. Nu trebuia sa am incredere in el. Nici macar n-am cautat informatii despre Satul Ierbii asa cum a promis si vrea sa distrugem satul. Il privesc nervoasa. Oare vrea sa se razbune pe mine? Nu inteleg de ce ar vrea sa-si arate aceste sentimente de fata cu altcineva. Si oricum, nu gandeste limpede sau ce? Noi cinci contra unui sat intreg nu vom reusi niciodata. Nu vreau sa mor. Cel putin nu pana nu-mi voi cunoaste parintii.
Toata ziua ne-am petrecut-o fugind spre acel sat afurisit. Peste o saptamana vom fi acolo. Luna rasare usor pe cer ceea ce inseamna ca trebuie sa ne oprim si sa ne odihnim insa Sasuke nu are de gand. Nu vrea sa se opreasca. Ba din contra. Mareste pasul ceea ce pe mine ma enerveaza. Dispar intr-un nor de fum iar Suigetsu ma striga fiind singurul care a observat. Restul nu se opresc insa ce ma deranjeaza cel mai tare este ca Sasuke nici macar nu l-a bagat in seama pe Suigetsu. Apar in fata brunetului ceea ce a fost o mare greseala. Nu m-am sincronizat destul de bine iar Sasuke n-a mai avut timp sa opreasca ceea ce inseamna ca s-a ciocnit de mine. Ne dezechilibram si cadem in lacul peste care ar fi trebuit sa trecem. Facem contact cu apa rece si il simt pe brunet din ce in ce mai aproape de mine.
Ma priveste in ochi la fel facand si eu. Ma prinde de talie si isi aproprie fata de a mea. Nu a durat mult si buzele sale au facut contact cu ale mele. Strang dintii pentru a nu-l lasa sa mearga pana la capat insa nu reusesc deoarece ma musca de buza ceea ce ma face sa deschis buza involuntar. Isi strecoara limba usor si o mangaie pe a mea. Incerc sa ma eliberez din stransoare datorita faptului ca nu mai am oxigen si nu numai din acest motiv. Brunetul a prins curaj ceea ce ma enerveaza. Nu face el ce vrea din mine. Il intru in joc si cand nu se asteapta il musc de limba. Ma elibereaza iar eu urc la suprafata. Ajunsa sus incep sa respir aerul curat. La un interval scurt de timp isi face si Sasuke aparitia insa nu-i dau importanta. Ies din apa fiind uda learca si ii vad pe cei trei asteptandu-ne.
-Idioato! Uite ce i-ai facut lui Sasuke al meu,striga roscata nervoasa dupa care fuge catre el.
"Sasuke al meu" ? Cred ca glumesti. Ma prefac ca nu am auzit si ma indrept spre cei doi baieti. Juugo imi da bluza sa deoarece a mea era uda. O accept si caut un loc unde as putea sa ma schimb fara sa fiu observata de cei doi dar mai ales de Sasuke. Cine stie ce va mai face daca ma va vedea doar in lenjerie? Nu l-as fi crezut in stare de asa ceva. Nu mai pot avea incredere in el. "Ce mi-ai facut?", huh. Vezi sa nu, am fost fraiera ca ti-am crezut cuvintele insa nu pot cadea in aceeasi plasa de doua ori. Uchiha, habar n-ai cu cine te-ai pus. Cand ma gandesc ca am crezut ca el simte ceva pentru mine. Ce fraiera am fost.