25-12-2010, 12:21 PM
Multumesc mult pentru comentarii. Am adus nextul deoarece inspiratia s-a gandit sa-si petreaca Carciunul cu mine. Inainte va urez un Craciun fericit.
Capitolul IX
Un zgomot enervant rasuna in incaperea in care ma aflu. Deschis usor ochii fi privesc in jur. Ma aflu intr-o incepere ce nu pare a fi salonul unui spital insa sunt conectat la niste aparate pentru a fi tinut in viata. Incerc sa ma ridic insa durerea nu ma lasa in paca asa ca ma dau batut. Privesc incaperea in care ma aflu. Stau pe un pat dublu cu cearsafuri negre ce contin figuri geometrice rosii, peretii sunt de aceasi culoare cu cercurile de pe lenjerie iar mobila este de culoare neagra. Pe usa isi face aparitia isi face aparitia o fata de aceasi varsta cu Itachi. Parul sau este mov, tuns destul de scurt si are o floarea in acesta. Poarte un maieu gri mulat, destul de lung ce ii pune in evidenta formele si o pereche de iegari negri. Se aproprie de mine si ma priveste insistent.
-Cum te simti? ma intreaba aceasta in timp ce imi schimba perfuzia.
O privesc ciudat. Nu stiu de ce imi pare cunoscuta. Tac si nu spun nimic. Cum ar vrea sa ma simt? Sa pot zbura acum sau ce? Ar trebui sa fiu multumit ca traiesc. Ma mai uit la ea si incerc sa-mi amintesc de ce imi pare atat de cunoscuta. O mai privesc si observ ca are ochii albastri inchisi si un pierce sub buza. Memoria mea se joaca cu mine sau ce? Am mai vazut-o undeva insa nu mai stiu unde. O privesc cum paraseste incaperea fara a mai spune ceva. Oftez si imi inchid din nou ochii pentru a mai dormi putin. Ma simt slabit fara nici un chef. Ce cretin sunt. Cum as putea sa ma simt? Inchid ochii si ma las purtat de lumea visurilor.
Mai multe voci se aud in camera ceea ce ma face sa ma trezesc. Deschid ochii si o vad din nou pe acea fata printre care si alti care imi par si ei cunoscuti. Pe coltul patului il vad pe Itachi cu o mana in ghips. Ma ridic si de data acesta nu mai simt durerea. Fratele meu observa si ma priveste lung, la fel facand si ceilalti. Ii intreb ce se intampla aici si o liniste apasatoare se aseaza in intreaga incepere.
-Accidentul nu a fost o intamplare Sasuke, imi spune Itachi in timp ce ofteaza. Eu impreuna cu ei l-am pus la cale. Eram sigur ca nu iti va reusi planul asa ca am vorbit cu ei, mai adauga dupa care face o pauza lunga. Oricum, cred ca ar trebui sa-ti spun cine sunt ei. Ei fac parte din trupa Akatsuki. Am facut si eu parte, asta pana a trebuit sa ne mutam, imi spune ceea ce ma socheaza.
Habar n-aveam ca el a facut parte din aceasta trupa. Imi face cunostinta cu ei. Singura fata din acest grup este Konan care canta la tobe. Apoi urmeaza Pein, dupa cum arata are vreo douazeci si sase de ani. Parul ii este portocaliu si ochii albastri insa in timpul concertelor poare lentile de contac pentru a da "famec" trupei. Urmeaza un blond care dupa cum se comporta pare a fi un mare idiot. Numele sau este Deidara. Oftez si ma mai intind.
Linistea pune din nou stapanire pe incapere insa nu pentru mult timp. Pe usa isi face aparitia un tip de vreo treizeci de ani cu parul gri ce ne spune sa ne uitam la stiri. Deschidem televizorul si la stiri sunt mama si tata impreuna cu Karin care sunt foarte indurerati de... "moartea" noastra? Stai putin, astia cred ca eu si Itachi suntem morti? Acum este prea de tot. Il privesc pe Itachi care nu pare a fi afectat de lucrurile de la stiri.
-Cum adica suntem morti? Tu iti dai seama ca noua nu nu s-au gasit trupurile deci nu vom putea umbla nicaieri. Si mai ales ca mama si tata se afla in New York am dat de naiba in adevaratul sens al cuvantului, ii spun de fapt ii strig nervos.
-Sasuke, sa sti ca am facut toate planurile. Ii vom lasa sa creada aceste lucruri timp de un an, adica pana ar trebui ca tu sa te casatoresti dupa care ne intoarcem. Si nu ar trebui sa-ti faci griji in legatura cu oamenii din oras. Il cunosc pe seful politiei din New York si i-am dat bani frumosi pentru a nu spune nimic despre acest lucru. Ancheta este in desfasurare insa nu ne vor gasi niciodata, spune fara nici un sentiment.
Oftez si ma intind in nou. Asta chiar este prea de tot. Toti cred ca suntem morti. Nu a fost o idee chiar atat de buna.
Capitolul IX
Un zgomot enervant rasuna in incaperea in care ma aflu. Deschis usor ochii fi privesc in jur. Ma aflu intr-o incepere ce nu pare a fi salonul unui spital insa sunt conectat la niste aparate pentru a fi tinut in viata. Incerc sa ma ridic insa durerea nu ma lasa in paca asa ca ma dau batut. Privesc incaperea in care ma aflu. Stau pe un pat dublu cu cearsafuri negre ce contin figuri geometrice rosii, peretii sunt de aceasi culoare cu cercurile de pe lenjerie iar mobila este de culoare neagra. Pe usa isi face aparitia isi face aparitia o fata de aceasi varsta cu Itachi. Parul sau este mov, tuns destul de scurt si are o floarea in acesta. Poarte un maieu gri mulat, destul de lung ce ii pune in evidenta formele si o pereche de iegari negri. Se aproprie de mine si ma priveste insistent.
-Cum te simti? ma intreaba aceasta in timp ce imi schimba perfuzia.
O privesc ciudat. Nu stiu de ce imi pare cunoscuta. Tac si nu spun nimic. Cum ar vrea sa ma simt? Sa pot zbura acum sau ce? Ar trebui sa fiu multumit ca traiesc. Ma mai uit la ea si incerc sa-mi amintesc de ce imi pare atat de cunoscuta. O mai privesc si observ ca are ochii albastri inchisi si un pierce sub buza. Memoria mea se joaca cu mine sau ce? Am mai vazut-o undeva insa nu mai stiu unde. O privesc cum paraseste incaperea fara a mai spune ceva. Oftez si imi inchid din nou ochii pentru a mai dormi putin. Ma simt slabit fara nici un chef. Ce cretin sunt. Cum as putea sa ma simt? Inchid ochii si ma las purtat de lumea visurilor.
Mai multe voci se aud in camera ceea ce ma face sa ma trezesc. Deschid ochii si o vad din nou pe acea fata printre care si alti care imi par si ei cunoscuti. Pe coltul patului il vad pe Itachi cu o mana in ghips. Ma ridic si de data acesta nu mai simt durerea. Fratele meu observa si ma priveste lung, la fel facand si ceilalti. Ii intreb ce se intampla aici si o liniste apasatoare se aseaza in intreaga incepere.
-Accidentul nu a fost o intamplare Sasuke, imi spune Itachi in timp ce ofteaza. Eu impreuna cu ei l-am pus la cale. Eram sigur ca nu iti va reusi planul asa ca am vorbit cu ei, mai adauga dupa care face o pauza lunga. Oricum, cred ca ar trebui sa-ti spun cine sunt ei. Ei fac parte din trupa Akatsuki. Am facut si eu parte, asta pana a trebuit sa ne mutam, imi spune ceea ce ma socheaza.
Habar n-aveam ca el a facut parte din aceasta trupa. Imi face cunostinta cu ei. Singura fata din acest grup este Konan care canta la tobe. Apoi urmeaza Pein, dupa cum arata are vreo douazeci si sase de ani. Parul ii este portocaliu si ochii albastri insa in timpul concertelor poare lentile de contac pentru a da "famec" trupei. Urmeaza un blond care dupa cum se comporta pare a fi un mare idiot. Numele sau este Deidara. Oftez si ma mai intind.
Linistea pune din nou stapanire pe incapere insa nu pentru mult timp. Pe usa isi face aparitia un tip de vreo treizeci de ani cu parul gri ce ne spune sa ne uitam la stiri. Deschidem televizorul si la stiri sunt mama si tata impreuna cu Karin care sunt foarte indurerati de... "moartea" noastra? Stai putin, astia cred ca eu si Itachi suntem morti? Acum este prea de tot. Il privesc pe Itachi care nu pare a fi afectat de lucrurile de la stiri.
-Cum adica suntem morti? Tu iti dai seama ca noua nu nu s-au gasit trupurile deci nu vom putea umbla nicaieri. Si mai ales ca mama si tata se afla in New York am dat de naiba in adevaratul sens al cuvantului, ii spun de fapt ii strig nervos.
-Sasuke, sa sti ca am facut toate planurile. Ii vom lasa sa creada aceste lucruri timp de un an, adica pana ar trebui ca tu sa te casatoresti dupa care ne intoarcem. Si nu ar trebui sa-ti faci griji in legatura cu oamenii din oras. Il cunosc pe seful politiei din New York si i-am dat bani frumosi pentru a nu spune nimic despre acest lucru. Ancheta este in desfasurare insa nu ne vor gasi niciodata, spune fara nici un sentiment.
Oftez si ma intind in nou. Asta chiar este prea de tot. Toti cred ca suntem morti. Nu a fost o idee chiar atat de buna.