23-12-2010, 02:08 PM
Suntem incantate ca va place 
'' pup '' ( '' a sta pup '' ) este un regionalism, respectiv o expresie regionala ce denumeste '' a sta pe vine ''.
A venit nextu`
lecturare placuta!
Capitolul 2
Deja am plictisisem de protectia idioata pe care mi-o dadeau parintii mei. Ce daca eram jumatate vampir?! Nu inseamna ca eu sunt neajutorat. Sau eram? Nu, nu se putea sa fiu. Nu eram la fel de puternic precum fratele meu, Luminior, sau ca parintii mei, insa ma puteam apara si singur. Ai mei ma iubeau ca pe ochii din cap si ma protejau, insa erau prea posesivi, ceea ce ma enerva. Eram mai pazit ca presedintele, pe motiv ca nu eram puternic. Asta era ca o pedeapsa ca eu nu vreau sa devin vampir complet.
Si de ce as face asta?! Creaturile astea imi provocau scarba. Sa ucida cu sange rece si sa se hraneasca numai cu sange, sa nu se poata bucura de frumusetea zilei si toate cele. Imi preferam starea asa cum era: nu ma hraneam numai cu sange, acceptam orice fel de hrana, nu ucideam deloc si aveam o viata a mea, dar eram nemuritor.
Faptul ca mama mea era om ma facea sa nu fiu vampir complet, ci doar pe jumatate. Situatia mea imi conferea mai multe avantaje decat dezavantaje: spre deosebire de vampirii completi, eu puteam umbla prin soare, eu aveam reflexie, ceilalti nu, eu nu muream ca ei, prin strapungere, pentru mine era de ajuns un glont in cap, nu ca ar fi avut cineva ocazia sa imi traga un glont in cap, la cata garda aveam dupa mine.
In ciuda faptului ca actual mea mama nu era chiar a mea, era vitrega, si era vampir, nu o oprea sa nu ma iubeasca precum un zeu. Nu ca m-ar fi deranjat, insa eram sufocat cu atat atentie, plus ca imi era lehamite sa ii vad cum se omoara intre ei si toate cele.
In aceasta seara eram singur la Dragonul Albastru. Toti ma protejau ca pe ochii din cap. Ai mei nu erau in oras, iar Luminor urma sa ajunga ceva mai tarziu.
Pe la jumatatea serii, ma simt tras de cineva intr-o parte. Se crease haos deja. Ce se intampla?
- Repede trebuie sa il scoatem de aici! Tipa un vampir ca idiotul. Ma zgaria pe urechi galagia lor. Nu stiam de ce trebuie sa iesim, eram confuz.
Cand am ajuns la vila, a aparut Luminor, cu acelasi look al lui: arata ca dracu`, cam ca Marylin Manson, palid si straniu, spre deosebire de mine, caruia imi lipsea paloarea, aratam normal, doar cu o frizura mai ciudata, asa cum imi placea, si de obicei machiat in diferite moduri.
- Nu il mai scoateti afara pe Romeo! Urla Luminor la vampiri cu vocea lui puternica. E Yu pe urmele noastre!
- Hei, cine e Yu? Am intrebat curios, cand il vad pe Luminor ca ridica palma, sa ma pocneasca. In acel moment insa aparu mama si ii prinse mana:
- Sa nu indraznesti!
Cu toate ca mama nu era nici mama lui Luminor, ea ma iubea mai mult pe mine. Luminor nu era nici macar ruda cu mine, el era doar fusese crescut ca muritor in urma cu doua sute de ani si la varsta de 25 de ani, luat in custodie de tatal meu.
- Te cauta tatal tau! Spuse mama apucandu-ma de mijloc si indepartandu-ma de fratele meu.
Am mers impreuna pana intr-o camera indepartata, protejata de garzi.
- Mama, cine este Yu? Intreb confuz.
- Yu este dusmanul nostru. Trebuie sa te feresti de el, imi spuse femeia sarutandu-ma parinteste pe frunte. M-am uitat atent la ea: avea trasaturi frumoase. Probabil fusese o femeie foarte frumoasa in viata ei. Si acum era frumoasa, insa era de o frumusete stranie, moarta.
- Descrie-l! am spus incet.
Mama s-a conformat si a inceput sa mi-l descrie pe asa-zisul Yu, pana ce m-am plictisit. Luminor a parut din nou in fata mea si ne-am luat la cearta. M-am folosit de faptul ca eram rapid si am disparut din fata lui. Nu a avut chef sa ma urmeze.
Am urcat la etajul vilei si am sarit pe geam, aterizand fara nicio problema. Am inceput sa alerg pe strazile pustii, sperand ca idiotul de frate-mio sa nu ma urmareasca . Il uram! Faptul ca el era mai mare ma enerva! De ce sa trebuia sa fie el asa de insuportabil?!
Am incetinit pasul, acum mergand normal. Ma uitam in jos, atent pe unde calcam. La un moment dat m-am lovit de cineva. Am mormait un ‘’ scuze ‘’, apoi mi s-a raspuns ‘’ nu e nimic ‘’. Cand am privit insa cel de care ma lovisem am incremenit: era exact descrierea lui Yu.
M-am dat cativa pasi in spate si m-am intors pe calcaie, incepand sa alerg speriat, insa tipul ma urmarea. Am marit viteza, aceasta devenind vampireasca, insa si el facu la fel. M-am oprit speriat, dand intr-o fundatura.
Ma trezesc ca mi se arunca portofelul la picioare, iar Yu spune, cu vocea patrunzatoare si calma:
- Data viitoare sa ai grija de el!
A plecat. Am ramas masca. Scapasem de Yu. Mama imi spusese sa ma feresc de el, insa uite ca nu imi facuse nimic. Oare nu ma recunoscuse? Nu ma simtise, nu stia cine sunt? Spre nococul meu nu isi daduse seama de asta. Slava Cerului!
Am iesit din fundatura, incepand sa merg pe strada. Am rasuflat usurat, insa am auzit o voce care ma facu sa ma opresc in loc. Am simtit apoi o atingere puternica pe mana.
- Sa nu mai fugi niciodata! L-am auzit pe fratele meu spunandu-mi. D
‘’ Mda, mai bine ma omora Yu! ‘’, imi spun in mintea mea, scarbit de idiotul de frati-mio. A inceput sa ma tarasca dupa el spre vila. Speram sa apara Yu in acest moment si sa ii rupa capul de pe umeri mumiei asteia ambulante din fata mea. Ce cacat! Nu il suportam!
Desi nu il cunosteam, incepuse sa imi placa Yu, era tare de treaba, cel putin cum se purtase cu mine. Sigur simtise ca sunt si eu vampir, sau macar jumatate, asa cum si eu simtisem ca el era un fel de demon, sau ceva de genul. Era puternic, in orice caz, si era inzestrat cu puteri special.
De ce nu era Yu fratele meu?! Sau de ce nu eram vanator, cu el?!
Romeo - http://i790.photobucket.com/albums/yy186...1293102959
Sper ca va place! asteptam pareri si critici:X
Sarbatori fericite !:X
'' pup '' ( '' a sta pup '' ) este un regionalism, respectiv o expresie regionala ce denumeste '' a sta pe vine ''.
A venit nextu`
lecturare placuta!
Capitolul 2
Deja am plictisisem de protectia idioata pe care mi-o dadeau parintii mei. Ce daca eram jumatate vampir?! Nu inseamna ca eu sunt neajutorat. Sau eram? Nu, nu se putea sa fiu. Nu eram la fel de puternic precum fratele meu, Luminior, sau ca parintii mei, insa ma puteam apara si singur. Ai mei ma iubeau ca pe ochii din cap si ma protejau, insa erau prea posesivi, ceea ce ma enerva. Eram mai pazit ca presedintele, pe motiv ca nu eram puternic. Asta era ca o pedeapsa ca eu nu vreau sa devin vampir complet.
Si de ce as face asta?! Creaturile astea imi provocau scarba. Sa ucida cu sange rece si sa se hraneasca numai cu sange, sa nu se poata bucura de frumusetea zilei si toate cele. Imi preferam starea asa cum era: nu ma hraneam numai cu sange, acceptam orice fel de hrana, nu ucideam deloc si aveam o viata a mea, dar eram nemuritor.
Faptul ca mama mea era om ma facea sa nu fiu vampir complet, ci doar pe jumatate. Situatia mea imi conferea mai multe avantaje decat dezavantaje: spre deosebire de vampirii completi, eu puteam umbla prin soare, eu aveam reflexie, ceilalti nu, eu nu muream ca ei, prin strapungere, pentru mine era de ajuns un glont in cap, nu ca ar fi avut cineva ocazia sa imi traga un glont in cap, la cata garda aveam dupa mine.
In ciuda faptului ca actual mea mama nu era chiar a mea, era vitrega, si era vampir, nu o oprea sa nu ma iubeasca precum un zeu. Nu ca m-ar fi deranjat, insa eram sufocat cu atat atentie, plus ca imi era lehamite sa ii vad cum se omoara intre ei si toate cele.
In aceasta seara eram singur la Dragonul Albastru. Toti ma protejau ca pe ochii din cap. Ai mei nu erau in oras, iar Luminor urma sa ajunga ceva mai tarziu.
Pe la jumatatea serii, ma simt tras de cineva intr-o parte. Se crease haos deja. Ce se intampla?
- Repede trebuie sa il scoatem de aici! Tipa un vampir ca idiotul. Ma zgaria pe urechi galagia lor. Nu stiam de ce trebuie sa iesim, eram confuz.
Cand am ajuns la vila, a aparut Luminor, cu acelasi look al lui: arata ca dracu`, cam ca Marylin Manson, palid si straniu, spre deosebire de mine, caruia imi lipsea paloarea, aratam normal, doar cu o frizura mai ciudata, asa cum imi placea, si de obicei machiat in diferite moduri.
- Nu il mai scoateti afara pe Romeo! Urla Luminor la vampiri cu vocea lui puternica. E Yu pe urmele noastre!
- Hei, cine e Yu? Am intrebat curios, cand il vad pe Luminor ca ridica palma, sa ma pocneasca. In acel moment insa aparu mama si ii prinse mana:
- Sa nu indraznesti!
Cu toate ca mama nu era nici mama lui Luminor, ea ma iubea mai mult pe mine. Luminor nu era nici macar ruda cu mine, el era doar fusese crescut ca muritor in urma cu doua sute de ani si la varsta de 25 de ani, luat in custodie de tatal meu.
- Te cauta tatal tau! Spuse mama apucandu-ma de mijloc si indepartandu-ma de fratele meu.
Am mers impreuna pana intr-o camera indepartata, protejata de garzi.
- Mama, cine este Yu? Intreb confuz.
- Yu este dusmanul nostru. Trebuie sa te feresti de el, imi spuse femeia sarutandu-ma parinteste pe frunte. M-am uitat atent la ea: avea trasaturi frumoase. Probabil fusese o femeie foarte frumoasa in viata ei. Si acum era frumoasa, insa era de o frumusete stranie, moarta.
- Descrie-l! am spus incet.
Mama s-a conformat si a inceput sa mi-l descrie pe asa-zisul Yu, pana ce m-am plictisit. Luminor a parut din nou in fata mea si ne-am luat la cearta. M-am folosit de faptul ca eram rapid si am disparut din fata lui. Nu a avut chef sa ma urmeze.
Am urcat la etajul vilei si am sarit pe geam, aterizand fara nicio problema. Am inceput sa alerg pe strazile pustii, sperand ca idiotul de frate-mio sa nu ma urmareasca . Il uram! Faptul ca el era mai mare ma enerva! De ce sa trebuia sa fie el asa de insuportabil?!
Am incetinit pasul, acum mergand normal. Ma uitam in jos, atent pe unde calcam. La un moment dat m-am lovit de cineva. Am mormait un ‘’ scuze ‘’, apoi mi s-a raspuns ‘’ nu e nimic ‘’. Cand am privit insa cel de care ma lovisem am incremenit: era exact descrierea lui Yu.
M-am dat cativa pasi in spate si m-am intors pe calcaie, incepand sa alerg speriat, insa tipul ma urmarea. Am marit viteza, aceasta devenind vampireasca, insa si el facu la fel. M-am oprit speriat, dand intr-o fundatura.
Ma trezesc ca mi se arunca portofelul la picioare, iar Yu spune, cu vocea patrunzatoare si calma:
- Data viitoare sa ai grija de el!
A plecat. Am ramas masca. Scapasem de Yu. Mama imi spusese sa ma feresc de el, insa uite ca nu imi facuse nimic. Oare nu ma recunoscuse? Nu ma simtise, nu stia cine sunt? Spre nococul meu nu isi daduse seama de asta. Slava Cerului!
Am iesit din fundatura, incepand sa merg pe strada. Am rasuflat usurat, insa am auzit o voce care ma facu sa ma opresc in loc. Am simtit apoi o atingere puternica pe mana.
- Sa nu mai fugi niciodata! L-am auzit pe fratele meu spunandu-mi. D
‘’ Mda, mai bine ma omora Yu! ‘’, imi spun in mintea mea, scarbit de idiotul de frati-mio. A inceput sa ma tarasca dupa el spre vila. Speram sa apara Yu in acest moment si sa ii rupa capul de pe umeri mumiei asteia ambulante din fata mea. Ce cacat! Nu il suportam!
Desi nu il cunosteam, incepuse sa imi placa Yu, era tare de treaba, cel putin cum se purtase cu mine. Sigur simtise ca sunt si eu vampir, sau macar jumatate, asa cum si eu simtisem ca el era un fel de demon, sau ceva de genul. Era puternic, in orice caz, si era inzestrat cu puteri special.
De ce nu era Yu fratele meu?! Sau de ce nu eram vanator, cu el?!
Romeo - http://i790.photobucket.com/albums/yy186...1293102959
Sper ca va place!
asteptam pareri si critici:XSarbatori fericite !
:X
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour