[ Death Note ] - Succesorul

[Unia]

Capitolul 3

Vocea aceea, dar mai ales, rasul inconfundabil… Am simtit fiori strabatandu-mi corpul si m-am rasucit infricosata. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Creatura care il omorase pe Light statea in fata mea, ranjind.
- Ryuk? Glasul meu era un amestec de teama, uimire si curiozitate. Ce cauta Ryuk aici? Evident se plictisea din nou. Ce voia de la mine? Probabil doar sa rada de mine. Nu cred ca avea sa ma ajute daca era aici sa rada de vreun nou Kira. Si totusi, cine era noul Kira?
- Chiar ca a trecut mult Mikoto-chan. Ai cumva, din intamplare, mere la tine? Mi-a fost dor de ele.
Nu aveam mere la mine. Acum doi ani, nu plecam niciodata fara, Ryuk nu era chiar cel mai inteligent shinigami si de cate ori aveam nevoie sa-mi zica ceva de Light il mituiam cu un mar. Dar acum nu mai aveam nevoie.
- Ceva imi spune ca nu te afli aici doar de dorul merelor.
- Intotdeauna ai fost inteligenta Mikoto, dar sti foarte bine ca n-o sa-ti spun de ce sunt aici.
Ultima lui fraza se termina intr-un hohot de ras care invaluia plaja pustie. Se intoarse si dadu sa plece, dar n-aveam de gand sa-l las sa scape asa usor.
- Stai pe loc. Nu-ti mai merge de data asta, Kira nu ne mai poate face nimic. Acum ma au pe mine si sti ca o sa le spun tot ce stiu despre el. O sa-l prindem imediat ce incepe sa omoare, ce vorbesc, o sa-l prindem inainte sa inceapa sa omoare, o sa-l prindem si o sa-l inchidem pentru tot restul vietii lui!
Nu ma asteptam sa urlu asa. Dar nu fusesem niciodata maii nervoasa. De cand lucram cu politia nu mi se mai intamplase niciodata ca cel mai mare indiciu sa mi se dezvaluie doar ca sa-mi rada in fata, doar ca sa isi bata joc de mine.
Se intoarse si isi desfacu aripile. Imi arunca o privire ciudata si un zambet ii inflori pe buze.
- O sa le spui ca ai fost iubita lui Kira?
M-a lasat masca. Desi stiam ca nu le voi spune niciodata ca am fost iubita lui Kira, abia acum constientizam ca daca nu le spun, nu prea mai am cum sa le spun toate informatiile pe care le stiam. Ce nedrept. L-am privit plecand si am mai stat ceva timp pe plaja. Nu voiam sa plec de acolo, stiam ca atunci cand ma voi misca totul va fi real si va trebui sa dau ochii cu Matsuda si cu restul. Si nu voiam sa fac asta. Mai bine le-as fi spus adevarul atunci si m-ar fi omorat si pe mine o data cu Light.

Ajunsa acasa mi-am verificat mesajele inregistrate de telefonul fix. Trei de la Matsuda si doua de la Hisamatsu. La naiba, nu aveam chef sa ii sun. Am scos firul telefonului ca sa ma asigur ca nici ei nu ma suna inapoi. Mi-am cautat telefonul mobil in poseta si l-am stins. Nu aveam chef de socializare in momentul acela. Am trecut in baie si am lasat apa sa curga in cada. Intre timp, am cautat adresa lui Mikami. Light mi-o daduse cu ceva timp in urma ca sa ma pot asigura ca isi face treaba ca lumea. Eram un fel de supervizor al asistentilor lui Kira si imi placea asta. Cu ocazia asta am facut curat in al doilea sertar din birou. Nu l-am mai deschis de cand a murit Light. Dupa doua zile de la eveniment, am ingramadit acolo toate prostiile pe care le-am adunat de-a lungul timpului, toate nimicurile care imi aduceau aminte de el. Pixul lui preferat, biletele de la primul concert la care am fost impreuna, o bratara din piele, fostul lui numar de telefon pe care il aveam scris pe o bucata de servetel… Gunoaie. Cand am dat in sfarsit de adresa lui Mikami am descoperit scrisul armonios al celui alaturi de care credeam ca o sa-mi petrec tot restul vietii. Cuvinte scrise doar pentru mine. Doar pentru mine…

Mikami era mort si nu prea mai aveam ce sa vad in casa lui. Politia curatase totul in ziua cand au aflat cine era de fapt. Nu prea vroiam sa intru acolo dar nu aveam de ales. Mi-am turnat niste vin in pahar si l-am luat cu mine in baie. Am lasat hainele sa alunce pe pardoseala si m-am scufundat in spuma alba din cada. Caldura ma invaluia si mirosul subtil de mandarine al spumei de baie imi gadila placut narile. Ma afund tot mai adanc in apa si simt ca ma scufund printre amintiri. Acum doi ani obisnuiam sa impart cada asta cu Kira. Cu un criminal. Am sorbit din vin si am privit insistent tavanul. Ce as fi putut gasi in casa lui Mikami? Eram sigura ca ascundea ceva pe undeva. Nu era el cea mai inteligenta fiinta de pe pamant, dar nu era nici foarte prost. Cu siguranta lasase ceva in urma. Light nu se gandea niciodata la posibilitatea esecului, mereu avea impresia ca e invincibil si ca dupa moarte lui L nu mai era nimeni la fel de destept ca el. Dar Mikami era mai prevezator, asta pentru ca era obsedat de idealul lui Kira. Isi doarea atat de mult o lume sigura, in care crima e un cuvant inexistent, incat poate ca pastra ceva ca o mostenire pentru un nou Kira. Mi-aduc aminte cand imi spunea ca trebuie sa fiu tare, ca nu se stie daca nu cumva va trebui sa preiau sarcina lui Kira intr-o zi. Nu stiu la ce se referea, chiar nu stiu ce voia sa zica cu asta, dar sper ca se ascunde totusi ceva sub cuvintele lui. Ceea ce ma deranjeaza acum este Ryuk. Nu stiu ce stie si de ce a venit aici. Nu putea sa urmareasca spectacolul din lumea lui? Niciodata nu a vrut sa se implice deci nu cred ca e aici ca sa il ajute pe noul Kira. Sau poate? Dar daca noul Kira i-a cerut ajutorul? In cazul asta, sigur noul Kira il cunostea pe Light. Dar cum? Cum au facut cunostiinta? Light avea multi prieteni in facultate, dar a cam rupt legaturile cu ei in ultimii lui ani de viata. Ca sa nu mai vorbim ca noi ne spuneam totul. Daca era cineva, oricat de neinsemnat, as fi stiut si eu de el. Am sorbit ultimele picaturi de vin si o idee m-a lovit pe neasteptate. Daca noul Kira era un fan de-a lui Light pe vremea cand Light traia, acesta ar fi aflat si l-ar fi facut ucenicul lui. L-ar fi convins sa il ajute, asa cum facuse cu Takada, Mikami si Misa. Deci cu siguranta acel cineva aflase de Kira dupa moartea lui. Sau nu? Sau stia inainte dar nu a vrut sa faca publica afinitatea lui pentru Kira? Toate intrebarile ma chinuiau, poate mai mult decat dragostea pentru Light care inca nu se stinsese. Fiecare gand pe care il aveam imi aducea aminte tot mai mult de el. Ma simteam singura, mai singura decat ma simtisem vreodata in acesti doi ani. Matsuda ar fi facut orice ca sa il las sa se apropie de mine, dar nu puteam sa fac asa ceva. Erau lucruri pe care nu I le puteam spune si nu voiam sa-l mint in fiecare zi. Matsuda merita mai mult decat o relatie bazata pe minciuna, merita pe cineva care sa-l iubeasca cu adevarat, pe cineva pur si inocent, care sa nu fi avut niciodata legatura cu Kira. Am oftat din adancul sufletului si am intins mana dupa un prosop. Mi-am invelit trupul inca ud si, cu ochii inchisi, incercam sa retraiesc senzatia pe care o aveam cand bratele puternice ale lui Light ma imbratisau asa. Am zambit si o lacrima mi se scurse pe obraz. Oricat de greu mi-ar fi fost, era de datoria mea sa rezolv cazul asta. Poate ca daca ajutam la prinderea acestui Kira, lumea ma va ierta pentru ca il ajutasem pe fostul Kira.

- Sah mat.
- Felicitari, Hisamatsu-san! Chiar nu aveam nicio sansa impotriva geniului dumnevoasrta, nici nu stiu de ce am mai incercat.
- Matsuda, nu e nevoie sa ma complimentezi asa. Sti foarte bine ca nu imi place lauda asta fara rost si ca nu iti va aduce niciun beneficiu.
Am intrat zambind in birou. Matsuda si Hisamatsu jucau sah in fiecare dimineata; cu toate acestea, Matsuda nu castigase niciodata. Nu era chiar un bun strateg. M-am asezat pe unul din scaunele de la masa unde avea sa se tine sedinta. Era 06:45, mai aveam un sfert de ora pana cand sa vina si ceielalti. Matsuda se aseza langa mine si incepu sa-mi povesteasca ceva. Nu am retinut un singur cuvant din ceea ce indruga Matsuda, ochii mei erau atintiti asupra lui Hisamatsu-san. Trebuia sa ii spun despre Ryuk, doar ca nu stiam cu s-o fac. Cum ai putea sa ii spui sefului tau ca te-ai intalnit cu un zeu al mortii? Mai ales ca intreaga discutie dintre mine si Ryik se baza pe intamplari de pe vremea cand traia Light, am vorbit despre lucruri pe care nu I le puteam spune lui Hisamatsu fara ca el sa creada ca am vreo legatura cu Kira. Pentru moment trebuia sa fiu tacuta. Nu ma puteam destainui. M-am intors cu fata la Matsuda si i-am zambit ca si cand as fi ascultat cu atentie povestea lui amuzanta.
- Esti superba, Mikoto-chan.
- Mutumesc, Matsuda, dar sper ca sti ca asta nu o sa te duca nicaieri. Nu o sa oes cu tine doar pentru ca ma flatezi.
Si-a coborat privirea si eu mi-am pus mana prieteneste pe umarul lui.
- Capul sus, Matsuda. Avem lucruri mai rele de discutat acum.
Oamenii incepeau sa vina. Hisamatsu s-a asezat in capul mesei si ii saluta cu un gest din cap pe fiecare. Matsuda s-a ridicat pentru cateva minute si s-a intors cu doua cesti de cafea aburinda in maini.
- Daca nu ai vrut sa vi la cafea cu mine, Mikoto-chan, am vnit cafeaua la noi.
Am zambit si mi-am intors capul inspre Hisamatsu-san. Era real, totul era real. Kira se intorsese si noi eram pe urmele lui. Urma o calatorie cel putin interesanta si tot ceea ce imi doream era sa ies vie din chestia asta.

____________________
@Myranada: Imi pare rau ca te-am facut sa astepti, dar nu pot sa scriu oricum, chiar nu am stiut cum sa-mi transpun in scris ideile. Am reusit insa sa scriu capitolul asta in sfarsit. Sper sa iti placa.
@toti cei care imi citesc ficul: Ati putea sa fiti asa de dragut incat sa-mi lasati si comentariu? Chiar as aprecia.