Lumea Ireala

[Vex]

Mă bucur că vă place ficul meu, şi cum nu prea o să am timp să scriu, v-am adus nextu` . Sper că o să vă placă *smile*
Lectură Plăcută !

~ Capitolul 4 ~

În urmă cu cinci sute de ani . . .

- Exact, da, da, înţeleg !
Mi-am dres glasul, privindu-l foarte atent pe doctorul Mayer. Era cel mai bun din ţara asta, iar noi aveam mare nevoie de el. Se foi puţin pe fotoliu, ciufulindu-şi părul cărunt, apoi îşi deschise sacoul de un gri puţin mai închis. - Tratamentul Sakurei este foarte dificil, şi dureros! Trebuie să înţelegeţi că aţi putea să o transformaţi în vampir, ar fi alegerea dumneavostră, Sir. Spuse pe un ton calm, împreunându-şi ambele mâini în poală. Uşa se deschise cu un mic clinchet, iar pe ea intră Itachi, ţinând în mâini o tavă pe care se aflau trei pahare, două cu sânge proaspăt- îi simţeam miroul dulce-acrişor, iar unul cu vin alb, după cum dorise doctorul. Amândoi ne-am îndreptat privirea către Itachi, care schiţă un zâmbet liniştit.

- Mă scuzaţi că am întârziat, am avut puţină treabă cu Miss Sakura!
Puse tava pe măsuţa din faţa noastră, iar eu am luat paharul, luând o gură din el. Delicios!
- Doctore, ne-am gândit . . . - făcu o scurtă pauză, încercând să găsească cuvintele potrivite - Sakura nu-şi doreşte viaţă eternă, iar noi nu suntem atât de cruzi încât să i-o luăm pe aceasta!
Tonu lui Itachi suna foarte calm, puţin înţelegător ceea ce m-a făcut să-mi pun un semn de întrebare, dar mi-am înlăturat imediat gândurile, lăsându-l doar pe acela ce ţinea de rozalie.
- Înţeleg foarte bine ceea ce vreţi să spuneţi, Sir Itachi! Atunci, dacă doriţi, de mâine vom începe tratamentul .
- Ce tratament ?
Glasul plăcut, dar bolnav şi uşor răguşit al Sakurei răsună puternic în cameră. Cu toţi ne-am întors privirilea către ea. Avea părul pentru prima dată lăsat liber, acesta căzându-i delicat pe umeri, iar nişte cearcăne urâte îi înconjurau ochii. Purta o rochie de noapte albă, ce-i ajungea până la călcâie şi un halat crem. Ne privea atentă, cu buzele pictate într-un zâmbet inocent.

- Ai uitat să baţi la uşa, Miss! Vorbeam despre tratamentul tău!
Îi spun fetei şi aceasta se strâmbă uşor, apoi schiţă un mic zâmbet.
-Nu-i nimic, va trece, cum trec toate !
Spuse, şi apoi chicoti cristalin, ochii obosiţi sclipindu-i de fericirea obişnuită.

ÃŽn prezent. . .

Tăcerea ce pusese stăpânire pe întreg living-ul mă făcea să îi privesc de data aceasta pe toţi vampiri, mult mai atent. Fratele meu se uita într-un punct absent de pe perete, Sasori, un roşcat bine făcut, vampir pur sânge, exact ca şi fratele său pe nume Gaara , ţinea în braţe o fetişcană de vreo optsprezece -nouăsprezece ani ce avea părul blond, lung până la şolduri.

Era o linişte apăsătoare, ce nu-ţi dădea pace şi se părea că toţi aveam acelaşi gând, aceaşi amintire nenorocită. Cu toţi o cunoscuserăm pe Sakura, iar fata aceasta, prietena Hinatei ne creea oarecum probleme. Ne făcea să devenim vulnerabili, mai în plus pe mine. Am înghiţit în sec, apoi m-am ridicat din fotoliu, oprindu-mă lângă fereastră. Afară ploua de câteva ore bune, timp în care nimeni nu intrase în această cameră, decât noi, cei patru vampiri atotputernici. Iar eu, lordul, şeful întregi rase, ce conducea monarhia, eram pus într-o situaţie urâtă.

Când îi făcusem prezentarea Sakurei lui Itachi, văzusem ca fata asta îl făcuse pe fratele meu să-şi piardă gândurile.
Mi-am dres glasul, fixându-i pe toţi cu privirea.
- Să ne înţelegem, dragi mei prieteni! Această fată nu este vampir, nici Sakura nu a fost, a fost omorâtă de unul! Eu, cel mai apropiat ei a trebuit să o omor, eu a trebuit să o sec de sânge pentru ai alina durerile pieirii! Aşa că ascultaţi-mă , vă rog! Cunosc mai bine decât voi durerea sufletului!

Glasul dur, răguşit, deveni cu fiecare cuvând mai calm, liniştitor. Îmi simţeam sufletul, puţinul pe care-l mai aveam, sfâşiat de proprile mele cuvinte. Îmi aduceam aminte cum iubirea mea, îngerul meu murise sfâşiat de nenorocitul acela de vampir blond, iar eu trebuisem să o ajut să treacă peste .
- Lord Sasuke, te înţelegem, dar fata asta ne va creea probleme! Dacă, dacă se va întoarce ?
Mi-am întors privirea rece către cel care vorbise. Sasori mă privea, în timp ce-şi închidea sacoul.
- Vom vedea mâine, la întâlnirea cu Cei Vechi, Sire . Vom vedea !
Am spus, apoi am trecut rapid pe lângă ei, trântind uşa în urma mea. Se ajunsese prea departe, deveneam mult prea vulnerabil din cauza cruntelor amintiri.